Gotic american

Dark Harvest

de Norman Partridge

Pedigree:
- Premiul Bram Stoker, Premiul International Horror Guild, nominalizare World Fantasy (pt. nuvela)

Cartulia asta e una din cele mai laudate realizare f/sf/h ale anului 2007, castigator Bram Stoker si IHG, nominalizat World Fantasy si singura carte horror de pe shortlistul Books of the Year din Publishers Weekly. Partridge e unul din epigonii lui Joe Lansdale, de fapt calca in ritm alert pe urmele maestrului si incet incet ii ocupa scaunul daca socotim ca de cativa ani incoace Lansdale e mai mult antologator decat scriitor si cand scrie o ia tot mai mult spre mainstream.

Dark Harvest mi s-a parut cam aiurea la inceput dar m-a cucerit brusc si abrupt. E un pic cam prea "americana" in sensul ca se inchina ostentativ conceptului de Halloween de care cred ca suntem la fel de satui ca de Valentine's Day. Adica se petrece in noaptea de Halloween, e despre dovleci, despre copii si ororile tipice sarbatorii, despre adolescentzi cu mashini, rock'n'roll deci e americaneasca rau, nu oricum. Si totusi e scrisa minunat, cu o naratziune bizara la persoana a doua, rezultand intr-o aparenta interactivitate cu cititorul (ex: comentarii ale autorului la adresa deciziilor personajelor sale). Stilul aspru, sudist al lui Partridge e imbinat cu descriptivismul liric care, zice critica, ar fi imprumutat de la Ray Bradbury si de la goticii americani (Washington Irving, Poe). Combinatzia da povestii un ritm perfect, rezultatul fiind o bucata de literatura fantastica scaldata in arhetipuri horror ostentative (fara a aluneca in brutalitatzi) - creca pt kestia asta s-a inventat eticheta dark fantasy.

Povestea e despre un satuc din anii 60 in care o data pe an, in noaptea de Halloween, din lanurile de cucuruz iese un monstru numit October Boy, care are un dovleac in loc de cap si matzele pline de bombonele si acadele. Pana la miezul noptzii monstrul vrea sa ajunga la biserica din centru unde are o treaba misterioasa de rezolvat. Omorarea sa e piatra de incercare in maturizarea oricarui fecior al satului, asa ca toti baietzii care n-au atins varsta majoratului ies in noaptea cu pricina pe strada, sa il vaneze, dupa ce au fost tinuti nemancatzi 5 zile, pentru a fi starnitzi de perspectiva de a hali bomboanele din matzele monstrului. Familia baiatului care il omoara pe monstru e scutita de facturi vreme de 1 an de zile, cele mai bunoace gagici ale satului se vor tavali ude la picioarele flacaului si, cel mai important, invingatorul va primi din partea autoritatzilor dreptul de a parasi satul. Povestea e narata din multiple perspective, inclusiv din a monstrului cu burta plina de bomboane, pe care autorul il transforma foarte subtil dintr-un spectru legendar al mitologiei Halloween intr-o victima a lacomiei umane. Genu asta de rasucire a semnificatziilor confera valoare povestii care pe nesimtzite se transforma dintr-o poveste Twilight Zone intr-o parabola a maturizarii si dezradacinarii (sau a imaturizarii si a inradacinarii). Deci o lucratura interesanta din partea lui Partridge, din categoria alora imposibil de tradus in romaneste datorita limbajului scaldat in idioame.

Iaca si un exemplu din scriitura "interactiva" a lui Partridge:

There's a soft rustle behind Charlie. As he turns, he's certain he's going to see Mitch catching up to him. But you've already figured out that isn't what's creeping up on him out there...Hey, that's no surprise, because you're a whole lot smarter than our buddy Charlie, aren't you? Tell the truth now - who the hell isn't?

Asta ca dedicatzie celor care se plang ca horrorul e previzibil.

E si o parte naspa cu cartea asta. Editurile mici "de lux" au capatat prostul obicei de a publica drept romane acest soi de nuvele alungite, cu fonturi de 14 la doua randuri. Uite asa iese un roman de 150 de pagini dintr-o nuvela care cu fonturi normale nu ar trece de 100. Am luat vro cateva de genu asta de pe la Subterranean Press si Cemetary Dance si chiar luate la juma de pretz ramai cu senzatia ca e jaf la drumu mare. Pe asta am prins-o la 20 de dolari chiar inainte sa umfle premiile de care pomeneam (dupa care i s-a dublat pretzu peste noapte). Se poate si mai rau, nuvela vedeta de anu trecut a lui Ted Chiang (The Merchant and the Alchemist's Gate) se vinde actualmente la 1 dolar pagina (si are abia vro 60 de pagini). Sigur, sunt hardcover, frumoase, semnate de autor, cu tiraj numerotat si limitat la cateva sute de exemplare, dar sunt subtirele cat degetu meu mic (jumate din grosime fiind copertile) si cum ziceam, cu fonturi umflate, pagini goale bonus si tot felu de decoratziuni de balast. Editorii se scot, ei au inventat termenu novella pt lucrari din astea care nu-s nici roman, nici povestire, cu denumirile alternative short novel sau long fiction (asta ca sa nu-i zica a little longer short fiction). Ferma Animalelor a lui Orwell ori Batranu si Marea lui Hemingway ar fi niste exemple clasice. O sa ziceti ca scriitorii-s nesimtzitzi sau lenesi, dar nu e asa - novellele astea sunt mai concentrate decat romanele, au toate calitatile prozei scurte doar ca au o complexitate narativa superioara si cam toate pe care le-am citit au un ritm brici (inclusiv Dark Harvest care se citeste cu sufletu la gura in 3-4 ceasuri). De fapt, mi se pare un format ideal, desi am facut mai demult aici polologhia prozei scurte (care, totusi, uneori e prea scurta). Adica o prefer atunci cand nu e editata pe post de roman la 1 dolar pagina, ca sa nu uitam de unde am pornit.

- plusuri: o carte beton, scrisa foarte bine, fara pic de balast
- minusuri: prea scumpa, lasa cam multe interpretari la latitudinea cititorului (asta poate fi si un plus)
- recomandare: fanilor Twilight Zone, a povestilor dark ale lui Bradbury, Poe, pe scurt fanilor goticului american