Interracial stuff

The Big Blow
de Joe Lansdale

Pedigree:
- Premiul Bram Stoker (pt. nuvela)

Recent McCain, fostul competitor al lui Obama, a propus o rezolutzie de pardonare a lui Jack Johnson, acuzat acu 100 de ani de incalcare a legii Mann Act, care interzicea sexul interracial, intre femei albe si masculi negri (ma asteptam totusi ca Obama sa propuna rezolutzia). Johnson e unul din primele simboluri americane istorice ale luptei impotriva discriminarii rasiale, fiind primul campion de box de culoare din SUA. Joe Lansdale, concetatzean al lui Johnson si fan al sporturilor bazate pe cafteala, ii dedica eroului aceasta bijuterie de roman biografic romantzat.

The Big Blow e una din lucrarile mainstream, de-a dreptul roman istoric, ale texanului Joe Lansdale. Asta e al n-spelea post despre Lansdale pe acest blog, asa ca nu il mai prezint inca o data pe autor, ci las niste linkuri la cronici despre Savage Season si Mucho Mojo (primele 2 volume ale seriei mystery Hap and Leonard), High Cotton si Shadows, Kith and Kin (cele mai cool colectii de proza scurta ale autorului), God of the Razor/Nightrunners (romanul nasty-horror care l-a pus pe harta pe autor), Jonah Hex (banda desenata western) si o scurta trecere in revista a operei sale.

La origini, Big Blow e o nuvela premiata cu Bram Stoker pe care autorul a labartzat-o pana a ajuns la 150 de pagini cu fonturi mari, scuza pentru Subterranean Press de a o republica pe post de roman intr-un volum subtzirel si foarte scump (traficat la 100 de dolari pe amazon, cu noroc pe la 40 in alte surse). Eu l-am primit cadou de Craciun de la Lansdale.

Daca pana aici am lasat impresia ca Lansdale e autor de romane politziste sau horror, The Big Blow schimba semnificativ macazul, incadrandu-se lejer la poveste istorica. Cele doua chestii istorice (si documentate) din poveste sunt:

• uraganul care a sters de pe fatza Pamantului orasul Galveston in anul 1900,
  
• si boxerul negru Jack Johnson, locatar si supravietzuitor al orasului pomenit, primul sportiv de culoare din SUA care au reusit sa isi faca un nume in contextul abuzurilor rasiale.

Cartea lui Lansdale romantzeaza usor niste evenimente reale din tineretzea lui Jack Johnson, care a fost remarcat de clubul sportiv din Galveston in timpul asa-numitelor Battle Royales, niste cafteli sangeroase intre negri, organizate ilegal, similare cu luptele intre caini din zilele noastre, la care se puneau pariuri pe tineri de culoare, inclusiv handicapatzi, care erau obligatzi sa se bata ca gladiatorii intr-un ring, uneori pana la moarte.

Jack Johnson s-a facut remarcat in timpul acestor cafteli si a fost provocat la un meci de campionul de box local, in ideea de a-l umili pe negru. Johnson insa a castigat spre indignarea autoritatzilor (si le-a aratat si putza spre deliciul publicului feminin), asa ca s-a incercat reducerea sa la tacere prin angajarea unuia din campionii natzionali, adus taman de la Chicago si platit sa-l bata pe negru intr-un meci oficial care avea sa dureze atatea runde cate erau necesare sa-l omoare. Necazu e ca taman in timpul meciului s-a pornit legendarul uragan care a omorat cateva mii de oameni si a luat pe sus ringul de box cu boxeri cu tot.

Povestea e scrisa intr-un mare stil literar, cu umor brutal, dialoguri superbe si detalii istorice si e considerata una din bijuteriile autorului. Varianta sa originala, ca nuvela de cateva zeci de pagini, se poate citi din volumul Mad Dog Summer and Other Stories, mai usor de gasit si mai ieftina decat romanul.

-plusuri: lucrare de mare finetze literara
-minusuri: nu-mi plac romanele istorice (in special alea despre cataclisme), dar asta e suficient de scurt incat sa nu ma deranjeze
-recomandare: lectura obligatorie, n-are nimic SF care sa sperie cititorul de mainstream

Barbatul si femeea

Shortcomings
de Adrian Tomine

Sa ne lamurim de la inceput, cartea asta e lectura obligatorie, de predat la liceu si de dat teza din ea.

