Salt'n'Peppa

Mucho Mojo
de Joe Lansdale

E foarte ilustrativ blurbul de pe dust jacketul acestui volum: This novel has outrageous passages that you'll want to read to your friends with amazement. There was something to offend me on every page, and i loved each one of them.

Mucho Mojo e al doilea roman din seria Hap and Leonard si e unul mult mai consistent si mai grav decat primul, Savage Season, de care am discutat deja. De fapt, e un roman mainstream in toata regula pe tema relatziile interrasiale, intersexuale, intrafamiliale intr-un cadru rural unic si deosebit de convingator, al Texasului de est, la jumatatea drumului intre Louisiana mlastinoasa si Texasul desertic, intre voodoo si roadkill, intre blues si country, intre New Orleans si Texas Chainsaw Massacre, intre Ku Klux Klan si prostitutzia mexicana.

Comparativ cu restul seriei, Mucho Mojo e mai sarac in mistocareala, mai sumbru si unii zic ca mai plicticos/previzibil, in special cei care vad in seria lui Lansdale romane cu batai si suspans. Savage Season intra usor in categoria aia, dar Mucho Mojo e la cu totul alt nivel, sacrifica divertismentul pentru literatura si a a aparut pe lista Books of the Year din New York Times.

Reamintesc in fuga ca Hap and Leonard sunt doi batausi din Texas, la vreo 40 de ani, primul alb liberal hippie, al doilea negru homosexual republican si veteran al razboiului din Vietnam. Unchiul lui Leonard moare si ii lasa nepotului mostenire o casa in cartierul negrilor, vecina cu casa unor traficantzi de droguri. Hap and Leonard se muta in noua casa si in timp ce o renoveaza gasesc sub podele scheletul unui copil si un teanc de reviste porno cu copii. Teoretic, romanul e despre cum investigheaza cei 2 situatia si relatzia cu vecinii interlopi din favela texana. Practic, e o fresca a cartierelor niggertown din Texasul rural, in care Hap, fiind alb, ocupa rolul de minoritar etnic si resimte prejudecata si rasismul pe propria spinare, in special atunci cand se cupleaza cu o avocata negresa care se plange ca albii au putza mica. Elementele pivot ale povestii sunt:

• relatzia intre Leonard si amintirea unchiului sau care l-a renegat cand a aflat ca e gay, pentru ca acum sa fie suspect (postmortem) de a fi implicat in porneciuri cu copii;
• relatzia intre Hap si avocata negresa care ii reproseaza ca e alb, lipsit de ambitzie si fara studii superioare;
• povestea unui politzist negru care a fost acceptat in politzie doar pentru corectitudine politica si are de suferit toata viatza pe kestia asta;
• povestea copiilor drogatzi din cartier care aduce pe alocuri cu filmul Cidade de Deus;
• relatia eroilor (in special a celui gay) cu preotul satului, care in timpul liber e boxer.
  

De remarcat ca multe din personajele lui Lansdale sunt karatisti ori boxeri, chestie care pare un pic nelaloc, perceptia generala asupra Texasului fiind mai degraba legata de pistolari si westernuri. Oricum, peisajul lui Lansdale este mult mai realist (actiunea romanelor Hap and Leonard e destul de contemporana). Imi amintesc ca si in satul in care am crescut eu aveam 2 scoli de karate, una de judo si una de box (si nici un liceu pe o raza de catziva zeci de kilometri), chestie care e in armonie cu prioritatzile rednecksilor.

In concluzie, Mucho Mojo e o poveste foarte acida si sinistra despre discriminari de orice fel si intolerantza mascata in coduri morale: Intolerance will not be tolerated! Inchei cu o bucatzica citata savuroasa, dialog intre preotul-boxer si Leonard Pine:

- Are you acquainted with your Bible, Mr. Pine?
- Me and Hap here were just quoting Bible verses on the way over.
- Are you familiar with the story of Sodom and Gomorrah?
- Yep, it's a favorite Baptist queer allegory. I just get cold chills all over when i hear it. Which is pretty often. I especially like where Lot's wife gets turned into a pillar of salt.
- You know the story, then learn from it, sir. Lot met the angels of the Lord and took them to his house for a feast, and the house was soon surrounded by homosexuals who wanted to know them.
- Know them means fuck'em, right?

P.S. Nici volumul asta, nici Savage Season nu se mai gasesc nicaieri, sunt out of print de vro 10 ani, a trebuit sa le cumpar din biblioteca personala a fiicei lui Lansdale, de la care am facut rost si de id-ul de messenger (din adresa PayPal). Oricum, cine nu vrea sa fie considerat psihopat (oricum, fata s-a marit intre timp) mai poate astepta 3 luni caci amazonul a lansat deja preorder pentru reeditarea in editzii hardcover a celor 2 romane.

