The Spirit
(2 volume)
de Darwyn Cooke
Mi-a luat un pic sa destzelenesc misterul The Spirit.
Am auzit prima data de el acu vro doi ani cand Frank Miller anuntza ca va transpune cele invatzate in timpul filmarilor la Sin City intr-un film regizat de data asta de el insusi, in stilul consacrat noir cu pete de culoare, cu actori ca Scarlett Johansson scumpa de ea si Samuel Jackson, actor ideal pentru roluri de negri. Filmul cu pricina se numeste The Spirit si a fost lansat la Craciunu din 2008. Problema e ca de data asta Frank Miller ecranizeaza o opera care nu ii apartzine, creatorul original al lui The Spirit fiind monstrul sacru Will Eisner, evreul care a inventat conceptul si formatul graphic novel.
De la numele lui Will Eisner se trag Premiile Eisner (Oscarurile pentru benzi desenate) si a fost primul american cu 2 Mari Premii la Angouleme (Cannes-ul pentru benzi desenate). Eisner si-a dat duhul destul de recent dar cariera lui acopera cam toata istoria benzii desenate moderne, incepand cu perioada interbelica si pana in 2005 cand a publicat ultimul volum. In the meanwhile, e unul din oamenii care au muncit cel mai mult in ridicarea benzii desenate la rangul de forma de arta, dedicandu-si o buna parte a carierei unui curs universitar de BD la School of Visual Arts din New York, concept de natura extraterestra in mediile universitare romanesti.
Al treilea nume legat de The Spirit e Darwyn Cooke, tanara sperantza a benzii desenate retromoderne, care dupa ce a fost uns tocmai cu premiul Eisner acu 2 ani pentru o foarte simpatica si rezonanta prelucrare a povestilor interbelice cu supereroi, a intrat in atentzia marilor corporatzii si a fost insarcinat de DC Comics sa reinventeze eroul creat de Will Eisner in asteptarea ecranizarii lui Frank Miller. Deci cum ar veni, cele doua volume de care discutam aici sunt tributul lui Darwyn Cooke adus legendarului Will Eisner in asteptarea succesul de box office (care n-a fost sa fie) al ecranizarii lui Frank Miller.
Daca in muzica si literatura operele tribut duc de regula la rezultate jenante care stau umil in umbra operei originale, in banda desenata (si in film) se intampla des sa fie chiar pe dos (sunt suficientzi artisti pe care doar trecerea timpului i-a transformat in legende). N-as putea sa bag mana in foc asupra relatziei dintre Spiritul lui Eisner, al lui Cooke si al lui Miller, dar in clipa asta imi vine sa pariez pe Cooke.
Am parcurs cateva povesti Spirit ale anilor 40 (DC Comics a editat niste volume de arhiva cu opera lui Will Eisner) si, dincolo de faptul ca inovau tehnicile grafice din banda desenata a vremii erau totusi niste povesti simplutze destinate publicarii in ziar pe un numar mic de pagini. Cooke reuseste sa-l actualizeze pe The Spirit fara a-l reinventa. Chiar daca se simte un pic de sponsorizare Apple (referintze la Iphone, Mac etc.), gadgeturile de secol 21 nu sunt invazive, sunt acolo doar sa creeze un cadru de actualitate, caci personajele si tipicul aventurilor au ramas neintinate. Ba mai mult, actualitatea indusa de Darwyn Cooke e atat de subtila incat nici macar nu pare deplasat cand apar personaje gay (atat popo cat si lesbo) si chiar un pic de sex (decent, desenat undeva in umbra unor monologuri ale eroului). Si peste toate astea mai vine un strat de umor retzinut, dar de calitate.
E clar ca unul din principalele obiective ale lui Cooke a fost sa familiarizeze cititorii cu personajele clasice din The Spirit si face o treaba excelenta in a ne lamuri cine sunt aia buni, cine sunt aia rai iar o buna parte e dedicata chiar originilor eroului. The Spirit e o combinatzie intre Humphrey Bogart si Zorro, un fost detectiv afemeiat care, fiind crezut mort, a fost ingropat intr-o cripta unde si-a revenit in simtziri, apoi si-a amenajat cripta cumparand televizor, saltea, noptiera si frigider, tot ce trebe la casa omului. Din umbra criptei si din spatele unei masti ridicole si inutile, The Spirit vine mereu in ajutorul socrului sau, inspector de politzie, care ii protejeaza anonimatul.
Nu stiu daca asta a fost tonul propus de Will Eisner, dar in varianta lui Cooke e misto relatzia eroului cu femeile. De fapt eroul nu prea e erou, in majoritatea povestilor o femeie apare de undeva sa-i salveze pielea. Tot femeile sunt si alea rele, desi nu-s rele de tot ci mai degraba inraite de viatza, caci The Spirit reuseste mai mereu sa le atinga coarda sensibila si sa le smulga o lacrima sau un mozol. Vaduve negre, agente CIA, mame posesive etc.
