Brambura 2016: Festivalul Brutal Assault - concertele nasoale

S-au facut 5 ani de cand am fost ultima data la Festivalul metal Brutal Assault in Cehia si am vrut sa verific if I still have it in me. Ma refer la dormit in cort, kkt pe unde apuci, tarait prin mocirla, spalat doar cu apa ploii. Nu stiu cum se intampla, dar meteorologic festivalul e un dezastru - la toate editziile la care am participat am rabdat ploaie si frig cumplite in ciuda faptului ca se intampla la mijloc de august. Locatzia e in Cehia, in satul Jaromer spre muntzi, dar nu chiar in muntzi. Provocarea maxima e sa scapi fara infectzie urinara - in ultima zi incepi sa auzi lumea gemand de durere in WC-ul vecin si incepi sa sesizezi shiroaie de sange pe zidurile pe care se mai pisha lumea.

In fine, avantaju e ca dpdv muzical e festivalul rock cu cel mai bun raport pretz/calitate din Europa, iar anul asta a avut o oferta de concerte cu totul deosebita si mult mai diversificata decat la celelalte editzii la care am participat. Comparativ cu cheltuiala avuta la Roadburn in Olanda, e la jumatate (si confortul la fel).

Cateva imbunatatziri fatza de editzia de acu 5 ani:

1. Festivalul are acum 4 scene - pe langa cele 2 principale la care curg concertele alternativ (eliminand timpii de ashteptare), mai exista o scena secundara si inca una mica (cu concerte putzine si mai exotice - genul de chestii care le-ai vedea la noi la DBE). Asta inseamna ca numarul de concerte a crescut macar cu 50%.
2. S-a introdus un sistem cashless in care platesti peste tot cu un fel de card touchless, insa unul care chiar functzioneaza si are un mecanism de validare foarte cool (spre deosebire de Sziget unde acu 3 ani m-au furat la greu, cineva imi tot sugea banii fara sa cumpar nimic).
3. Berea Budvar Budweiser, care recent a dat in judecata pe americanii cu Budweiser pentru aproprierea ilegala a numelui, inventata de cehi pe la 1200 ori asha ceva. E mare campanie la ei pe tema asta, si berea Budvar are acum un marketing foarte puternic, cu oferta diversificata.
4. Romanii care se duc in gashka la festival nu se mai aduna noaptea pe dealuri sa urle "Sugi pula" de pe un deal pe altul ori sa se pishe pe corturile altora. Am impresia chiar ca s-a produs un schimb de generatzie - n-am recunoscut pe mai nimeni din delegatzia oficiala de la Cluj, si-s tot mai multe fete (ce-i drept avem si mai multe fete prin trupele rock locale decat pe vremuri, iar metalistii clujeni au inceput sa aiba prietene stabile).
5. Locatziile festivalului s-au mai diversificat - sunt o gramada de oportunitatzi de shopping, cinema (asta parca era si pe vremuri), camera de chillout pt drogatzi, cort de consiliere religioasa sau psihologica si, cel mai cool dintre toate, Templul lui Lemmy la care se duc satanistii sa se inchine in fiecare seara. Settingu general al festivalului e ceva mai cosmetizat, cu flacari tzashnind si capre satanice pascand iarba de pe ziduri.

Cateva chestii mai nasoale fatza de editzia de acu 5 ani:

1. Numarul mare de concerte nu te lasa sa itzi tragi sufletu si sa socializezi cum trebuie. Tot timpu eshti pe fuga, alergand de la o scena la alta, sa mananci, sa te kci, etc. Trebuie din capul locului sa itzi faci programul si sa itzi asumi sacrificarea unor concerte importante. Mai nasol e cand mergi cu gagica tanara si entuziasta care vrea sa le vada pe toate (inclusiv toate mizeriile de trupe black descoperite de cand a aparut Youtube-ul, ori trupe ca Moonspell de care te-ai saturat acu 10 ani) in timp ce pe tine te dor shalele si nu stii cum sa gasesti un adapost sa stai un pic in liniste si sa te ungi la hemoroizi. E nasol cu tineretu asta.
2. Numarul mare de concerte inseamna ca si publicul a crescut (tot cam cu 50%), in schimb numarul WC-urilor si dushurilor a ramas acelasi. Nu erau suficiente nici pe vremuri, dar acum a fost tragedie. Noroc ca au introdus un fel de WC-uri pe bani, ceva mai luxoase, insa lumea le foloseste sa mai traga un pui de somn in conditzii mai decente.

Chestii care au ramas la fel:

1. Mancarea a ramas la fel de proasta si unsuroasa, ba chiar ceva mai scumpa. Cum organizatorii au ceva legatura si cu cei care fac festivalul vegane de grindcore Obscene Extreme, au inceput sa aduca si chioscuri de mancare vegana, insa oferta e foarte limitata (si scumpa).
2. Nu vad rostul concertelor de la 11 dimineatza, in conditziile in care lumea se duce la culcare pe la 5 dimineatza, iar la trezire isi petrece 2 ore cautand un loc sa se kce (probabil asta e motivul pentru care localnicii organizeaza si un mini-festival numit Fekal Party).
3. Romanii carcotind ca cutare trupa nu e destul de metal si ca organizatorii le-au tras tzeapa cu cutare chestie. Creca e o chestie care tzine de psihologia noastra ancestrala - alternam bipolar intre docilitate de iobagi si istericale protestatare lipsite de sens si finalitate.
4. Festivalul n-a ajuns inca la dimensiunea marilor festuri (Graspop, Hellfest) unde e atat de multa lume incat nu vezi mai nimic pe scena. Aici chiar si la cele mai populare trupe gasesti loc in fatza daca te duci cu 5-10 minute inainte sa inceapa.