Cartea se inscrie in randul celor cateva care itzi explica clar de la un capat la altul cum e cu relatziile de cuplu, de unde vin si incotro se duc, avertizeaza, analizeaza, diagnosticheaza astfel incat nu gasesti nici o fisura in demonstratzie pe care sa o umpli cu observatzii de genul "da asta cum vine" sau "de ce crezi c-ar fi asa?" De fapt exista doar inca o carte care se apropie de chestia asta, si anume High Fidelity a lui Hornby, cu diferentza ca Shortcomings nu e funny, e rece si cinica. Teoretic ar mai fi si altele - Luni de fiere sau diverse abureli ale lui Henry Miller dar alea-s fantezii pentru frustratzi sexuali, cu doar vagi legaturi cu realitatea.

In schimb, Shortcomings is the real shit. Un tip si o tipa sunt impreuna de mai multa vreme si au ajuns in stadiu ala in care se calca pe bataturi din orice kkt, cum ar fi ca ea vrea la culcare si el vrea sa se uite la un DVD recent achizitzionat. Cand n-au motiv sa se calce pe bataturi, gagica provoaca scandaluri ad-hoc, cum ar fi ca de ce tipu se uita la filme porno cu femei albe (am uitat sa zic, eroii sunt asian-american, ca si Tomine care suspectez ca a folosit si ceva experientza personala aici). Tipu se enerveaza ca cum adica n-are voie sa se uite la filme porno cu ce vrea el, ca tocmai asta e definitzia fanteziei, ca daca stai pe o insula la plaja n-o sa visezi cu nisip, ci cu zapada. Tipa se enerveaza si ea, intrebandu-l cum s-ar simtzi el sa afle ca ei ii curg balele dupa negri, care se stie ca o au mare, nu mititik ca chinejii.

In fine, pana la urma gagica ia o bursa de 4 luni in alta parte si dusa e. Mai vorbesc ei la telefon, li se face dor dar fiecare cocheteaza in sinea lui cu ideea de libertate si aventura, dupa ce s-au tzinut catziva ani in lantz unul pe altul, ca doi caini sugrumandu-se reciproc la capetele aceluiasi lantz. Tipu are si o prietena lesbiana careia ii confeseaza trairile interne si frustrarea de a nu fi facut niciodata sex cu cineva din afara comunitatzii (asiatice). Pana la urma cunoaste o punkeritza boema care colectzioneaza fotografii cu pishu si e plina de fitze nonconformiste, iar iubita plecata cu bursa nu mai da nici un semn de viatza si treaba o ia pe o panta care ar trebui sa fie luare aminte pentru absolut orice cuplu de pe lumea asta, daca se poate sa fie folosita si drept material didactic la facultatea de psihologie.

Geniala poanta care reflecta una din obsesiile si frustrarile eroului:
What's the difference between an asian and a caucasian male? The Cauc.*

P.S. Pe Adrian Tomine l-am comparat cu Clowes si Hornby in cronica la Summer Blonde; imi retrag cuvintele, nu mai gasesc nimic funny la el; am mai povestit de el si in cronica la Sleepwalk. Cele doua volume contzineau povestiri scurte sau scurtissime adunate din paginile seriei Optic Nerve. Shortcomings e prima tentativa de graphic novel (100 de pagini) a lui Tomine.

- plusuri: analiza extrem de clinica si lucida, grafica expresiva
- minusuri: n-are
- recomandare: lectura obligatorie, no matter who you are

*pronuntzat cock

Filmele vorbite pe la spate - martie 2009

A fost pura coincidentza, dar luna asta am vazut numai filme cu femei haituite, batute sau schizofrenice. Cred ca a fost un front zodiacal nefast potentzat de ziua de 8 Martie.