Cea mai mare parte din povesti sunt mistere cu crime si umor (un pic de Chandler, un pic de Midsummer Murders si un pic de Sin City) dar ocazional apar si elemente supranaturale cum ar fi conflictul cu Alvaro Mortez, nemesisul care a avut o soarta similara cu The Spirit (adica paralizie vecina cu moartea) dar la inviere, in loc sa-si cumpere televizor si sa desfaca o bere a devenit zombie.
Am fost surprins sa remarc o serie de asemanari cu Batman; in final banuiala mi-a fost confirmata de una din povesti, in care The Spirit se intalneste cu Batman la o conferintza privind lupta impotriva criminalitatzii, iar relatzia dintre ei e perfect simetrica: socrul lui The Spirit e fost coleg de scoala cu inspectoru Gordon, Catwoman se da la The Spirit in timp ce dusmanca de moarte a lui Spirit se da la Batman, iar Joker si Octopus (inamicul lui Spirit, jucat de Samuel Jackson in film) planifica un atentat cu bomba la conferintza de care pomeneam.
In contextul aparitiei filmului, cele 2 volume The Spirit au fost publicate in editii hardcover si promovate ca eveniment. Probabil din pricina insuccesului filmului promovarea francizei se va mai inmuia. Darwyn Cooke a parasit deja seria, care de la volumul 3 incolo va fi preluata de Sergio Aragones, un tip la vro 70 de ani, un soi de legenda a benzii desenate spaniole.
- plusuri: Darwyn Cooke e un profesionist desavarsit, reuseste sa povesteasca mult in pagini putzine, iar personajele sale capata rapid identitate prin cateva trucuri profi (cate un flashback, un dialog sau monolog sugestiv cu referintze la trecut); seria e o resuscitare reusita a unui erou longeviv (creat cam odata cu Batman) dar destul de arid de felul lui, iar Cooke reuseste sa-l faca simpatic cu ajutorul umorului;
- minusuri: povestile se straduie prea mult sa recapituleze istoria The Spirit si nu apuca sa se inchege intr-un fir narativ solid
- recomandare: fanilor Batman, Zorro, Humphrey Bogart
Mi-a luat un pic sa destzelenesc misterul The Spirit.
Am auzit prima data de el acu vro doi ani cand Frank Miller anuntza ca va transpune cele invatzate in timpul filmarilor la Sin City intr-un film regizat de data asta de el insusi, in stilul consacrat noir cu pete de culoare, cu actori ca Scarlett Johansson scumpa de ea si Samuel Jackson, actor ideal pentru roluri de negri. Filmul cu pricina se numeste The Spirit si a fost lansat la Craciunu din 2008. Problema e ca de data asta Frank Miller ecranizeaza o opera care nu ii apartzine, creatorul original al lui The Spirit fiind monstrul sacru Will Eisner, evreul care a inventat conceptul si formatul graphic novel.
De la numele lui Will Eisner se trag Premiile Eisner (Oscarurile pentru benzi desenate) si a fost primul american cu 2 Mari Premii la Angouleme (Cannes-ul pentru benzi desenate). Eisner si-a dat duhul destul de recent dar cariera lui acopera cam toata istoria benzii desenate moderne, incepand cu perioada interbelica si pana in 2005 cand a publicat ultimul volum. In the meanwhile, e unul din oamenii care au muncit cel mai mult in ridicarea benzii desenate la rangul de forma de arta, dedicandu-si o buna parte a carierei unui curs universitar de BD la School of Visual Arts din New York, concept de natura extraterestra in mediile universitare romanesti.
Al treilea nume legat de The Spirit e Darwyn Cooke, tanara sperantza a benzii desenate retromoderne, care dupa ce a fost uns tocmai cu premiul Eisner acu 2 ani pentru o foarte simpatica si rezonanta prelucrare a povestilor interbelice cu supereroi, a intrat in atentzia marilor corporatzii si a fost insarcinat de DC Comics sa reinventeze eroul creat de Will Eisner in asteptarea ecranizarii lui Frank Miller. Deci cum ar veni, cele doua volume de care discutam aici sunt tributul lui Darwyn Cooke adus legendarului Will Eisner in asteptarea succesul de box office (care n-a fost sa fie) al ecranizarii lui Frank Miller.
