Universul Airtight Garage:
Moebius 0 - The Horny Goof
Moebius 3 - The Airtight Garage
The Man from Ciguri
The Elsewhere Prince
The Onyx Overlord
de Moebius
Se zice ca Airtight Garage e cea mai importanta lucrare de unic autor a industriei BD francofone, dupa TinTin. Treaba asta se spune si despre cealalta lucrare pe care am recenzat-o de la Moebius, Arzach, dar cu aia ne-am lamurit.
Romanul a fost publicat in Moebius 3, al treilea volum din colectzia de opere aproape complete semnate de Moebius si publicate de Marvel la finele anilor 80. Totusi, se pare ca laudele criticii l-au facut pe autor sa acorde o atentzie deosebita subiectului si personajelor, incat in jurul acestui volum graviteaza o serie de povesti cu personaje sau idei comune (de la spin-offuri la simple referintze), care laolalta alcatuiesc asa-numitul univers Airtight Garage, sau, daca vrem sa fim mai afectivi, Universul Moebius.
Treaba asta cu universurile e specifica SF-ului traditzional, atat in literatura cat si in film - Dune, Fundatzia, Star Wars, Doctor Who s-au cladit pe ideea reciclarii si expandarii continue a cadrului larg in care se desfasoara actziunea. Industria benzilor desenate la randul sau mulge o groaza de bani din ideea asta, incat putem vorbi la momentul actual de universul Marvel sau universul DC Comics, in care personaje ca Batman sau Superman interactzioneaza, colaboreaza, intra in conflicte si se angajeaza in evenimente carora li s-a asigurat o continuitate consistenta pe parcursul a catorva zeci de ani de publicare, incat orice nou autor angajat sa scrie pentru seriile respective e obligat contractual sa sufere o documentare anevoioasa pentru a nu crea linii narative sau dialoguri care afecteaza continuitatea universului respectiv.
Cu Airtight Garage, Moebius se supune si el tentatziei de a crea o astfel de continuitate expandata prin spin-off-uri, dar nu se intinde prea mult, cele 5 "romane grafice" care contureaza universul abia aduna laolalta vreo 500 de pagini. Oricum, intentzia lui Moebius de a crea un astfel de univers e mai degraba determinata de radacinile sale in SF-ul traditzional decat de modelul Marvel. Si mai e o smecherie: continuitatea universului Moebius e improvizata si bazata pe realitatzi virtuale, astfel incat autorul si-a facut obiceiul prost de a scrie povesti fara legatura intre ele despre care sustzine apoi ca se petrec in vreo realitate virtuala creata pe premisele romanului central, Airtight Garage. Si uite asa, mai in gluma mai in serios, cea mai mare parte din opera lui Moebius graviteaza in jurul acestui volum, intr-o maniera similara cu cea in care opera lui Stephen King graviteaza in jurul realitatzilor alternative improvizate din mers in Dark Tower.
Asadar, teoretic avem de a face o capodopera si nu am gasit recenzie care sa aprecieze Airtight Garage sub 5 stele. Sa v-o spun pe aia dreapta, eu n-am priceput mai nimic din cartea asta. Cred ca nici Moebius, care marturiseste in prefatza ca prima jumatate din carte a fost alcatuita din fragmente de 2-3 pagini fara nici o legatura intre ele. Si ca Le Garage Hermetic trebuia sa fie titlul unei rubrici dintr-o revista, alocata lui Moebius pentru schitze BD scurte. Spre sfarsit, autorul face pe dracu in 4 sa creeze impresia de consistentza dar cine sa plange ca lui King nu i-a iesit asta in Dark Tower o sa strige la ceruri citind Airtight Garage.
De fapt cel mai suparator lucru la povestea asta e ca foloseste personaje care nu-s introduse nicicand si lasa in aer fire narative pentru dezvoltare ulterioara care nu mai are loc. Unii zic ca e dovada de postmodernism, eu zic ca e nepriceperea lui Moebius de a-si foiletoniza materialul. Banuiala mea e confirmata si de faptul ca in postfatza volumului suntem avertizatzi sa nu ne ingrijoram legat de nu stiu ce personaj lasat in aer, caci rolul acestuia in poveste va fi lamurit intr-un spin-off aflat in lucru (pe care Moebius nu l-a mai publicat nici pana in ziua de azi).
