de Frank Miller
Batman Year 100
de Paul Pope
Cele doua cartzi reprezinta un fel de alfa si omega ale mitologiei Batman, scrise la 20 de ani distantza una de alta de doi autori in plina forma la momentul publicarii.
Frank Miller e azi autorul BD cu cea mai buna cota la box office datorita implicarii sale in industria de film cu succese absolute ca Sin City, 300 si in curand The Spirit (dar si cu filme mai de kkt ca Elektra). Year One e una din lucrarile sale de tineretze (inceputul anilor 80) dar de dupa monumentalul The Dark Knight Returns considerat, alaturi de Watchmenul lui Alan Moore, piatra de temelie literatura cu supereroi (de fapt sunt singurele carti cu supereroi din top 1o-ul All Time al benzilor desenate din revista Time).
Despre The Dark Knight Returns discutam cu alta ocazie (e reeditata in format Absolute Edition cu ocazia lansarii noului film Batman de vara asta). Year One a urmat la scurt timp dupa pomenita lucrare, continuand tendintza lui Miller de a-l transforma pe Batman din idol al copiilor in personaj noir cu probleme psihologice. Practic, Year One a fost pentru benzile desenate cam ce a fost filmul Batman Begins 20 de ani mai tarziu. De fapt, o buna parte din plotul Year One este integrat in filmul lui Nolan, confirmandu-mi banuiala ca majoritatea gaselnitzelor care se aplica azi in cinematografie au fost facute cu ani buni inainte, in banda desenata.
Frank Miller e azi autorul BD cu cea mai buna cota la box office datorita implicarii sale in industria de film cu succese absolute ca Sin City, 300 si in curand The Spirit (dar si cu filme mai de kkt ca Elektra). Year One e una din lucrarile sale de tineretze (inceputul anilor 80) dar de dupa monumentalul The Dark Knight Returns considerat, alaturi de Watchmenul lui Alan Moore, piatra de temelie literatura cu supereroi (de fapt sunt singurele carti cu supereroi din top 1o-ul All Time al benzilor desenate din revista Time).
Despre The Dark Knight Returns discutam cu alta ocazie (e reeditata in format Absolute Edition cu ocazia lansarii noului film Batman de vara asta). Year One a urmat la scurt timp dupa pomenita lucrare, continuand tendintza lui Miller de a-l transforma pe Batman din idol al copiilor in personaj noir cu probleme psihologice. Practic, Year One a fost pentru benzile desenate cam ce a fost filmul Batman Begins 20 de ani mai tarziu. De fapt, o buna parte din plotul Year One este integrat in filmul lui Nolan, confirmandu-mi banuiala ca majoritatea gaselnitzelor care se aplica azi in cinematografie au fost facute cu ani buni inainte, in banda desenata.
Pe ansamblu, Year One mi-a lasat o impresie foarte shtearsa.
- In primul rand ca aproape tot ce se intampla acolo am vazut deja in Batman Begins: macinarea interna a lui Batman, fobia de lilieci, planul sau de a adopta o imagine care sa rascoleasca fobii in loc sa emane eroism, precum si debutul colaborarii sale cu inspectorul Gordon, la randul sau macinat de coruptzia din sanul politziei; in plus fatza de film, se prezinta si originile lui Catwoman, o prostituata negresa in care se remarca radacinile unui alt personaj al lui Miller, una din gagicile Sin City;
- Apoi, faptul ca grafica nu apartzine lui Frank Miller, doar scriptul. Chestie nasoala, pentru ca punctul forte a lui Miller e fizicalitatea desenelor (unghiuri, detalii, umbre - vezi gagicile din Sin City sau masculii din 300); Ori grafica in Year One e mediocra;
- Apoi, pt ca povestea e foarte scurta, publicata initzial in 4 numere si grupate acum in aceasta carte subtzirica din care povestea propriu-zisa abia acopera 90 de pagini, restul fiind bonusuri, schitze, amintiri ale autorilor.
