Luna asta am ascultat extrem de putina muzica din pricina afurisitei de sesiuni care nu mai dadea Domnu sa se termine. Asa ca o sa scriu un post de umplutura.
In primul rand, videoclipul lunii: Samwell cu dedicatie speciala criticului fascist de film, muzica, literatura si in curand jocuri pe calculator Leo Serban care a intrat in blogosfera ca peste tot, pe usa din dos, a comentariilor, il gasiti la www.terorista.ro aparandu-si o fosta studenta etichetata de fanii Teroristei drept "acritura", datorita publicarii unor opinii reciclate canalizate dinspre mentorul sau, Leo. Fascist, pt ca in lumea pomenitului critic totul e un imens clasament si o impartzire ubermensch/untermensch, in care el isi face criteriile si tot el se califica pe sine prin ele. Bunaoara, in pomenitele comentarii incearca sa demonstreze o diferentza de clasa intre jurnalisti, scriitori si bloggeri, cu argumentul suprem ca a fi jurnalist si scriitor costa (si se fac bani din asta) in timp ce a fi blogger e gratis, deci descalificant. Kool! Cumva s-a intamplat ca in aceeasi zi sa-i descopar gestul autoelogiator si sa descopar aceasta infama trupa warholiana, Tomboy. Deci tzinetzi minte, Samwell si Tomboy, doua trupe care vor anima chefurile la care ma duc cel putzin un an de zile de aici incolo.
Apoi iaca Nick Cave a scos inca doua clipuri dupe noul album:
- balada Night of the Lotus Eaters, care seamana cam tare cu Grinderman;
- si un clip superb la More News from Nowhere.
Avem si un superb cover dupa Prince cantat de Ulver. Dupa coverurile Seal, Black Sabbath si Kiss, ma astept ca Garm sa iasa curand cu un album de coveruri, ar fi frumos din partea lui. Mai nasol e ca Prince i-a dat in judecata pe Ulver pt cover. Instead of saying thank you, the little man threatened to sue. The world is indeed an ungrateful place, zice Garm.
Opeth - Watershed. Un superb solo de clape stoner de la claparul Spiritual Beggars, niste tobe complet deplasate si grohaitul maiestuos al lui Mikael Akerfeldt sunt motive suficiente ca sa declar asta albumul lunii, poate si din cauza ca luna asta am ascultat doar vro 5 albume. Banuiesc ca l-a auzit toata lumea, cine nu stie de Opeth, sa tzina minte doua chestii: asta e trupa care a introdus respectul de sine si interesul pentru muzica "pe bune" in metalul extrem, umpland gaura imensa dintre stilurile a doua trupe diametral opuse, My Dying Bride si Porcupine Tree. Si inca o chestie, sa nu-i confundatzi cu Otep. Hitul albumului, aici si inca o mare piesa care este, Grand Conjuration. O trupa care ar trebui sa fie adusa in Romania acuma, cat e in varf de forma, nu peste 20 de ani la BestFest sau pe stadionul Cotroceni.
Scar Symmetry - Holographic Universe e un album pe care la ora la care scriu l-a ascultat tot metalistul, datorita impactului albumului anterior. Din pacate nu s-a schimbat mai nimic in trupa, din fericire lucrurile inca nu sunt rasuflate pe albumul asta, fiind foarte coerenta imbinarea intre rockul progresiv, death metalul melodios si ce naiba se mai aude pe-acolo, cu 100 de feluri de voci, de toate pt toti. V-as arata si un clip dar arata cam oribil asta, plus ca e o piesa mai veche. Totusi, pe urmatorul album asteptam o schimbare.
Made out of babies - Ruiner. Am scris vro doua recenzii la trupa asta pe muzicisifaze si ramasesem la ideea ca albumul de debut a fost beton, o combinatzie de Deftones si PJ Harvey, dar ca al doilea a fost nu-metal generic lipsit de orice ambitzii. Iata si al 3-lea album, lansat cu mare fast la TheEndRecords (dupa ce primele fusesera scoase la Neurot, sub obladuirea membrilor Neurosis). Asta nou e undeva intre primele doua, adica are si aspectele pozitive de pe primul si pe cele negative de pe al doilea. Speram la mai multa pofta pt experiment, dar se pare ca trupa prefera sa-si consolideze pozitzia. Oricum, nu e asa prost ca anteriorul. Ma folosesc de ocazie sa recomand celalalt proiect al gagicii Julie Xmas, Battle of Mice, mult mai interesant si mai apropiat de PJ Harvey, si inca una din trupele cu gagici de la Neurot, Bee and Flower.