Tre sa recunosc ca nu ma omor dupa genul asta de pacaleli, in care autorul lasa impresia ca isi bate joc de cititor, iar cititorul nu se plange de teama sa nu fie acuzat ca nu l-a dus mintea destul. Mai merge treaba cand vorbim de simboluri, metafore, poante si referintze ascunse, dar Airtight Garage se apropie cel mai mult de teatru absurd pe teme space opera cu personaje bagate si scoase aleator.
O fi fost o chestie originala la momentul potrivit si cu sigurantza era o palma intelectuala la adresa benzii desenate naive a anilor 70, dar a fost si o palma pe care Moebius si-a tras-o siesi, incat a fost nevoit sa mai scrie cateva povesti auxiliare care sa dea un dram de noima povestii centrale (cele enumerate in titlul acestui articol si care contureaza cat de cat universul Airtight Garage). Alte elemente pe seama carora poate fi pus succesul de critica a volumului ar fi aluziile sexuale mai rar intalnite la vremea aia in benzi desenate si folosirea personajului Jerry Cornelius, creat de Michael Moorcock si imprumutat ca material "open source" de numerosi autori SF.
Eroul din Airtight Garage e Maiorul Grubert, un soldat francez care traieste pe nava spatziala Ciguri si are in proprietate o sfera ermetica, "garajul", in care poate genera realitatzi artificiale ale caror locatari il vad ca pe un semizeu. Niste indivizi lacomi vor sa-l uzurpe Maiorul Grubert de pe pozitzia de semizeu al garajului. Printre astia se numara si personajul imprumutat de la Moorcock, care vine sa se razbune pentru o chestie din trecut care ramane neexplicata. Daca vi se pare totul clar, aflatzi ca toata claritatea asta e de fapt spoilerul romanului. Cu alte cuvinte, e un roman din care nu pricepi nimic apoi, pe post de punct culminant, tzi se ofera niste indicii despre subiectul general al povestii. Fiind alcatuit din povesti de 2-4 pagini cusute laolalta sub pretextul realitatzilor virtuale, e o naratziune extrem de fragmentata cu personaje goale care migreaza intre realitatzi paralele fara o miza precisa.
Noroc cu spin-offurile care-s ceva mai coerente:
Daca stau sa dau dovada de indulgentza la adresa universului Airtight Garage, as gasi cateva calitatzi compensatoare:
- minusuri: e o carpitura, prea multe improvizatzii, unele cusute cu atza alba, care fac povestea dificil de urmarit
- recomandare: amatorilor de SF care n-au citit nimic mai nou de 1980 si amatorilor BD care vor sa ia contact cu lucrari reprezentative ale scolii franceze
Romanul a fost publicat in Moebius 3, al treilea volum din colectzia de opere aproape complete semnate de Moebius si publicate de Marvel la finele anilor 80. Totusi, se pare ca laudele criticii l-au facut pe autor sa acorde o atentzie deosebita subiectului si personajelor, incat in jurul acestui volum graviteaza o serie de povesti cu personaje sau idei comune (de la spin-offuri la simple referintze), care laolalta alcatuiesc asa-numitul univers Airtight Garage, sau, daca vrem sa fim mai afectivi, Universul Moebius.
Treaba asta cu universurile e specifica SF-ului traditzional, atat in literatura cat si in film - Dune, Fundatzia, Star Wars, Doctor Who s-au cladit pe ideea reciclarii si expandarii continue a cadrului larg in care se desfasoara actziunea. Industria benzilor desenate la randul sau mulge o groaza de bani din ideea asta, incat putem vorbi la momentul actual de universul Marvel sau universul DC Comics, in care personaje ca Batman sau Superman interactzioneaza, colaboreaza, intra in conflicte si se angajeaza in evenimente carora li s-a asigurat o continuitate consistenta pe parcursul a catorva zeci de ani de publicare, incat orice nou autor angajat sa scrie pentru seriile respective e obligat contractual sa sufere o documentare anevoioasa pentru a nu crea linii narative sau dialoguri care afecteaza continuitatea universului respectiv.