- plusuri: roman mainstream solid, highly recommended
- minusuri: din perspectiva pulp, e mai putin spectaculos/comic decat alte volume ale seriei Hap and Leonard
- recomandare: oricui vrea sa citeasca o carte buna cu invatzaminte sociale

Pisica alba, pisica neagra

Savage Season
de Joe Lansdale

Pedigree:
- nominalizare Bram Stoker (pt. roman)

De Joe Lansdale am povestit de m-am saturat. Oricum mai mult am povestit despre proza scurta si benzile desenate decat despre grosul smantanii, romanele.

Savage Season e primul din seria de 6 romane (+ o nuvela) Hap and Leonard. A primit si o nominalizare Bram Stoker, desi nu am gasit nimic horror in cartea asta, in afara de niste cafteli sangeroase si un cui batut in palma. Hap and Leonard sunt un cuplu de bataushi care seamana suspect de mult cu Travolta + Samuel Jackson in Pulp Fiction. Unii fani zic ca Bruce Willis ar fi mai potrivit decat Travolta. Ori Mel Gibson + Danny Glover. Eu daca as face niste filme despre astia i-as baga pe Kurt Russell si Ving Rhames, doar pentru modul in care se potrivesc moacele cu replicile. Insist a se trece peste senzatzia pe care am avut-o si eu initzial, cum ca ar fi vorba de un cuplu de eroi cu capul in aer ce trec prin nazbatii cu caracter umoristic, gen Jay + Silent Bob, Will Smith + Martin Lawrence. In realitate Hap si Leonard sunt personaje tragice, umorul fiind prezent in dialoguri si mai putin in situatii, cel putin in acest prim volum. Alta kestie care sare in ochi e ca volumul de fatza e destul de rotund si independent de cele care urmeaza, probabil Lansdale nu planuia la data respectiva sa aiba un ciclu de romane, asa ca povestea se inchide corect, fara coada de peste, cu majoritatea personajelor moarte, chiar si cei 2 eroi sunt cu un picior in groapa pe la sfarsit. In concluzie romanul poate fi citit fara a purta grija volumelor ulterioare, sa zicem cam cum ar fi Alien 1 mai degraba decat cum ar fi Lord of the Rings 1.

Asadar eroii principali sunt Hap and Leonard care formeaza un fel de Yin-Yang, simbol al armoniei depline a antagonismului:

• Hap e white boy honkie, Leonard e bad ass nigger,
• Hap e heterosexual inrait de relatiile esuate cu fosta nevasta, Leonard e un homosexual cinic (I fuck men, does that make things clear for you?),
• Hap e hippiot care a facut puscarie pentru a fi protestat impotriva razboiului din Vietnam, Leonard e veteran al razboiului din Vietnam;
• Hap asculta Beatles, Leonard asculta Hank Williams;
  
• Teoretic, Leonard e ultraminoritar (negru, gay, veteran de razboi). Practic, din pricina ca actiunea se petrece adesea prin cartierele negre ale oraselelor din Texas, se intampla ca Hap sa fie adesea minoritarul si subiectul dezbaterilor shoviniste.

Ceea ce-i uneste este faptul ca nici unul nu are slujba stabila, majoritatea timpului petrecandu-si-l pe plantatziile de bumbac, ca amandurora le place sa se uite la filme, but not those where you have to read at the bottom what they're sayin si ca amandoi sunt pasionatzi de karate (in viatza reala Lansdale are o scoala de karate pentru rednecksii din Texas; zice ca e traditzie de familie, taica-su fiind boxer).

Hap e un fost idealist care in anii 60 canta muzica folk, demonstra impotriva Vietnamului si se insurase cu Trudy, alaturi de care a crescut o randunica oarba, semn al dragostei. Dupa ce Hap a intrat la puscarie pentru a fi dezertat de la inrolarea spre Vietnam, Trudy i-a dat papucii si a inecat randunica intr-un lighean. De atunci Hap nu si-a mai revenit niciodata si, to add insult to injury, Trudy se intoarce la el o data la catziva ani, pt o partida de sex, sa-i spuna ca barbat ca el nu mai este si sa-i ceara cate un serviciu, dupa care ii da papucii din nou, lasandu-l sa se refugieze in alcool si in prietenia cu Leonard. Caci Trudy e un spirit liber.

Povestea e simplista si seaca, putea fi spusa in 20 de pagini si se inscrie cu succes in categoria crime and suspense (dar fara politzisti): Trudy se intoarce a 5-a oara pt o partida de sex si sa-i ceara lui Hap serviciul de a recupera niste bani ratacitzi pe fundul unei mlashtini, pentru actualul ei sotz care vrea sa finantzeze o revigorare a revolutziei hippie. Hap il ia pe Leonard cu el si cei doi se trezesc intr-o mlastina de rasturnari de situatzii cu hippiotzi gangsteri si explozii de violentza brutala. Ca si in cazul lui Tarantino (Reservoir Dogs aduce cel mai bine cu ce se aude aici), accentul cade pe dialoguri care asigura si caracterizarea personajelor, si descrierea peisajelor, uneori chiar si mersul naratziunii. Dialogurile spumoase contureaza personaje extrem de vii, deloc parodice. Cel mai cool e menajul a trois dintre Hap, Trudy si actualul ei sotz, in care isi baga ocazional coada si homosexualul Leonard. In special Trudy e o eroina deosebita, care simuleaza orgasmul atunci cand are nevoie de ceva de la barbatzi si simuleaza ca nu are orgasm atunci cand vrea sa-i faca sa se simta prost:

She made love like i was paying for it and she had more customers in line, some of them important. I attempted to bring her to orgasm, but it was like trying to conquer Everest in Bermuda shorts. She wanted me to rut and feel cheap and miserable, and i did. But i have no pride and i came anyway.

