Filmele vorbite pe la spate - martie 2009

A fost pura coincidentza, dar luna asta am vazut numai filme cu femei haituite, batute sau schizofrenice. Cred ca a fost un front zodiacal nefast potentzat de ziua de 8 Martie.

Filme musai

Despre Watchmen am auzit ca e filmu ala cu un gagiu albastru care se plimba in putza goala pe Marte, in timp ce nevasta-sa, femeie pragmatica, umbla cu altul. Pana la urma filmul n-a dezamagit, a fost mai tare decat Dark Knight la toate capitolele, si foarte fidel benzii desenate, atat de fidel incat a pus la incercare rabdarea a vro 20 de pitzipoance care si-au tot tras iubitzii de maneca pana i-au scos din sala de cinema, ca saracele nu mai intzelegeau ce se intampla si putza aia albastra le cam crea disconfort. Asadar pana la urma Watchmen s-a dovedit o povara prea grea pentru cei care s-au plans ca filmul 300 n-a respectat adevarul istoric. Nici Watchmen nu-l prea respecta, sigur n-au avut americanii in razboiul din Vietnam oameni albastri care omorau vietnameji doar cu degetul aratator (nu mai vorbim de putza). Povestea e o istorie alternativa in care Nixon continua sa fie presedinte SUA in anii 80 si e la un pas de a da cu bomba atomica dupa victoria din Vietnam. In timpu asta, un grup de supereroi dezamagitzi de viatza se implica la randul lor in a opri Razboiul Rece si gasesc solutzii dilematice la problema, ce au de a face in principiu cu conditzia umana si raportul om-putere. Printre supereroii pomenitzi e unul numit The Comedian (un dobitoc care ia viatza e o gluma, jucat de tatal eroilor din serialul Supernatural), unul numit Rorschach (cautator neobosit al justitziei absolute, cu fatza acoperita de pete Rorschach ce ii reflecta starea de spirit) si Dr. Manhattan, tipu cu putza albastra de care pomeneam, care dupa ce a fost dotat cu puteri supranaturale si-a bagat putza in Zeitgeistul umanitatzii si s-a refugiat pe Marte, capatand o detashare dispretzuitoare fatza de rasa umana si problemele ei; ca sa nu mai pomenesc de nevasta-sa care il tot cicaleste ca nu mai e pasional ca altadata, ii da papucii si pe urma mai si are tupeul sa se roage de el sa salveze planeta de comunisti. Filmul e facut de Zack Snyder (300), despre care v-am zis ca e un mare om inca de cand a facut remake-ul la Dawn of the Dead. Filmu e un pic ajustat pentru a rezona cu World Trade Center dar nici asta cred ca n-a prea fost de ajutor unei categorii mari de public. S-ar putea sa fie filmul anului. Am si o cronica oficiala pe Nautilus.

Midnight Meat Train e un horror cinstit, ecranizare dupa Clive Barker si cu o regie excelenta (in special culoare si sunet) din partea japonezului Ryuhei Kitamura (recomand Versus si Azumi). Vinnie Jones, fotbalistul convertit la actorie de Guy Ritchie, joaca rolul unui macelar care merge noaptea cu metroul si da cu ciocanu in cap pasagerilor intarziatzi si le scoate ochii cu o lingura. Am avut si noi la Cluj unu de asta cand eram mai mic, i zicea Ciocanaru si s-a dovedit a fi CFRist. Parintzii nu ne lasau sa mergem noaptea la gara sa ne luam semintze, desi frica le era nejustificata, caci ciocanaru iubea copiii si omora doar gagici maritate care se culcasera cu el si vroiau sa-i dea papucii. El le omora cu ciocanu de verificat rotzile la tren, asta din film are unu mult mai misto cu care-i da lui Ted Raimi una de-i sar ochii din cap (vezi poza) . Filmu e ultrabrutal, cu efecte speciale excelente si bine tensionat, despre un fotograf care investigheaza cazul ciocanarului si ajunge sa afle niste chestii oribile despre cei care lucreaza la metrou si despre autoritatzile New Yorkului in general. Fuck authority, vorba punkerilor.

Eden Lake e un horror englezesc extrem de realist, la limita cu torture movie, care foloseste arhetipul/cliseul Texas Chainsaw Massacre pentru a discuta o problema sociala a Angliei - delicventza infantila/juvenila. De fapt si TCM tot cam asta face, doar ca americanii au probleme cu rednecksii (sau aveau, inainte sa aiba cu arabii), iar englezii au probleme cu copiii. Filmul e despre o haita de copii care se plimba toata ziua pe malul unui lac cu un casetofon pe umar si intr-o buna zi se hotarasc sa vandalizeze, haituiasca si tortureze un cuplu de turisti care venisera la plaja pe teritoriul lor de joaca. Filmul e sinistru si brutal dar in limite realiste, desi la un moment dat are si niste scene suprarealiste cu copiii alergand cu lanterne prin padure si fugarind o gagica plina de rahat si sange. Filmul nu prea ofera surprize sau abateri de la retzeta TCM, dar e misto facut, e british iar actorii copii sunt atat de oribili (in sensul bun) si plini de ura incat itzi cam sta in gat.