Cu Airtight Garage, Moebius se supune si el tentatziei de a crea o astfel de continuitate expandata prin spin-off-uri, dar nu se intinde prea mult, cele 5 "romane grafice" care contureaza universul abia aduna laolalta vreo 500 de pagini. Oricum, intentzia lui Moebius de a crea un astfel de univers e mai degraba determinata de radacinile sale in SF-ul traditzional decat de modelul Marvel. Si mai e o smecherie: continuitatea universului Moebius e improvizata si bazata pe realitatzi virtuale, astfel incat autorul si-a facut obiceiul prost de a scrie povesti fara legatura intre ele despre care sustzine apoi ca se petrec in vreo realitate virtuala creata pe premisele romanului central, Airtight Garage. Si uite asa, mai in gluma mai in serios, cea mai mare parte din opera lui Moebius graviteaza in jurul acestui volum, intr-o maniera similara cu cea in care opera lui Stephen King graviteaza in jurul realitatzilor alternative improvizate din mers in Dark Tower.
Asadar, teoretic avem de a face o capodopera si nu am gasit recenzie care sa aprecieze Airtight Garage sub 5 stele. Sa v-o spun pe aia dreapta, eu n-am priceput mai nimic din cartea asta. Cred ca nici Moebius, care marturiseste in prefatza ca prima jumatate din carte a fost alcatuita din fragmente de 2-3 pagini fara nici o legatura intre ele. Si ca Le Garage Hermetic trebuia sa fie titlul unei rubrici dintr-o revista, alocata lui Moebius pentru schitze BD scurte. Spre sfarsit, autorul face pe dracu in 4 sa creeze impresia de consistentza dar cine sa plange ca lui King nu i-a iesit asta in Dark Tower o sa strige la ceruri citind Airtight Garage.
De fapt cel mai suparator lucru la povestea asta e ca foloseste personaje care nu-s introduse nicicand si lasa in aer fire narative pentru dezvoltare ulterioara care nu mai are loc. Unii zic ca e dovada de postmodernism, eu zic ca e nepriceperea lui Moebius de a-si foiletoniza materialul. Banuiala mea e confirmata si de faptul ca in postfatza volumului suntem avertizatzi sa nu ne ingrijoram legat de nu stiu ce personaj lasat in aer, caci rolul acestuia in poveste va fi lamurit intr-un spin-off aflat in lucru (pe care Moebius nu l-a mai publicat nici pana in ziua de azi).
Tre sa recunosc ca nu ma omor dupa genul asta de pacaleli, in care autorul lasa impresia ca isi bate joc de cititor, iar cititorul nu se plange de teama sa nu fie acuzat ca nu l-a dus mintea destul. Mai merge treaba cand vorbim de simboluri, metafore, poante si referintze ascunse, dar Airtight Garage se apropie cel mai mult de teatru absurd pe teme space opera cu personaje bagate si scoase aleator.
O fi fost o chestie originala la momentul potrivit si cu sigurantza era o palma intelectuala la adresa benzii desenate naive a anilor 70, dar a fost si o palma pe care Moebius si-a tras-o siesi, incat a fost nevoit sa mai scrie cateva povesti auxiliare care sa dea un dram de noima povestii centrale (cele enumerate in titlul acestui articol si care contureaza cat de cat universul Airtight Garage). Alte elemente pe seama carora poate fi pus succesul de critica a volumului ar fi aluziile sexuale mai rar intalnite la vremea aia in benzi desenate si folosirea personajului Jerry Cornelius, creat de Michael Moorcock si imprumutat ca material "open source" de numerosi autori SF.
Eroul din Airtight Garage e Maiorul Grubert, un soldat francez care traieste pe nava spatziala Ciguri si are in proprietate o sfera ermetica, "garajul", in care poate genera realitatzi artificiale ale caror locatari il vad ca pe un semizeu. Niste indivizi lacomi vor sa-l uzurpe Maiorul Grubert de pe pozitzia de semizeu al garajului. Printre astia se numara si personajul imprumutat de la Moorcock, care vine sa se razbune pentru o chestie din trecut care ramane neexplicata. Daca vi se pare totul clar, aflatzi ca toata claritatea asta e de fapt spoilerul romanului. Cu alte cuvinte, e un roman din care nu pricepi nimic apoi, pe post de punct culminant, tzi se ofera niste indicii despre subiectul general al povestii. Fiind alcatuit din povesti de 2-4 pagini cusute laolalta sub pretextul realitatzilor virtuale, e o naratziune extrem de fragmentata cu personaje goale care migreaza intre realitatzi paralele fara o miza precisa.