Daca in muzica si literatura operele tribut duc de regula la rezultate jenante care stau umil in umbra operei originale, in banda desenata (si in film) se intampla des sa fie chiar pe dos (sunt suficientzi artisti pe care doar trecerea timpului i-a transformat in legende). N-as putea sa bag mana in foc asupra relatziei dintre Spiritul lui Eisner, al lui Cooke si al lui Miller, dar in clipa asta imi vine sa pariez pe Cooke.
Am parcurs cateva povesti Spirit ale anilor 40 (DC Comics a editat niste volume de arhiva cu opera lui Will Eisner) si, dincolo de faptul ca inovau tehnicile grafice din banda desenata a vremii erau totusi niste povesti simplutze destinate publicarii in ziar pe un numar mic de pagini. Cooke reuseste sa-l actualizeze pe The Spirit fara a-l reinventa. Chiar daca se simte un pic de sponsorizare Apple (referintze la Iphone, Mac etc.), gadgeturile de secol 21 nu sunt invazive, sunt acolo doar sa creeze un cadru de actualitate, caci personajele si tipicul aventurilor au ramas neintinate. Ba mai mult, actualitatea indusa de Darwyn Cooke e atat de subtila incat nici macar nu pare deplasat cand apar personaje gay (atat popo cat si lesbo) si chiar un pic de sex (decent, desenat undeva in umbra unor monologuri ale eroului). Si peste toate astea mai vine un strat de umor retzinut, dar de calitate.
E clar ca unul din principalele obiective ale lui Cooke a fost sa familiarizeze cititorii cu personajele clasice din The Spirit si face o treaba excelenta in a ne lamuri cine sunt aia buni, cine sunt aia rai iar o buna parte e dedicata chiar originilor eroului. The Spirit e o combinatzie intre Humphrey Bogart si Zorro, un fost detectiv afemeiat care, fiind crezut mort, a fost ingropat intr-o cripta unde si-a revenit in simtziri, apoi si-a amenajat cripta cumparand televizor, saltea, noptiera si frigider, tot ce trebe la casa omului. Din umbra criptei si din spatele unei masti ridicole si inutile, The Spirit vine mereu in ajutorul socrului sau, inspector de politzie, care ii protejeaza anonimatul.
Nu stiu daca asta a fost tonul propus de Will Eisner, dar in varianta lui Cooke e misto relatzia eroului cu femeile. De fapt eroul nu prea e erou, in majoritatea povestilor o femeie apare de undeva sa-i salveze pielea. Tot femeile sunt si alea rele, desi nu-s rele de tot ci mai degraba inraite de viatza, caci The Spirit reuseste mai mereu sa le atinga coarda sensibila si sa le smulga o lacrima sau un mozol. Vaduve negre, agente CIA, mame posesive etc.
Cea mai mare parte din povesti sunt mistere cu crime si umor (un pic de Chandler, un pic de Midsummer Murders si un pic de Sin City) dar ocazional apar si elemente supranaturale cum ar fi conflictul cu Alvaro Mortez, nemesisul care a avut o soarta similara cu The Spirit (adica paralizie vecina cu moartea) dar la inviere, in loc sa-si cumpere televizor si sa desfaca o bere a devenit zombie.
Am fost surprins sa remarc o serie de asemanari cu Batman; in final banuiala mi-a fost confirmata de una din povesti, in care The Spirit se intalneste cu Batman la o conferintza privind lupta impotriva criminalitatzii, iar relatzia dintre ei e perfect simetrica: socrul lui The Spirit e fost coleg de scoala cu inspectoru Gordon, Catwoman se da la The Spirit in timp ce dusmanca de moarte a lui Spirit se da la Batman, iar Joker si Octopus (inamicul lui Spirit, jucat de Samuel Jackson in film) planifica un atentat cu bomba la conferintza de care pomeneam.
In contextul aparitiei filmului, cele 2 volume The Spirit au fost publicate in editii hardcover si promovate ca eveniment. Probabil din pricina insuccesului filmului promovarea francizei se va mai inmuia. Darwyn Cooke a parasit deja seria, care de la volumul 3 incolo va fi preluata de Sergio Aragones, un tip la vro 70 de ani, un soi de legenda a benzii desenate spaniole.
- plusuri: Darwyn Cooke e un profesionist desavarsit, reuseste sa povesteasca mult in pagini putzine, iar personajele sale capata rapid identitate prin cateva trucuri profi (cate un flashback, un dialog sau monolog sugestiv cu referintze la trecut); seria e o resuscitare reusita a unui erou longeviv (creat cam odata cu Batman) dar destul de arid de felul lui, iar Cooke reuseste sa-l faca simpatic cu ajutorul umorului;
- minusuri: povestile se straduie prea mult sa recapituleze istoria The Spirit si nu apuca sa se inchege intr-un fir narativ solid
- recomandare: fanilor Batman, Zorro, Humphrey Bogart
No comments:
Post a Comment