Filme musai

Despre Watchmen am auzit ca e filmu ala cu un gagiu albastru care se plimba in putza goala pe Marte, in timp ce nevasta-sa, femeie pragmatica, umbla cu altul. Pana la urma filmul n-a dezamagit, a fost mai tare decat Dark Knight la toate capitolele, si foarte fidel benzii desenate, atat de fidel incat a pus la incercare rabdarea a vro 20 de pitzipoance care si-au tot tras iubitzii de maneca pana i-au scos din sala de cinema, ca saracele nu mai intzelegeau ce se intampla si putza aia albastra le cam crea disconfort. Asadar pana la urma Watchmen s-a dovedit o povara prea grea pentru cei care s-au plans ca filmul 300 n-a respectat adevarul istoric. Nici Watchmen nu-l prea respecta, sigur n-au avut americanii in razboiul din Vietnam oameni albastri care omorau vietnameji doar cu degetul aratator (nu mai vorbim de putza). Povestea e o istorie alternativa in care Nixon continua sa fie presedinte SUA in anii 80 si e la un pas de a da cu bomba atomica dupa victoria din Vietnam. In timpu asta, un grup de supereroi dezamagitzi de viatza se implica la randul lor in a opri Razboiul Rece si gasesc solutzii dilematice la problema, ce au de a face in principiu cu conditzia umana si raportul om-putere. Printre supereroii pomenitzi e unul numit The Comedian (un dobitoc care ia viatza e o gluma, jucat de tatal eroilor din serialul Supernatural), unul numit Rorschach (cautator neobosit al justitziei absolute, cu fatza acoperita de pete Rorschach ce ii reflecta starea de spirit) si Dr. Manhattan, tipu cu putza albastra de care pomeneam, care dupa ce a fost dotat cu puteri supranaturale si-a bagat putza in Zeitgeistul umanitatzii si s-a refugiat pe Marte, capatand o detashare dispretzuitoare fatza de rasa umana si problemele ei; ca sa nu mai pomenesc de nevasta-sa care il tot cicaleste ca nu mai e pasional ca altadata, ii da papucii si pe urma mai si are tupeul sa se roage de el sa salveze planeta de comunisti. Filmul e facut de Zack Snyder (300), despre care v-am zis ca e un mare om inca de cand a facut remake-ul la Dawn of the Dead. Filmu e un pic ajustat pentru a rezona cu World Trade Center dar nici asta cred ca n-a prea fost de ajutor unei categorii mari de public. S-ar putea sa fie filmul anului. Am si o cronica oficiala pe Nautilus.

Midnight Meat Train e un horror cinstit, ecranizare dupa Clive Barker si cu o regie excelenta (in special culoare si sunet) din partea japonezului Ryuhei Kitamura (recomand Versus si Azumi). Vinnie Jones, fotbalistul convertit la actorie de Guy Ritchie, joaca rolul unui macelar care merge noaptea cu metroul si da cu ciocanu in cap pasagerilor intarziatzi si le scoate ochii cu o lingura. Am avut si noi la Cluj unu de asta cand eram mai mic, i zicea Ciocanaru si s-a dovedit a fi CFRist. Parintzii nu ne lasau sa mergem noaptea la gara sa ne luam semintze, desi frica le era nejustificata, caci ciocanaru iubea copiii si omora doar gagici maritate care se culcasera cu el si vroiau sa-i dea papucii. El le omora cu ciocanu de verificat rotzile la tren, asta din film are unu mult mai misto cu care-i da lui Ted Raimi una de-i sar ochii din cap (vezi poza) . Filmu e ultrabrutal, cu efecte speciale excelente si bine tensionat, despre un fotograf care investigheaza cazul ciocanarului si ajunge sa afle niste chestii oribile despre cei care lucreaza la metrou si despre autoritatzile New Yorkului in general. Fuck authority, vorba punkerilor.

Eden Lake e un horror englezesc extrem de realist, la limita cu torture movie, care foloseste arhetipul/cliseul Texas Chainsaw Massacre pentru a discuta o problema sociala a Angliei - delicventza infantila/juvenila. De fapt si TCM tot cam asta face, doar ca americanii au probleme cu rednecksii (sau aveau, inainte sa aiba cu arabii), iar englezii au probleme cu copiii. Filmul e despre o haita de copii care se plimba toata ziua pe malul unui lac cu un casetofon pe umar si intr-o buna zi se hotarasc sa vandalizeze, haituiasca si tortureze un cuplu de turisti care venisera la plaja pe teritoriul lor de joaca. Filmul e sinistru si brutal dar in limite realiste, desi la un moment dat are si niste scene suprarealiste cu copiii alergand cu lanterne prin padure si fugarind o gagica plina de rahat si sange. Filmul nu prea ofera surprize sau abateri de la retzeta TCM, dar e misto facut, e british iar actorii copii sunt atat de oribili (in sensul bun) si plini de ura incat itzi cam sta in gat.

