Vorba lunga saracia omului: Proza scurta

Din diverse motive, lumea nu se mai da in vant dupa proza scurta. Pentru ca e scurta, mica si se termina imediat ce a inceput. Din diverse motive, s-a incetatzenit ideea ca literatura in forma scurta e o literatura bazata pe poante de final si ca literatura de calitate trebuie sa fie mare, groasa si cu semn de carte. Semnul de carte e un simbol al omului cultivat. Goana asta dupa grosimea cotorului nu e doar o boala a scriitorilor platitzi la numarul de cuvinte din text, ci se trage de hat departe, de la grandomania marilor intelectuali clasici si de la moda foiletonului. Dupa opinia mea, nu simtzeam nici un lips daca Lord of the Rings era cu vro 200 de pagini mai subtzire ori daca Dune era trilogie. Mi s-a fixat pe creier un caz aparte, cand am citit romanul Ender's Game. In ciuda laudelor care veneau din toate partile, n-am gasit in roman nimic in plus fatza de de povestirea Ender's Game, tradusa la noi in revista Anticipatia cu ceva timp inainte.

Proza scurta are o multime de avantaje - e suta la suta produs al efortului artistic, nu prea contine umplutura (e grav atunci cand totusi contzine), nu e dictata de criterii mercantile sau grandomanie. Proza scurta face diferentza intre scriitorii care au ceva de spus si scriitorii care au o actziune de povestit. Desigur, sunt si neajunsuri - in povestiri nu poti face personajele sa evolueze (asta nu inseamna ca autorii de romane groase o fac neaparat), nu poti construi lumi si timpuri arhitecturale, nu poti sa te intinzi in spatiu si timp. Dar poti sa faci o suta de alte lucruri care, intr-un roman, inevitabil iti scapa de sub control (si asta e valabil pentru orice autor de romane mai lungi de 200 de pagini, fie ca-l cheama Dan Brown, fie ca-l cheama Dostoievski, fie ca e vorba de Biblie). Deci va propun sa mai lasatzi deoparte trilogiile, cincilogiile, bildungsromanele, romanele fluviu si sa facetzi rost de urmatoarele carti care, desi sunt niste matahale, contin colectii de povestiri din partea unor autori care au demonstrat ca nu conteaza cat de groasa e, ci cum o folosesti.

Raymond Chandler - The Collected Stories, are 1300 de pagini si cuprinde toata proza scurta a lui Chandler, scriitorul care a reinventat literatura politista, a definit toate clisheele moderne ale genului si a marcat definitiv cinematografia (prin ecranizarile cu Humphrey Bogart). Chandler a introdus metafora si atmosfera in povestile cu detectivi particulari, care pana atunci se rezumau la povestile-ghicitori ale unor Conan Doyle sau Agatha Christie. Volumul face parte dintr-o trilogie care rezuma opera lui Chandler, celelalte doua volume cuprinzand romanele sale.

Harlan Ellison - The Essential Ellison: a 50 years retrospective e exact ce sugereaza titlul: 1300 de pagini nepretzuite (traficata la 180 dolari in varianta hardcover, dar in varianta TP mai ieftina decat o carte Nemira), cuprinde esentza operei unuia din cei mai influentzi si versatili autori de literatura fantastica. E interesant de vazut cum clasicii SF au fost impartzitzi de trecerea timpului in doua tabere foarte clar delimitate - cei a caror opera a ramas clasica (Asimov, Clarke, Leiber) si cei a caror opera a ramas moderna, deloc perimata si implicit eterna - Philip Dick, partial Bradbury, Gene Wolfe si acest Harlan Ellison care la aproape 80 de ani ramane cvasinecunoscut in Romania. Ellison e unul din cei mai tari pe proza scurta, forma careia i se datoreaza majoritatea premiilor si nominalizarilor sale (16 la Nebula, 25 la Hugo, 8 la World Fantasy, 10 la Bram Stoker deci cam cat 5 scriitori "de cariera" la un loc). Diversitatea abordarilor lui Ellison e coplesitoare - povesti pulp cu iz horror si SF, comentariu social clinic, suprarealism, distopie si realism magic care pot concura oricand cu autorii considerati mainstream. Ellison a stabilit directii ale experimentului literar care vor fi viabile multa vreme dupa ce nimeni nu-si va mai aminti de Asimov. Volumul retrospectiv pe care vi-l recomand contine cam toata proza scurta nominalizata si premianta a autorului.