Star of Ash - The Thread. Era normal ca dupa albumul sotzului Ihsahn, nevasta Ihriel (nu stiu de ce ar fi avut nevoie de acest pseudonim, numele real Heidi fiind la fel de sugestiv) sa vina si ea cu album nou. Asta e genu de muzica dupa care ma dadeam in vant acu aproape 10 ani - albume care dezveleau latura sensibila si romantica a unor brute de muzicieni cu background grohaitor. In cazul asta, latura sensibila si romantica a lui Ihsahn e tocmai nevasta-sa Heidi cu care avusese si o tentativa de proiect de muzica casnica (Peccatum). Personal, in loc de Peccatum prefer aceasta alternativa Ihsahn versus Start of Ash, doua proiecte totalmente diferite si mult mai bine infipte decat bajbaiala aia de Peccatum. Noul album Star of Ash e promovat prin colaborarea cu poetul japonez Kenji Siratori, cu compozitorul german de muzica clasica Markus Reuter si cu Garm de la Ulver. Albumul mi-a adus aminte de vremurile bune ale unor 3rd and the Mortal si de unele chestii instrumentale ale lui Ulver. N-am gasit nimic pe youtube, dar mi-am amintit de una din piesele cool are cuplului de muzicieni casnici Peccatum - The Moribund People.
Sparks - Exotic Creatures of the Deep. Astia-s o trupa de legenda, foarte interesanta, cu o cariera de aproape 40 de ani si 21 de albume in care au impushcat cam toate trendurile si stilurile de muzica, de la disco la metal. La varsta respectabila pe care o au cei doi fratzi Mael care sunt fapt creierul bicefal al grupului, Sparks practica ceva in genul Queen (think Bohemian Rhapsody). Iaca si doua exemple care reflecta cameleonismul trupei:
Opeth - Watershed. Un superb solo de clape stoner de la claparul Spiritual Beggars, niste tobe complet deplasate si grohaitul maiestuos al lui Mikael Akerfeldt sunt motive suficiente ca sa declar asta albumul lunii, poate si din cauza ca luna asta am ascultat doar vro 5 albume. Banuiesc ca l-a auzit toata lumea, cine nu stie de Opeth, sa tzina minte doua chestii: asta e trupa care a introdus respectul de sine si interesul pentru muzica "pe bune" in metalul extrem, umpland gaura imensa dintre stilurile a doua trupe diametral opuse, My Dying Bride si Porcupine Tree. Si inca o chestie, sa nu-i confundatzi cu Otep. Hitul albumului, aici si inca o mare piesa care este, Grand Conjuration. O trupa care ar trebui sa fie adusa in Romania acuma, cat e in varf de forma, nu peste 20 de ani la BestFest sau pe stadionul Cotroceni.
Scar Symmetry - Holographic Universe e un album pe care la ora la care scriu l-a ascultat tot metalistul, datorita impactului albumului anterior. Din pacate nu s-a schimbat mai nimic in trupa, din fericire lucrurile inca nu sunt rasuflate pe albumul asta, fiind foarte coerenta imbinarea intre rockul progresiv, death metalul melodios si ce naiba se mai aude pe-acolo, cu 100 de feluri de voci, de toate pt toti. V-as arata si un clip dar arata cam oribil asta, plus ca e o piesa mai veche. Totusi, pe urmatorul album asteptam o schimbare.
Made out of babies - Ruiner. Am scris vro doua recenzii la trupa asta pe muzicisifaze si ramasesem la ideea ca albumul de debut a fost beton, o combinatzie de Deftones si PJ Harvey, dar ca al doilea a fost nu-metal generic lipsit de orice ambitzii. Iata si al 3-lea album, lansat cu mare fast la TheEndRecords (dupa ce primele fusesera scoase la Neurot, sub obladuirea membrilor Neurosis). Asta nou e undeva intre primele doua, adica are si aspectele pozitive de pe primul si pe cele negative de pe al doilea. Speram la mai multa pofta pt experiment, dar se pare ca trupa prefera sa-si consolideze pozitzia. Oricum, nu e asa prost ca anteriorul. Ma folosesc de ocazie sa recomand celalalt proiect al gagicii Julie Xmas, Battle of Mice, mult mai interesant si mai apropiat de PJ Harvey, si inca una din trupele cu gagici de la Neurot, Bee and Flower.
