Cartile vorbite pe la spate

Analiza de situatie

Peisajul editorial fantastic romanesc trece in faza a doua, diluarea. Desigur, am fost dintotdeauna un evanghelist al marketingului, dar nu in detrimentul ofertei. Voi lua drept exemplu editura pe care o urmaresc cel mai indeaproape, Tritonic. Editura a publicat in prima faza un nucleu tare de carti care nu are termen de comparatie cu nimic din istoria romanilor de la 1918 incoace. Cele mai apropiate exemple sunt Pygmalionul din Ploiesti care avea insa grave probleme de redactare (desi i-a adus in tzara pe Ian Watson, Ian McDonald si Connie Willis) si poate editura Cristian care nu a putut scoate mai mult de cateva titluri din proiectul ambitzios de a publica tot ce s-a premiat cu Hugo (au adus totusi in tzara Neuromanceru si pe Heinlein). Poate parea absurd faptul ca Nemira lua fatza celor doua edituri amintite cu scursuri precum novelizarea Demolition Man, delirul lui Sebastian Corn (aka Patrick Herbert) pe marginea Dune (7) sau cartzi ale nevestei lui Norman Spinrad pe care nimeni nu le publica in afara. Din punct de vedere al marketingului, secretul statea in ritmul constant (1 carte buna la 4 proaste), in brandurile de autori (Frank Herbert, Philip Dick, Stephen King sunt branduri Nemira) si coperta de colectzie care pune semnul echivalentzei intre un intreg raft de librarie si o editura. Tot pe branduri de autori si calitate grafica se bazeaza si succesul Rao chiar cand era vorba de autori de mana a doua (Anne Rice, John Saul), iar mai nou Corint incearca ceva similar cu Pratchett.

In acest context, politicile Tritonic par cel putzin confuze, voi presupune ca datorita logisticii si resurselor umane aflate la dispozitie. In prima faza s-a scos material de calitate in conditii de marketing minimal, iar acum se face marketing pe material de mana a doua. Ideal ar fi ca cele doua eforturi sa se sincronizeze. Spre exemplu, editura a ratat ocazia de a face din Neil Gaiman si Laurell Hamilton doua branduri de autor (asa cum sunt ei oriunde in lume), in schimb s-a orientat spre exploatarea (si promovarea) unor branduri cladite de altzii: Frida, respectiv KGBistul lui Dumnezeu. Nu e de mirare faptul ca Gaiman ajunge sa fie descoperit de publicul si criticii din Romania abia acum, la mai bine de un an de la publicare si dupa cateva oferte de vanzare a cartilor sale la pachet cu reducere. Si nici faptul ca Laurell Hamilton nu va fi descoperita niciodata de publicul sau tzinta din Romania. Desigur, editura a realizat intr-un tarziu ca unul din motivele pentru care publicul cumpara carte (in loc sa o imprumute sau citeasca de pe monitor) este dorinta de a avea in biblioteca o colectie de obiecte aratoase, eventual chiar nobile. Consecinta a fost reinnobilarea Fridei si reciclarea mitologiei lui Da Vinci, gesturi mercantile care sper sa aiba in spate dorintza de a aduce fonduri pentru finantzarea de proiecte mai serioase si nu recuperarea de investitzii regretabile. Din pacate oferta fiction pe anul acesta pare sa se reduca pe zi ce trece, invers proportional cu cresterea vizibilitatii editurii: astazi editura se face auzita prin Preludiul Dune (de la imprintul MillenniumPress), prin hardcoveruri cu branduri oportuniste si prin cateva eforturi derivate (tineri scriitori, publicistica - ok, trebe si din astea). Desigur, mai avem si niste carti cu nave spatziale pe care personal le evit, insa n-as vrea sa vad cartile serioase rarindu-se in planurile de viitor ale editurii, probabil sub justificarea ca nu se cumpara. In aceasta linie de gandire, cred ca Tritonic n-ar fi avut vreodata curajul Rao de a scoate un hardcover Susannah Clarke.

Pericolele noilor tendintze Tritonic sunt:

- ciclurile de romane sa nu fie niciodata finalizate (Amber, Chalion, Anita Blake)

-editura sa se orienteze spre literatura mondena (colectia hardcover Premium, dezbateri despre sex, tineret si Vama Veche), sacrificand colectia fiction si linia respectiva de titluri.

