La multzi ani!

Halloween 1-2

Curand aniversam 30 de ani de la lansarea unuia din cele mai influente filme horror ever si a celei mai celebre scream queen, Jamie Lee Curtis. N-o sa gasiti cronica profesionista care sa acorde filmului Halloween sub 4 stele. Conform lui Roger Ebert, “Halloween” is a visceral experience -- we aren't seeing the movie, we're having it happen to us.

Desigur, e vorba de originalul lui John Carpenter din 1978, filmul care l-a lansat pe regizor intr-o industrie horror pe care avea sa o dirijeze aproape 20 de ani, probabil regizorul care a suferit cele mai multe remake-uri si sequeluri. Halloween e considerat punctul Big Bang de la care a inceput trend-ul filmelor slasher, desi nu e primul film de gen: Psycho, Texas Chainsaw Massacre si Black Christmas fiind cateva titluri precedente relevante dar care nu au fost mulse chiar in halul in care s-a intamplat cu Halloween. Ca si Night of the Living Dead cu 10 ani mai devreme, Halloween a inventat checklistul de ingrediente care a influentzat toata istoria ulterioara a filmelor de gen.

Un rol esential in film il joaca muzica. Tema Halloween (a lui Carpenter, care isi compune muzica propriilor filme) e antologica, un bolero folosit cu efect maxim in film si in multe altele care au urmat. Apoi, e unul din rarele filme care reusesc sa fie horror fara sa afisheze ostentativ sange. Cea mai mare parte actiunii are loc in afara cadrului camerei sau in jocuri de lumini si umbre in care putem doar ghici ce se intampla de pe urma horcaiturilor si accentelor coloanei sonore. Nici body-count-ul nu este prea mare. Un alt ingredient esential este lipsa totala a motivatiei si umanitatzii personajului negativ. Purtand o masca cu fatza lui Captain Kirk din Star Trek si o salopeta neagra, personajul Michael Myers n-are nici o replica de-a lungul filmului, nu alearga, nu gesticuleaza, e doar o prezentza fizica, un boogeyman pe care-l vedem doar in cateva posturi: stand in picioare, umbland si omorand cu calm maxim adolescentzi destrabalatzi. MM n-are preocupari, interese, hobby-uri, e doar o umbra care pluteste prin film de la un capat la celalalt, il vezi mereu undeva in fundal in timp ce alte personaje isi consuma dialogurile in prim plan.

Ca si ceilaltzi antieroi emblematici ai filmului horror, Michael Myers a suferit in timp o multime de transformari, culminand cu remake-ul recent al lui Rob Zombie care incearca sa-l umanizeze si sa-i indeparteze aura ireala cu care l-a inventat Carpenter. Sequelurile Halloween se straduie la randul lor sa mulga bani cu explicatii spectaculoase si uneori supranaturale asupra originilor lui MM insa, daca stai sa te gandesti cum arata filmul asta in 1978, fara continuari, fara explicatii si teorii, MM e un arhetip perfect de boogeyman, diametral opus personajului glamour al genului, Freddy Krueger (contributia lui Wes Craven la revitalizarea genului).

Povestea filmului e simplista: in timp ce virginala Jamie Lee Curtis si colegele ei de liceu parashute faceau baby-sitting in seara de Halloween uitandu-se la The Thing (film pe care Carpenter avea sa-l re-make 4 ani mai tarziu), omul cu salopeta trece din casa in casa si taie gatu locatarilor. Pe urmele lui, Donald Pleasance e psihiatrul de la casa de nebuni din care a evadat inamicul pe care il caracterizeaza simplu: pure evil.

Al doilea film al seriei Halloween incepe sa transpire semne de oboseala dar ramane decent asigurand o continuitate directa cu filmul original si nu doar o variatziune aberanta. E si primul film care incearca sa isi construiasca succesul dand explicatii pe marginea personajului Michael Myers, care se pare ca era foarte nervos pe sora-sa despre care ni se releva abia acum ca e chiar eroina virginala jucata de Jamie Lee Curtis. Puteam sa traiesc si fara aceasta revelatzie de kkt, dar oricum faptul ca Halloween 2 are o multime de elemente comune cu primul film (aceeasi actori, muzica si continuitate) il face sa aiba un rost, mai ales vazut in tandem. Povestea continua de la momentul impuscarii monstrului si internarii in spital a supravietzuitoarei. Donald Pleasance nu e convins ca nemernicu e mort si are dreptate caci acesta ia cu asalt spitalul in care au internat-o pe sora-sa de pe urma primului film. Regizorul Halloween II (Rick Rosenthal, regizor de seriale TV) este singurul care a regizat doua filme ale seriei, revenind 20 de ani mai tarziu cu Halloween 8 (Resurrection, H2K).

P.S. In remake-ul lui Rob Zombie, personajul lui Pleasance e jucat de Malcolm McDowell (Portocala mecanica) iar personajul lui Jamie Lee Curtis devine secundar. De fapt, filmul lui Zombie e doar pe jumatate remake, prima jumatate fiind un fel Halloween begins focalizat pe problemele de familie ale tanarului Michael Myers inainte sa ajunga la spitalul de nebuni.