Savage Season
de Joe Lansdale
Pedigree:
- nominalizare Bram Stoker (pt. roman)
De Joe Lansdale am povestit de m-am saturat. Oricum mai mult am povestit despre proza scurta si benzile desenate decat despre grosul smantanii, romanele.
Savage Season e primul din seria de 6 romane (+ o nuvela) Hap and Leonard. A primit si o nominalizare Bram Stoker, desi nu am gasit nimic horror in cartea asta, in afara de niste cafteli sangeroase si un cui batut in palma. Hap and Leonard sunt un cuplu de bataushi care seamana suspect de mult cu Travolta + Samuel Jackson in Pulp Fiction. Unii fani zic ca Bruce Willis ar fi mai potrivit decat Travolta. Ori Mel Gibson + Danny Glover. Eu daca as face niste filme despre astia i-as baga pe Kurt Russell si Ving Rhames, doar pentru modul in care se potrivesc moacele cu replicile. Insist a se trece peste senzatzia pe care am avut-o si eu initzial, cum ca ar fi vorba de un cuplu de eroi cu capul in aer ce trec prin nazbatii cu caracter umoristic, gen Jay + Silent Bob, Will Smith + Martin Lawrence. In realitate Hap si Leonard sunt personaje tragice, umorul fiind prezent in dialoguri si mai putin in situatii, cel putin in acest prim volum. Alta kestie care sare in ochi e ca volumul de fatza e destul de rotund si independent de cele care urmeaza, probabil Lansdale nu planuia la data respectiva sa aiba un ciclu de romane, asa ca povestea se inchide corect, fara coada de peste, cu majoritatea personajelor moarte, chiar si cei 2 eroi sunt cu un picior in groapa pe la sfarsit. In concluzie romanul poate fi citit fara a purta grija volumelor ulterioare, sa zicem cam cum ar fi Alien 1 mai degraba decat cum ar fi Lord of the Rings 1.
Asadar eroii principali sunt Hap and Leonard care formeaza un fel de Yin-Yang, simbol al armoniei depline a antagonismului:
Hap e un fost idealist care in anii 60 canta muzica folk, demonstra impotriva Vietnamului si se insurase cu Trudy, alaturi de care a crescut o randunica oarba, semn al dragostei. Dupa ce Hap a intrat la puscarie pentru a fi dezertat de la inrolarea spre Vietnam, Trudy i-a dat papucii si a inecat randunica intr-un lighean. De atunci Hap nu si-a mai revenit niciodata si, to add insult to injury, Trudy se intoarce la el o data la catziva ani, pt o partida de sex, sa-i spuna ca barbat ca el nu mai este si sa-i ceara cate un serviciu, dupa care ii da papucii din nou, lasandu-l sa se refugieze in alcool si in prietenia cu Leonard. Caci Trudy e un spirit liber.
Povestea e simplista si seaca, putea fi spusa in 20 de pagini si se inscrie cu succes in categoria crime and suspense (dar fara politzisti): Trudy se intoarce a 5-a oara pt o partida de sex si sa-i ceara lui Hap serviciul de a recupera niste bani ratacitzi pe fundul unei mlashtini, pentru actualul ei sotz care vrea sa finantzeze o revigorare a revolutziei hippie. Hap il ia pe Leonard cu el si cei doi se trezesc intr-o mlastina de rasturnari de situatzii cu hippiotzi gangsteri si explozii de violentza brutala. Ca si in cazul lui Tarantino (Reservoir Dogs aduce cel mai bine cu ce se aude aici), accentul cade pe dialoguri care asigura si caracterizarea personajelor, si descrierea peisajelor, uneori chiar si mersul naratziunii. Dialogurile spumoase contureaza personaje extrem de vii, deloc parodice. Cel mai cool e menajul a trois dintre Hap, Trudy si actualul ei sotz, in care isi baga ocazional coada si homosexualul Leonard. In special Trudy e o eroina deosebita, care simuleaza orgasmul atunci cand are nevoie de ceva de la barbatzi si simuleaza ca nu are orgasm atunci cand vrea sa-i faca sa se simta prost:
She made love like i was paying for it and she had more customers in line, some of them important. I attempted to bring her to orgasm, but it was like trying to conquer Everest in Bermuda shorts. She wanted me to rut and feel cheap and miserable, and i did. But i have no pride and i came anyway.