Bun, acu trecand la cele ce conteaza, cateva vorbe despre concertele nasoale (despre cele cool, intr-un articol viitor):

Mastodon - cel mai oribil concert al acestei editzii, dar si cel mai mare. Trupa trebuia sa fie o vedeta a editziei, ei fiind pentru anii 2000 si pentru metalul american cam ce au fost Metallica pentru anii 80, adica un game-changer al scenei rock. Live in schimb baietzii astia nu-s in stare sa cante cu gurile, iar sound-ul pe ansamblu a fost ingrozitor. Creca la mijloc sunt si ceva dificultatzi tehnice - oamenii au 3 voci, si sunetul se tot shiftuia de la o voce la alta, ca atunci cand te uitzi la un concert de la mare distantza si sunetu e batut de vant ca pe o caseta demagnetizata (cine nu stie ce-i aia caseta sa ma intrebe in privat). Doar ca aici se auzea la fel de prost oriunde stateai si aveam impresia ca trupa se chinuie sa scoata piesele din ei.

Chelsea Wolfe - o mai vazusem inainte intr-un format mai redus si mi-a lasat o impresie extrem de proasta datorita felului in care mimeaza cantatul. Nu e 100% playback, dar cel putzin chitara o tzine atarnata in scop ornamental, ori sa isi rezeme mainile pe ea. Mai zdrangane asa random, sa nu se prinda lumea. Acum e insotzita de o trupa adevarata, cu chitarist, baterist(a) etc. si recent a avut si un album gotic cu care a cucerit inimile metalishtilor, insa duduia tot cu o chitara decorativa s-a prezentat si e clar ca nu stie la ce se foloseste instrumentul. Spre deosebire de prima data cand am vazut-o, ceilaltzi oameni din trupa se straduie sa mai faca un alta, insa ea e simbolul absolut al hipsterului impostor pentru care conteaza mai mult imaginea decat contzinutul (ma rog, conteaza si contzinutul, insa ala poate fi comisionat).

Lightning Bolt sunt tot niste hipsteri, un duet noise-rock care canta metal la modul ironic, adica fac galagie mare cu o toba, o chitara si un laptop ca sa parodieze muzica metal/hardcore. Mi-au lasat impresia ca au pacalit pe cineva sa fie inclusi in program si acum se bucurau foarte tare ca i-au fraierit pe organizatori care au luat in serios ideea ca ar fi o trupa rock.

In the Woods e un grup norvegian de avangarda-rock, indragit la noi in anii 90 dar desfiintzatzi prin 2003. Reformarea lor e unul din evenimentele marcante ale acestui an, insa lucrurile nu s-au reinchegat prea bine - nu mai au voce feminina, vocea masculina e un dubios adus de la alta trupa dubioasa (The Meads of Asphodel), si in general grupul nu si-a gasit inca sound-ul de relansare. Un alt necaz a fost ca concertul a durat extrem de putzin (vreo 3 piese). Aveam sa-i revad o saptamana mai tarziu la Festivalul Dark Bombastic Evening cu un concert de lungime decenta, dar lasand aceeasi impresie de proiect necizelat.

Stuck Mojo e una din trupele pentru care m-am dus anul asta la Brutal Assault, fiind o prezentza foarte rara in Europa, si ei recent reinfiintzatzi intr-o formula noua. Concertul n-a fost la fel de prost ca celelalte enumerate aici, insa a fost foarte scurt (sub jumatate de ora), programat foarte devreme (abia ma trezisem), iar trupa are un lips mare din absentza vocalilor negri cu care ne obisnuise. Muzica e un fel de rap-metal patriotic si are mare nevoie de o voce neagra, insa pentru moment s-au multzumit sa angajeze un tinerel energic care face tot ce poate sa mimeze o voce neagra. Daca stai cu spatele la el, suna ok, insa cand il vezi realizezi ca vremurile de glorie ale trupei s-au dus.

Septic Flesh e inca un concert care nu mi-a placut in primul rand pentru ca s-a cantat pe lumina, in conditziile in care trupa mizeaza pe o imagine intunecata, gotica-grava, vampirista. I-am mai vazut pe greci tot la Brutal Assault, insa programatzi pe intuneric, cu multe lumini si faze bombastice - in absentza acestora trupa e ca femeile alea care nu mai arata dimineatza la fel de sexy ca atunci cand le-ai vazut seara la lumina de neon a discotecii. In plus, nu-mi da pace senzatzia ca vocalu de la Septic Flesh e de fapt ministrul grec de finantze Varoufakis, facand misto de restul Europei de dupa peruca si machiaj.