Filme contra plictiselii

While she was out parca ar fi fost remake la filmu de mai sus. Exact aceeasi chestie: o gagica fugarita prin padure de niste cocalari adolescentzi cu lanterne. Partea buna e ca de data asta gagica e Kim Basinger, iar filmul e produs de Guillermo del Torro, care s-a gandit sa dea din avutul lui si altor tineri regizori mexicani care incearca sa scoata capul din underground. Banuiesc ca banii lui Del Toro s-au dus pe salariul lui Basinger, ca restul filmului arata destul de eftin. Ca sa n-o lungesc prea mult, Basinger se duce la mall in noaptea de Craciun sa ia niste bomboane la copii. Cand se baga in parcare vede o mashina parcata ca a lui exty cand vine la mine si ii baga in stergatoare un biletzel pe care scrie "Magarule". Problema e ca masina apartzinea la 5 cocalari infectzi care tabarasc pe Basinger si vor sa o violeze, dar ea reuseste sa fuga cu masina si sa se tamponeze intr-o padure, iar cocalarii sunt pe urmele ei. Iese ea din masina si fuge in padure, dar are inspiratzia de a lua cu ea trusa cu scule a masinii. Restu filmului e leit Incident on and off a mountain road (povestea lui Lansdale ecranizata in primul episod Masters of Horror). Adica Basinger nenoroceste pe cei 5 cocalari unu cate unu, de parca e Arnold in Predator. Si nu oricum, la unu dintre ei ii baga cricu de la masina in nas daca va putetz inchipui. Daca nu vedeam Eden Lake inainte probabil imi placea mai mult, dar asa a parut destul de by-the-book, cu actori secundari cam naspa si cu valori de productzie cam sarantoace.

Strangers. Aici, femeia batuta si torturata e Liv Tyler, care s-a cam dat la fund dupa Lord of the Rings. Filmul e aproape identic cu Funny Games a lui Haneke, minus partea de parodie, plus niste suspans vero si o regie inspirata. Seamana mult si cu Assault on precinct 13 a lui Carpenter si cu Vacancy a lui Nimrod Antal. Deci un cuplu de tineri vin acasa de la o nunta si aud ciocanituri pe la ushi si vad afara pe geam 2 gagici cu masti din alea de shoareci psihopatzi cum are sora lu exty. Tot filmu e o tortura infernala in care cei doi sunt chinuitzi psihic pana la zori, batutzi si schingiuitzi de strainii fara chip care raman tot fara chip pana la sfarsitu filmului, spre deosebire de cei din filmu lu Hanneke care tzineau cursuri de filozofie ostaticilor toata ziua buna ziua.

Alphabet Killer e cel mai recent film al tinerei sperantze horror pe nume Rob Schmidt. Dumisale a sarit in atentzia poporului cu foarte competentul Wrong Turn, un Texas Chainsaw cu peisaje superbe si o gagica misto cu oribilul nume Eliza Dushku care ulterior a devenit vedeta prin seriale ca Buffy si Dollhouse. Rob Schmidt a primit si el ceva atentzie, fiind invitat in serialul Masters of Horror, care rezerva un episod pe sezon pentru un debutant a reusit sa se faca auzit. Am fost un pic surescitat de Alphabet Killer, nu doar pt ca asteptam noul film al lui Schmidt, dar si pt ca am vazut ca protagonista e din nou madame Dushku, ba mai mult, umbla vorba ca e primul film in care are o scena topless. Din pacate filmu m-a cam dezumflat inca de la primul cadru pe care scria "bazat pe fapte adevarate". Daca vreau fapte adevarate ma uit la stiri. Eu vreau filme si fantezii cinematice. Prima jumatate a filmului e destul de naspa, cu Dushku jucand o politzista bunoaca care investigheaza o crima pedofila, si uneori vede fantome de copii mortzi. Sa ne intzelegem, mi s-a aplecat de fantome, fie ele iesite din telefon, casete video, WC-uri sau ce mai vretzi. Nici nu se compara cu zombie, toate filmele cu fantome au efecte speciale de kkt facute in Powerpoint din flashuri si sunete, nici un dram de imaginatzie. Alta problema e ca pedofilu asta are un algoritm, culege doar fetitze ale caror nume, prenume si domiciliu incep cu aceeasi litera. Pana aici ede kkt, dar filmu se salveaza pe la jumatate cand aflam ca Dushku nici nu vede fantome si nici nu are dreptate cu faza cu literele, ci e pur si simplu schizofrenica ca Russel Crowe si i se pare ca e inconjurata mereu de puzzleuri, chiar si cand nu e cazu, dupa cum e cazul de fatza cu seria de crime. Asa ca e trimisa la tratament si iubitu ii da papucii si ea ramane vai de capu ei, dar se incapatzaneaza sa cerceteze crimele cu toate ca face niste cearcane oribile, desi mare branza nu rezolva, caci pana la urma cred ca tot dusa cu pluta era si totu e in inchipuirea ei. Problema e ca nu-mi dau seama care din film sunt faptele adevarate pe bune: crimele si criminalu sau faptu ca politzista era zuzu la cap. Filmu are potentzial pornind de la aceasta ambiguitate, dar din pacate Dushku e prea dragutzica incat sa poata juca in mod realist o femee dusa cu pluta pe apa sambetei iar tragismul crimelor e estompat de istericalele actritzei.