Fredric Brown nu e nici atat de literat ca Ellison si nici atat de relevant ca Chandler, dar merita pomenit in articolul de fatza ca fiind principalul pionier al SF-ului umoristic, iar umorul nu are varsta de aceea opera lui Brown va ramane mereu relevanta, chiar daca nu poate fi recomandata ca o experientza literara profunda. Francize de succes ca Ghidul autostopistului galactic, Doctor Who sau Men in black isi trag seva din opera lui Brown. Autorul si-a mancat painea in anii 40-60, deci partial contemporan cu Chandler, a fost specialistul numarul unu in proza scurta bazata pe poante / final neasteptat si e considerat un secret bine pastrat al cercurilor SF, fara sa aiba cu adevarat o expunere comerciala semnificativa. La noi a fost publicat in anii 90 de Nemira. Volumul From the Ashes: the Complete Short SF of Fredric Brown e tot ce va trebuie.

George RR Martin e azi la varf de cariera. Ciclul fantasy A Song of Ice and Fire e pentru ultimii 10 ani ce a fost Lord of the Rings pentru anii 50, lucrarea de referintza a genului pentru totzi contemporanii. Urmeaza si o adaptare HBO in format serial. Totusi, Martin nu s-a inventat in 1996, la debutul acestui ciclu. Anii 70 si 80 au fost marcati puternic de cinismul prozei sale scurte, care slaloma fara jena prin horror, fantasy si SF, asigurandu-si premii din toate genurile. Din fericire o parte din cele mai bune povestiri ale sale au fost traduse si la noi prin revistele SF de acu 15 ani si mai bine, in plus a capatat expunere si prin ecranizari in cadrul unor episoade Outer Limits si Twilight Zone. Volumul Dreamsongs, la 1200 de pagini in varianta din poza, contine crema prozei sale scurte, in ordine cronologica, cu interludii autobiografice.

Despre Joe Lansdale am tot povestit. Din motive personale il bag si pe el in aceasta lista de volume fundamentale, prin cele doua colectzii de povestiri care ii cuprind proza scurta premiata: High Cotton si Bumper Crop. Fantasy si horror rural cu elemente western, strans legat de specificul cultural din Redneck America. Unul din cei mai relevantzi autori pulp moderni.

Greg Egan e preferatul meu din randul autorilor de SF pur-sange, care nu prea are shanse sa fie apreciat in afara genului. Povestirile lui sunt scaldate in demonstratii matematice si intrigi inspirate din teze de doctorat. Nu prea ar trebui sa-l pomenesc aici pentru ca nu exista inca un volum care sa-i colectioneze proza scurta (e inca prea tinerel pentru asta), dar sper sa traiesc ziua in care sa apara una. Doua din volumele sale de povestiri, Axiomatic si Luminous, au fost traduse la noi de Teora, si traduse bine - scriitura lui nu e foarte elaborata, dar e un speculant shtiintzific inegalabil, orientat pe teorii ale avangardei actuale din matematica (e matematician si ultimul sau volum de povestiri se numeste Dark integers and other stories).

Tragand o linie provizorie aici, astea-s cateva volume care contzin o felie de istorie literara. In acelasi timp, sunt volume care demonstreaza proza scurta, ce posibilitati ofera si in cate feluri poate fi proza scurta mai misto decat romanul.