Deocamdata planurile imediate la Tritonic sunt asa si-asa:

- A Timetraveler's wife a autoarei de benzi desenate fantasy Audrey Niffenegger in hardcover, un succes amazon.com care urmeaza sa fie si ecranizat. Personal ma indoiesc ca publicul romanesc are aceeasi structura cu publicul amazon si ca exista la noi o preocupare reala pentru casnicii distruse de calatoria in timp. Ramane de vazut daca statutul colectiei Premium si formatul hardcover va reusi sa vanda o carte pentru care nu exista inca public format in Romania.

-The Keep al autoarei Jennifer Egan (nominalizata la National Book Awards), un thriller gotic cu poante si twisturi, a smart novel that uses its smarts to shock and entertain.

- trilogia The Prince of Nothing de R. Scott Bakker, exploitation fantasy pe seama succesului Tolkien + speculatii religioase + cotor gros si nume exotice de personaje. Autorul completeaza cohorta de heroic-fantasisti derivativi care umplu rafturile de la relansarea genului (Erikson, Brooks etc.).

Concluziile de aici sunt ca Tritonic continua seria thrillerelor scrise de femei, cu date de publicare recente si succes de box office in SUA, la care se adauga exploatarea trendului fantasy. Continua totusi traducerile din Gaiman, dar Neverwhere va fi mutata in colectia LIT, o alta colectie care pare sa incerce sa atraga atentai segmentului de public feminin si un alt gest care alimenteaza pesimismul legat de ingroparea colectiei fiction.

Din alte directii, Nemira aduce doua carti importante ale lui King: Povestea lui Lisey e inca unul din romanele cu personaj central feminin puternic, ambitzie clasica a autorului dusa de data asta la perfectziune. Despre scriere, tot la Nemira si tot de Stephen King, e volumul de cugetari pe seama artei scrisului, lectura esentiala pentru oricine a incercat vreodata sa faca macar o compunere la limba romana. Tot Nemira revine cu o noua traducere din Christopher Priest de la care au mai adus marele roman Prestige. De data asta e vorba de o speculatie SF saptezecista, The Inverted World. Daca se tzin de promisiune cu seria fantasy a lui GRR Martin, Nemira recupereaza incet startul schiop pe care l-au avut prin relansarea reciclata. Ori poate nu, caci am vazut o noua editzie Salem's Lot, a cata oare.

Oricum, principala performantza a mediului editorial romanesc e publicarea ultimului volum Harry Potter la unul din cele mai mari pretzuri de pe planeta, oricum, dublu fatza de amazon si mult peste SUA si Europa occidentala, unde cartea s-a vandut chiar si la profit de 1 penny/cent. Un nou succes al capitalismului romanesc.

De observat si faptul ca segmentul horror ramane inca teritoriu virgin in piatza romaneasca, autori ca King sau Koontz fiind demult promovatzi in afara segmentului respectiv, iar nominalizata Bram Stoker, Elizabeth Kostova - The Historian fiind promovata la noi ca roman istoric, genul de tertip care a adus si fictiunea lui Dan Brown pe ecranele televizoarelor la rangul de documentar. In mod similar, Chuck Palahniuk apare la Polirom cu doua nominalizari la Bram Stoker: Haunted si Lullabye. Asadar, se poate vinde si horror pe post de literatura pentru oameni mari, cu conditia sa le zici ca e alegorie sociala sau satira intunecata, ca ei oricum n-or sa se prinda.

Ar trebui pomenitzi si falimentarii Lucman, care desi n-au reusit niciodata sa se impuna in ciuda unor autori de actualitate (Neal Asher, Nancy Kress, cate ceva S.King), il aduc in Romania pe versatilul Dan Simmons cu probabil cea mai ieftina carte a sa. Cunoscut ca autor horror, fantasy si SF, Simmons ajunge in Romania ca autor de policier, cu Supravietuitorul din Buffallo.

Cam asta e profilul romanesc al afacerilor cu cartzi SF-F-H, pe care, dincolo de toate bunele intentzii functioneaza inca sub zodia haosului.

P.S. Cu intarziere e musai sa recomand si SFul nominalizat la Arthur Clarke Award, a lui Kazuo Ishiguro - Never Let Me Go, aparut anul trecut la Polirom ca "literatura serioasa", avand in vedere ca autorul e mai cunoscut la noi pt mondenitatzi gen Remains of the Day si e unul din militantzii esentziali pentru indepartarea granitzelor dintre etichetele de raft. Si tot de la Polirom, Michael Cunningham, autorul romanului feminist The Hours, a fost tradus cu o nominalizare International Horror Guild : Specimen Days, o colectzie de povestiri beton si originale.

P.S.2. Iar in semn de reculegere privind trecerea lui Kurt Vonnegut in lumea celor care nu cuvanta, nu ratatzi traducerile sale recente de la Polirom.