Filme contra plictiselii

While she was out parca ar fi fost remake la filmu de mai sus. Exact aceeasi chestie: o gagica fugarita prin padure de niste cocalari adolescentzi cu lanterne. Partea buna e ca de data asta gagica e Kim Basinger, iar filmul e produs de Guillermo del Torro, care s-a gandit sa dea din avutul lui si altor tineri regizori mexicani care incearca sa scoata capul din underground. Banuiesc ca banii lui Del Toro s-au dus pe salariul lui Basinger, ca restul filmului arata destul de eftin. Ca sa n-o lungesc prea mult, Basinger se duce la mall in noaptea de Craciun sa ia niste bomboane la copii. Cand se baga in parcare vede o mashina parcata ca a lui exty cand vine la mine si ii baga in stergatoare un biletzel pe care scrie "Magarule". Problema e ca masina apartzinea la 5 cocalari infectzi care tabarasc pe Basinger si vor sa o violeze, dar ea reuseste sa fuga cu masina si sa se tamponeze intr-o padure, iar cocalarii sunt pe urmele ei. Iese ea din masina si fuge in padure, dar are inspiratzia de a lua cu ea trusa cu scule a masinii. Restu filmului e leit Incident on and off a mountain road (povestea lui Lansdale ecranizata in primul episod Masters of Horror). Adica Basinger nenoroceste pe cei 5 cocalari unu cate unu, de parca e Arnold in Predator. Si nu oricum, la unu dintre ei ii baga cricu de la masina in nas daca va putetz inchipui. Daca nu vedeam Eden Lake inainte probabil imi placea mai mult, dar asa a parut destul de by-the-book, cu actori secundari cam naspa si cu valori de productzie cam sarantoace.

Strangers. Aici, femeia batuta si torturata e Liv Tyler, care s-a cam dat la fund dupa Lord of the Rings. Filmul e aproape identic cu Funny Games a lui Haneke, minus partea de parodie, plus niste suspans vero si o regie inspirata. Seamana mult si cu Assault on precinct 13 a lui Carpenter si cu Vacancy a lui Nimrod Antal. Deci un cuplu de tineri vin acasa de la o nunta si aud ciocanituri pe la ushi si vad afara pe geam 2 gagici cu masti din alea de shoareci psihopatzi cum are sora lu exty. Tot filmu e o tortura infernala in care cei doi sunt chinuitzi psihic pana la zori, batutzi si schingiuitzi de strainii fara chip care raman tot fara chip pana la sfarsitu filmului, spre deosebire de cei din filmu lu Hanneke care tzineau cursuri de filozofie ostaticilor toata ziua buna ziua.

Alphabet Killer e cel mai recent film al tinerei sperantze horror pe nume Rob Schmidt. Dumisale a sarit in atentzia poporului cu foarte competentul Wrong Turn, un Texas Chainsaw cu peisaje superbe si o gagica misto cu oribilul nume Eliza Dushku care ulterior a devenit vedeta prin seriale ca Buffy si Dollhouse. Rob Schmidt a primit si el ceva atentzie, fiind invitat in serialul Masters of Horror, care rezerva un episod pe sezon pentru un debutant a reusit sa se faca auzit. Am fost un pic surescitat de Alphabet Killer, nu doar pt ca asteptam noul film al lui Schmidt, dar si pt ca am vazut ca protagonista e din nou madame Dushku, ba mai mult, umbla vorba ca e primul film in care are o scena topless. Din pacate filmu m-a cam dezumflat inca de la primul cadru pe care scria "bazat pe fapte adevarate". Daca vreau fapte adevarate ma uit la stiri. Eu vreau filme si fantezii cinematice. Prima jumatate a filmului e destul de naspa, cu Dushku jucand o politzista bunoaca care investigheaza o crima pedofila, si uneori vede fantome de copii mortzi. Sa ne intzelegem, mi s-a aplecat de fantome, fie ele iesite din telefon, casete video, WC-uri sau ce mai vretzi. Nici nu se compara cu zombie, toate filmele cu fantome au efecte speciale de kkt facute in Powerpoint din flashuri si sunete, nici un dram de imaginatzie. Alta problema e ca pedofilu asta are un algoritm, culege doar fetitze ale caror nume, prenume si domiciliu incep cu aceeasi litera. Pana aici ede kkt, dar filmu se salveaza pe la jumatate cand aflam ca Dushku nici nu vede fantome si nici nu are dreptate cu faza cu literele, ci e pur si simplu schizofrenica ca Russel Crowe si i se pare ca e inconjurata mereu de puzzleuri, chiar si cand nu e cazu, dupa cum e cazul de fatza cu seria de crime. Asa ca e trimisa la tratament si iubitu ii da papucii si ea ramane vai de capu ei, dar se incapatzaneaza sa cerceteze crimele cu toate ca face niste cearcane oribile, desi mare branza nu rezolva, caci pana la urma cred ca tot dusa cu pluta era si totu e in inchipuirea ei. Problema e ca nu-mi dau seama care din film sunt faptele adevarate pe bune: crimele si criminalu sau faptu ca politzista era zuzu la cap. Filmu are potentzial pornind de la aceasta ambiguitate, dar din pacate Dushku e prea dragutzica incat sa poata juca in mod realist o femee dusa cu pluta pe apa sambetei iar tragismul crimelor e estompat de istericalele actritzei.