- plusuri: personaje excelente, dialoguri beton, poate fi citit de sine statator
- minusuri: poveste simplista chiar si la standardele crime and mystery
- recomandare: fanilor literaturii noir, fanilor Tarantino
Asadar eroii principali sunt Hap and Leonard care formeaza un fel de Yin-Yang, simbol al armoniei depline a antagonismului:
- Hap e white boy honkie, Leonard e bad ass nigger,
- Hap e heterosexual inrait de relatiile esuate cu fosta nevasta, Leonard e un homosexual cinic (I fuck men, does that make things clear for you?),
- Hap e hippiot care a facut puscarie pentru a fi protestat impotriva razboiului din Vietnam, Leonard e veteran al razboiului din Vietnam;
- Hap asculta Beatles, Leonard asculta Hank Williams;
- Teoretic, Leonard e ultraminoritar (negru, gay, veteran de razboi). Practic, din pricina ca actiunea se petrece adesea prin cartierele negre ale oraselelor din Texas, se intampla ca Hap sa fie adesea minoritarul si subiectul dezbaterilor shoviniste.
Hap e un fost idealist care in anii 60 canta muzica folk, demonstra impotriva Vietnamului si se insurase cu Trudy, alaturi de care a crescut o randunica oarba, semn al dragostei. Dupa ce Hap a intrat la puscarie pentru a fi dezertat de la inrolarea spre Vietnam, Trudy i-a dat papucii si a inecat randunica intr-un lighean. De atunci Hap nu si-a mai revenit niciodata si, to add insult to injury, Trudy se intoarce la el o data la catziva ani, pt o partida de sex, sa-i spuna ca barbat ca el nu mai este si sa-i ceara cate un serviciu, dupa care ii da papucii din nou, lasandu-l sa se refugieze in alcool si in prietenia cu Leonard. Caci Trudy e un spirit liber.
Povestea e simplista si seaca, putea fi spusa in 20 de pagini si se inscrie cu succes in categoria crime and suspense (dar fara politzisti): Trudy se intoarce a 5-a oara pt o partida de sex si sa-i ceara lui Hap serviciul de a recupera niste bani ratacitzi pe fundul unei mlashtini, pentru actualul ei sotz care vrea sa finantzeze o revigorare a revolutziei hippie. Hap il ia pe Leonard cu el si cei doi se trezesc intr-o mlastina de rasturnari de situatzii cu hippiotzi gangsteri si explozii de violentza brutala. Ca si in cazul lui Tarantino (Reservoir Dogs aduce cel mai bine cu ce se aude aici), accentul cade pe dialoguri care asigura si caracterizarea personajelor, si descrierea peisajelor, uneori chiar si mersul naratziunii. Dialogurile spumoase contureaza personaje extrem de vii, deloc parodice. Cel mai cool e menajul a trois dintre Hap, Trudy si actualul ei sotz, in care isi baga ocazional coada si homosexualul Leonard. In special Trudy e o eroina deosebita, care simuleaza orgasmul atunci cand are nevoie de ceva de la barbatzi si simuleaza ca nu are orgasm atunci cand vrea sa-i faca sa se simta prost:
She made love like i was paying for it and she had more customers in line, some of them important. I attempted to bring her to orgasm, but it was like trying to conquer Everest in Bermuda shorts. She wanted me to rut and feel cheap and miserable, and i did. But i have no pride and i came anyway.
- plusuri: personaje excelente, dialoguri beton, poate fi citit de sine statator
- minusuri: poveste simplista chiar si la standardele crime and mystery
- recomandare: fanilor literaturii noir, fanilor Tarantino
No comments:
Post a Comment