Batman: Year 100 este insa cu totul alta mancare de peste. Paul Pope e un autor BD tanar si oarecum obscur in ciuda faptului ca a umflat cateva premii in ultimii 5 ani, ceea ce i-a adus niste contracte cu editurile mainstream, adica exact statutul pe care il avea Miller la ora la care scria Year One. De fapt chiar lucrarea asta a luat premiul Eisner anul trecut si urmeaza o reeditare masiva in editzii de lux a lucrarilor lui Pope incepand cu 2009, deci vom mai auzi de el cu sigurantza. Cu Year 100, Pope pastisheaza partial lucrarea lui Miller si se duce in extrema cealalta, sa arate cum va arata Batman la senectute, intr-o lume distopica a anului 2039, adica exact centenarul inventarii lui Batman. Mi se pare totusi impresionant ca mitologia Batman implineste curand 70 de ani, mai mult decat muzica rock, comunismul aplicat sau Lord of the Rings.
Evident, petrecandu-se in 2039, Year 100 e o poveste SF distopica in care Gotham City arata ca un Vaslui futurist, iar Batman seamana un pic cu Sergiu Nicolaescu in zilele noastre. Pope reia abordarea grav-realista a lui Frank Miller, cu un mesaj destul de profund, transformandu-l pe Batman intr-un simbol liberal al intimitatzii (as in privacy). Lumea din Year 100 e o societate complet monitorizata in care Batman e singurul individ Double-U (unidentified, unclassified). FBI-ul face trafic cu proiectul unei arme biologice apocaliptice stocat in maseaua unui agent iar Batman se amesteca in afacerile FBI-ului, scoate maseaua letala si gaseste solutzia cea mai oribila si totodata eficienta: sa puna la dispozitzia publica a intregii planete proiectul armei biologice, sa se spele lumea pe cap cu ea stabilind astfel o stare politica de sah total. Jim Gordon e nepotul comisarului Gordon din povestile Batman clasice, care in timp ce investigheaza cazul gaseste laptopul bunicului, singurul loc de pe planeta unde mai exista informatii despre identitatea reala a lui Batman, unul din obiectivele agentzilor telepatzi ai FBI-ului.
Ca un bonus al volumului, apare si o a doua poveste a lui Pope, Berlin Batman, un fel de istorie alternativa in care Batman traia in Republica Weimar (Germania interbelica) si lupta impotriva abuzurilor nazistilor la adresa intelectualilor evrei. Identitatea reala a sa era milionarul evreu Baruch Wane (Bruce Wayne?) care in timpul liber era pictor cubist ai carui parintzi fusesera omoratzi de antisemitzi.
Am gasit ambele povesti ale lui Pope ingenioase, desi accentul cade mai degraba pe reinventarea lui Batman ca simbol decat pe calitatea structurii narative. Batman e redefinit destul de mult, inclusiv echipamentul sau pe care il stim ca o uniforma neagra de plastic e inlocuit cu manushi, bocanci, shireturi si nadragi adevaratzi zbarcitzi pe la incheieturi.
In schimb nu imi place grafica lui Paul Pope care e urata cu spume, desi nu in felul acela al graficienilor nepriceputzi, ci ca optziune stilistica. Cred ca una din probleme e datorata faptului ca Pope, ca artist underground, s-a specializat in grafica alb-negru si oamenii care au fost angajatzi sa-i coloreze desenele (e totusi o poveste Batman, deci nu se cuvenea lasata in stil indie) n-au stiut exact cum sa muleze cromatica peste linia graficianului si au facut o treaba cam de mantuiala.
Alta chestie care nu imi place si se regaseste atat in lucrarea lui Miller cat si a lui Pope este incercarea de a transforma cu orice pretz un erou prin excelentza gotic, caruia ii sta bine alaturi de inamici simbolisti precum Joker sau Penguin, intr-un erou politic care lupta cu coruptzia, birocratzia si blocurile militare. Cu alte cuvinte, prefer Batmanul lui Tim Burton celui al lui Christopher Nolan.