- plusuri: personaje excelente, dialoguri beton, poate fi citit de sine statator
- minusuri: poveste simplista chiar si la standardele crime and mystery
- recomandare: fanilor literaturii noir, fanilor Tarantino

Interracial stuff

The Big Blow
de Joe Lansdale

Pedigree:
- Premiul Bram Stoker (pt. nuvela)

Recent McCain, fostul competitor al lui Obama, a propus o rezolutzie de pardonare a lui Jack Johnson, acuzat acu 100 de ani de incalcare a legii Mann Act, care interzicea sexul interracial, intre femei albe si masculi negri (ma asteptam totusi ca Obama sa propuna rezolutzia). Johnson e unul din primele simboluri americane istorice ale luptei impotriva discriminarii rasiale, fiind primul campion de box de culoare din SUA. Joe Lansdale, concetatzean al lui Johnson si fan al sporturilor bazate pe cafteala, ii dedica eroului aceasta bijuterie de roman biografic romantzat.

The Big Blow e una din lucrarile mainstream, de-a dreptul roman istoric, ale texanului Joe Lansdale. Asta e al n-spelea post despre Lansdale pe acest blog, asa ca nu il mai prezint inca o data pe autor, ci las niste linkuri la cronici despre Savage Season si Mucho Mojo (primele 2 volume ale seriei mystery Hap and Leonard), High Cotton si Shadows, Kith and Kin (cele mai cool colectii de proza scurta ale autorului), God of the Razor/Nightrunners (romanul nasty-horror care l-a pus pe harta pe autor), Jonah Hex (banda desenata western) si o scurta trecere in revista a operei sale.

La origini, Big Blow e o nuvela premiata cu Bram Stoker pe care autorul a labartzat-o pana a ajuns la 150 de pagini cu fonturi mari, scuza pentru Subterranean Press de a o republica pe post de roman intr-un volum subtzirel si foarte scump (traficat la 100 de dolari pe amazon, cu noroc pe la 40 in alte surse). Eu l-am primit cadou de Craciun de la Lansdale.

Daca pana aici am lasat impresia ca Lansdale e autor de romane politziste sau horror, The Big Blow schimba semnificativ macazul, incadrandu-se lejer la poveste istorica. Cele doua chestii istorice (si documentate) din poveste sunt:

• uraganul care a sters de pe fatza Pamantului orasul Galveston in anul 1900,
  
• si boxerul negru Jack Johnson, locatar si supravietzuitor al orasului pomenit, primul sportiv de culoare din SUA care au reusit sa isi faca un nume in contextul abuzurilor rasiale.

Cartea lui Lansdale romantzeaza usor niste evenimente reale din tineretzea lui Jack Johnson, care a fost remarcat de clubul sportiv din Galveston in timpul asa-numitelor Battle Royales, niste cafteli sangeroase intre negri, organizate ilegal, similare cu luptele intre caini din zilele noastre, la care se puneau pariuri pe tineri de culoare, inclusiv handicapatzi, care erau obligatzi sa se bata ca gladiatorii intr-un ring, uneori pana la moarte.

Jack Johnson s-a facut remarcat in timpul acestor cafteli si a fost provocat la un meci de campionul de box local, in ideea de a-l umili pe negru. Johnson insa a castigat spre indignarea autoritatzilor (si le-a aratat si putza spre deliciul publicului feminin), asa ca s-a incercat reducerea sa la tacere prin angajarea unuia din campionii natzionali, adus taman de la Chicago si platit sa-l bata pe negru intr-un meci oficial care avea sa dureze atatea runde cate erau necesare sa-l omoare. Necazu e ca taman in timpul meciului s-a pornit legendarul uragan care a omorat cateva mii de oameni si a luat pe sus ringul de box cu boxeri cu tot.

Povestea e scrisa intr-un mare stil literar, cu umor brutal, dialoguri superbe si detalii istorice si e considerata una din bijuteriile autorului. Varianta sa originala, ca nuvela de cateva zeci de pagini, se poate citi din volumul Mad Dog Summer and Other Stories, mai usor de gasit si mai ieftina decat romanul.

-plusuri: lucrare de mare finetze literara
-minusuri: nu-mi plac romanele istorice (in special alea despre cataclisme), dar asta e suficient de scurt incat sa nu ma deranjeze
-recomandare: lectura obligatorie, n-are nimic SF care sa sperie cititorul de mainstream