Noroc cu spin-offurile care-s ceva mai coerente:
- Volumul The Man from Ciguri e o continuare imediata a volumului Airtight Garage, publicata la Dark Horse catziva ani mai tarziu. Incepe cu o prefatza in care editorul, cu binecuvantarea autorului, ne povesteste ce a intzeles el din Airtight Garage si ne promite ca o sa intzelegem si mai mult din The Man of Ciguri, ceea ce imi confirma banuiala ca Moebius s-a luptat destul de mult sa imprime coerentza in bestia careia i-a dat drumul cam pripit. Povestea incepe cu pomenitul Maior Grubert care ajunge in realitatea noastra (numita Randomearth) ca sa scape de asasinii care l-au fugarit in volumul anterior. Aici gaseste intr-o librarie banda desenata Airtight Garage si citeste din ea toate chestiile care i s-au intamplat, tragand ironic concluzia ca realitatea e ca un sarpe care isi mananca propria coada.
- Volumul Moebius 0 - The Horny Goof, publicat ca volumul zero al aceleiasi colectii din care face parte si Airtight Garage e un soi de prequel. In timp ce colectia Moebius e subintitulata The Collected Fantasies, volumul zero are subtitlul The Forbidden Work of Jean Giraud, sugerand faptul ca grupeaza povestiri din perioada porno a lui Moebius, influentzata conform prefetzei de emanciparea sexuala din Frantza anilor 60 si de curentul American Underground din banda desenata americana. Povestea The Horny Goof e chiar simpatica, despre un extraterestru cu o erectzie irezistibila cautat deopotriva de o printzesa nimfomana si de The Sperm Police, care au impus un embargo genetic asupra spermei individului. Pana la urma printzesa reuseste sa intre in posesia sarmanului monteur si il ascunde de autoritatzi in garajul lui Grubert, intr-o realitate artificiala construita pe ideea de sex fara limite.
- La astea se adauga doua spinoffuri scrise de Moebius si desenate de altzii, din nou cu prefetze in care ni se explica bucatzi care se poate sa ne fi scapat (desi n-au fost pomenite niciodata nicaieri si pot sa jur cu mana pe volume). Astea doua lucrari au in comun cu Airtight Garage faptul ca se petrec intr-una de realitatzile alternative din garajul respectiv si ca Maiorul Grubert apare ocazional sa-si protejeze creatzia. The Onyx Overlord e despre un detectiv particular care cercetand disparitzia unui cetatzean ajunge sa fie fugarit prin mai multe realitatzi alternative, pentru a deconspira o amenintzare la adresa garajului. E interesant ca una din realitatzi e un western populat cu extraterestri, o combinatzie de referintze la lucrari mai vechi ale lui Moebius (westernul Blueberry). The Elsewhere Prince e cea mai clasica si coerenta dintre spinoffuri, despre un desenator care se plimba prin universul Moebius si deseneaza chestii, apoi se implica intr-o batalie care pune din nou in pericol statutul de semizeu al Maiorului Grubert.
Daca stau sa dau dovada de indulgentza la adresa universului Airtight Garage, as gasi cateva calitatzi compensatoare:
- Prima e faptul ca Moebius incearca prin spin-offuri sa dea coerentza romanului original, desi uneori nu-i reuseste, alteori le incalceste si mai tare iar antologatorii sunt cam penibili prin prefetze cum tot incearca ei sa ne explice cum sta treaba de fapt.
- A doua calitate este ca toata incalceala asta sta in picioare daca te duci cu gandul la panglica Moebius, autorul marturisind ca la un moment dat nu s-a mai chinuit sa lege lucrurile si a incercat sa creeze un univers narativ in care cauzalitatzile se inverseaza si orice bucatzica poate contzine intregul in virtutea paradoxurilor geometrice promovate de celebra panglica.
- minusuri: e o carpitura, prea multe improvizatzii, unele cusute cu atza alba, care fac povestea dificil de urmarit
- recomandare: amatorilor de SF care n-au citit nimic mai nou de 1980 si amatorilor BD care vor sa ia contact cu lucrari reprezentative ale scolii franceze
No comments:
Post a Comment