- plusuri: lucrari originale la data publicarii, care redefinesc semnificativ mitologia Batman
intr-o abordare adulta
- minusuri: grafica slaba in povestea lui Miller, grafica urata in povestea lui Pope, faptul ca il prefer pe goticul Batman in fatza politicianului Batman, faptul ca Batman tinde sa se indeparteze de cei care l-au popularizat, indragit si conservat prin 70 de ani de istorie: copiii
- recomandare: fanilor filmelor Batman facute de Christopher Nolan si fanilor celor 2 autori
Evident, petrecandu-se in 2039, Year 100 e o poveste SF distopica in care Gotham City arata ca un Vaslui futurist, iar Batman seamana un pic cu Sergiu Nicolaescu in zilele noastre. Pope reia abordarea grav-realista a lui Frank Miller, cu un mesaj destul de profund, transformandu-l pe Batman intr-un simbol liberal al intimitatzii (as in privacy). Lumea din Year 100 e o societate complet monitorizata in care Batman e singurul individ Double-U (unidentified, unclassified). FBI-ul face trafic cu proiectul unei arme biologice apocaliptice stocat in maseaua unui agent iar Batman se amesteca in afacerile FBI-ului, scoate maseaua letala si gaseste solutzia cea mai oribila si totodata eficienta: sa puna la dispozitzia publica a intregii planete proiectul armei biologice, sa se spele lumea pe cap cu ea stabilind astfel o stare politica de sah total. Jim Gordon e nepotul comisarului Gordon din povestile Batman clasice, care in timp ce investigheaza cazul gaseste laptopul bunicului, singurul loc de pe planeta unde mai exista informatii despre identitatea reala a lui Batman, unul din obiectivele agentzilor telepatzi ai FBI-ului.
Ca un bonus al volumului, apare si o a doua poveste a lui Pope, Berlin Batman, un fel de istorie alternativa in care Batman traia in Republica Weimar (Germania interbelica) si lupta impotriva abuzurilor nazistilor la adresa intelectualilor evrei. Identitatea reala a sa era milionarul evreu Baruch Wane (Bruce Wayne?) care in timpul liber era pictor cubist ai carui parintzi fusesera omoratzi de antisemitzi.
Am gasit ambele povesti ale lui Pope ingenioase, desi accentul cade mai degraba pe reinventarea lui Batman ca simbol decat pe calitatea structurii narative. Batman e redefinit destul de mult, inclusiv echipamentul sau pe care il stim ca o uniforma neagra de plastic e inlocuit cu manushi, bocanci, shireturi si nadragi adevaratzi zbarcitzi pe la incheieturi.
In schimb nu imi place grafica lui Paul Pope care e urata cu spume, desi nu in felul acela al graficienilor nepriceputzi, ci ca optziune stilistica. Cred ca una din probleme e datorata faptului ca Pope, ca artist underground, s-a specializat in grafica alb-negru si oamenii care au fost angajatzi sa-i coloreze desenele (e totusi o poveste Batman, deci nu se cuvenea lasata in stil indie) n-au stiut exact cum sa muleze cromatica peste linia graficianului si au facut o treaba cam de mantuiala.
Alta chestie care nu imi place si se regaseste atat in lucrarea lui Miller cat si a lui Pope este incercarea de a transforma cu orice pretz un erou prin excelentza gotic, caruia ii sta bine alaturi de inamici simbolisti precum Joker sau Penguin, intr-un erou politic care lupta cu coruptzia, birocratzia si blocurile militare. Cu alte cuvinte, prefer Batmanul lui Tim Burton celui al lui Christopher Nolan.
- plusuri: lucrari originale la data publicarii, care redefinesc semnificativ mitologia Batman
intr-o abordare adulta
- minusuri: grafica slaba in povestea lui Miller, grafica urata in povestea lui Pope, faptul ca il prefer pe goticul Batman in fatza politicianului Batman, faptul ca Batman tinde sa se indeparteze de cei care l-au popularizat, indragit si conservat prin 70 de ani de istorie: copiii
- recomandare: fanilor filmelor Batman facute de Christopher Nolan si fanilor celor 2 autori
No comments:
Post a Comment