Star of Ash - The Thread. Era normal ca dupa albumul sotzului Ihsahn, nevasta Ihriel (nu stiu de ce ar fi avut nevoie de acest pseudonim, numele real Heidi fiind la fel de sugestiv) sa vina si ea cu album nou. Asta e genu de muzica dupa care ma dadeam in vant acu aproape 10 ani - albume care dezveleau latura sensibila si romantica a unor brute de muzicieni cu background grohaitor. In cazul asta, latura sensibila si romantica a lui Ihsahn e tocmai nevasta-sa Heidi cu care avusese si o tentativa de proiect de muzica casnica (Peccatum). Personal, in loc de Peccatum prefer aceasta alternativa Ihsahn versus Start of Ash, doua proiecte totalmente diferite si mult mai bine infipte decat bajbaiala aia de Peccatum. Noul album Star of Ash e promovat prin colaborarea cu poetul japonez Kenji Siratori, cu compozitorul german de muzica clasica Markus Reuter si cu Garm de la Ulver. Albumul mi-a adus aminte de vremurile bune ale unor 3rd and the Mortal si de unele chestii instrumentale ale lui Ulver. N-am gasit nimic pe youtube, dar mi-am amintit de una din piesele cool are cuplului de muzicieni casnici Peccatum - The Moribund People.
Sparks - Exotic Creatures of the Deep. Astia-s o trupa de legenda, foarte interesanta, cu o cariera de aproape 40 de ani si 21 de albume in care au impushcat cam toate trendurile si stilurile de muzica, de la disco la metal. La varsta respectabila pe care o au cei doi fratzi Mael care sunt fapt creierul bicefal al grupului, Sparks practica ceva in genul Queen (think Bohemian Rhapsody). Iaca si doua exemple care reflecta cameleonismul trupei:
- Balls varianta live;
- When do i get to sing my way?
- Dick Around, hitul albumului anterior si care reflecta cam se aude si pe noul album
A aparut in sfarsit DVDul genialei trupe Volbeat, vezi trailerul aici. Sper ca nu mai tre sa explic ce a facut trupa asta pt istorie, dar va readuc in vedere o varianta live a hitului Garden's Tale. Va avertizez doar ca voi face pe dracu in 4 sa merg la Sziget unde Volbeat canta in prima zi a festivalului. Si in a doua zi urmeaza Iced Earth cu Matt Barlow, si cam astea ar fi singurele obiective ale acestei editii (ar mai fi Carcass pt care n-o sa stau totusi o saptamana intreaga, REM la care va fi moarte de om, conditii in care e imposibil sa te bucuri de concert, si Sex Pistols care-s niste curiozitati paleontologice, ma indoiesc ca vor fi in stare sa cante ceva). Ca de obicei, la varianta Felsziget vor veni doar ciurucurile - Avantasia (one man band) si Epica (clona Nightwish).
Si ca sa umplu articolul pana la capat, avem aici si o selectie a celor 10 albume favorite pe prima jumatate a anului, in ordine irelevanta:
Tiamat - Amanethes
Nick Cave samd - Dig Lazarus Dig
Moonspell - Night Eternal
Pin-up Went Down - 2 Unlimited
Ufomammut - Idolum
Enemy of the Sun - Shadows
Warrel Dane - Praises for the War Machine
Portishead - Third
Opeth - Watershed
si cum mi-e greu sa gasesc un al 10-lea, il bag pe Snog - Last Days of Rome, ca abia anul asta l-am gasit, desi aparuse in 2007.
Si ca sa umplu articolul pana la capat, avem aici si o selectie a celor 10 albume favorite pe prima jumatate a anului, in ordine irelevanta:
Tiamat - Amanethes
Nick Cave samd - Dig Lazarus Dig
Moonspell - Night Eternal
Pin-up Went Down - 2 Unlimited
Ufomammut - Idolum
Enemy of the Sun - Shadows
Warrel Dane - Praises for the War Machine
Portishead - Third
Opeth - Watershed
si cum mi-e greu sa gasesc un al 10-lea, il bag pe Snog - Last Days of Rome, ca abia anul asta l-am gasit, desi aparuse in 2007.
8 comments:
bueeei frate terminati-va cu pusul ohtep si mdb in aceeasi propozitie >:(
si ai linkuit si clipurile alea oribile, bleh
Bre prowlee opef nu e doar opef ca si viata e mae complexa sh-are multe aspecte.
Eu astept o recenzie la "nostradamus" :D
Cred ca esti singurul caruia ii place albumul pentru care Tiamat si-a amanetat talentul.
well, i'm special
Pacat ca nu e si albumul:P
cu nostradamus e ca si cu oprescu. multi au cazut in capcana cand e de fapt o mare abureala
Anonymous : Nu e singurul. Tiamat si-au cam amanetat talentul de la Wildhoney (stiu ca suna cliseistic) desi am gasit un Divide, un Brighter than the Sun si un Cain si pe releas-urile de dupa. Pur si simplu nu mai au acelasi feeling iar Amanethes e un album ok (desi n-as zice ca e albumul anului , dar nici nu m-a intrebat nimeni :D)
Post a Comment