A Serial Killer's Guide to Life
(regizat de Staten Cousins Roe, barbatu protagonistei)
O tipa deprimata tot incearca sa se spele pe creier cu cartzi de self-help, insa nu simte nicio imbunatatzire. La o intrunire locala de Inteligentza Emotzionala intalneste o gagica dubioasa al carei hobby e sa omoare speakeri motivatzionali, guru de dezvoltare personala, sonoterapeutzi, naturoterapeutzi etc. Restu filmului e un killing spree cu cele doua femei participand la diverse shedintze de terapie postmoderna, apoi hacuind tot ce prind pe-acolo.
E amuzanta premisa si am ras bine la 2 scene, e in spiritul comediilor negre britanice gen Sightseers, insa povestea nu duce nicaieri, totul se termina superstupid si lasa impresia de film neterminat. Pare ca ar fi trebuit sa fie un sketch de comedie, dar a iesit un lung-metraj.
Actritza principala formeaza un cuplu cu regizorul - din interviuri am aflat ca vor sa lanseze o serie mai lunga de comedii din astea dark-british pe subiecte de actualitate. Poate cand vor face mai multe o sa-mi placa mai tare si asta in retrospectiva, deocamdata am ramas cu impresia de episod dintr-un serial care nu exista.
***************************************************
We Summon the Darkness
(regizat de Marc Meyers, nimeni important)
Incepe ca un excelent film despre rockeri din anii 80 (un subiect de discutzie intre personaje e ca Jason Newsted tocmai fusese recrutat la Metallica). Un grup de trei gagici sataniste conduse de decolteul satanist al Alexandrei Daddario (Baywatch) se duc la un concert Mercyful Fate unde agatza un grup de metalisti betzivi care incercau sa le imbarlige. Ii imbata, ii duc acasa, ii castreaza, ii eviscereaza etc... cam ce se face la orice afterparty cu rockeri.
Prima jumatate de ora e excelenta, rascolind amintiri si tipologii de metalisti dragi mie: rockeritza care nu suporta rockul dar are nevoie sa se integreze social, rockeritza figuranta care n-a ascultat nici macar trupa la al carei concert participa, rockerul alcoolic, rockerul tocilar care stie discografii pe de rost, rockerul bully care se crede shef de trib etc.
Chiar speram sa fie un film despre rockeri, caci nu se fac suficiente si suntem clar o minoritate - etnica, sexuala, nu imi dau seama, dar clar subreprezentata (la Oscaruri, in Primării) si ramasa obscura in ciuda faptului ca concertele Metallica sunt sold-out si la noi. Din pacate filmul vrea neaparat sa fie horror iar a doua jumatate e o agitatzie stupida cu rockerii astia alergandu-se sa se omoare intre ei - caci, nu-i asa, cu asta se ocupa rockerii (daca n-ar fi violentzi ar asculta si ei ceva frumos). Apare si Johnny Knoxville (Jackass) intr-un rol aiurea, bagat cu fortza in poveste doar ca sa ii poata fi pus numele pe afish.
Potentzial risipit.
***************************************************
Darlin
(regizat de Polyanna MacIntosh, actritza din The Woman)
Asta e partea a treia dintr-o trilogie bazata pe cartea autorului horror Jack Ketchum, care a si murit la scurt timp dupa ce a produs filmul asta. Trilogia a inceput acu vreo 10 ani cu filmul Offspring, urmat de The Woman (cel mai bun din serie, realizat de Lucky McKee). Partea a treia n-a mai vrut nimeni sa o faca asa ca fraiele regizorale au fost preluate de actritza principala, Polyanna MacIntosh care s-a investit personal in potentzialul feminist si catolico-fob al povestii.
Pentru cine n-a vazut restul filmelor, regizoarea-actritza joaca rolul unei femei canibale salbaticita, crescuta in paduri, care ocazional ajunge in locuri civilizate unde sub aparenta civilizatzie ajunge sa fie supusa la diverse abuzuri de catre barbatzi. Mesajul trilogiei e ca barbatzii civilizatzi sunt mai bestii decat o femeie canibala crescuta intre animale salbatice. La sfarsitul celui de-al doilea film (The Woman) femeia salbatica rapea copiii unei familii si fugea cu ei in paduri, sa-si inlocuiasca familia ce-i fusese omorata in primul film. Copiii rapitzi ajung si ei sa umble in patru labe, sa latre etc.
Aceasta a treia parte e despre unul din copiii aia, o adolescenta gasita de un popa si dusa la un internat calugaresc in scopul reintegrarii in societate. Dupa ce o spala, oamenii bisericii incep sa o spele si pe creier cu chestii bisericesti si, inevitabil, fata devine victima abuzurilor de catre patriarhul institutziei. Noroc ca regizoarea (femeia canibal din primele filme) se intoarce din paduri sa-si recupereze odrasla si sa-l manance pe patriarh.
*******************************************************
Level 16
(regizat de Danishka Eszterhazy, autoarea lui Banana Splits The Movie)
Distopie feminista a maghiaro-canadiencei Eszterhazy, cu adolescente crescute si educate pana la 16 ani intr-un institut de cercetare rusesc, pentru a oferi niste beneficii societatzii patriarhale. Tzinand cont de cat de ieftin e, filmul arata chiar cool (decorul e un penitenciar real dezafectat, atmosfera destul de opresiv-fascista), insa pacatuieste prin similaritatea EXTREMA cu alt film lansat in acelasi an, Paradise Hills (a ajuns si in cinematografele noastre). Stilistic sunt diferite, dar scenariul e fix acelasi, chiar la nivel de scene si detalii, lasa senzatzia de retzeta reprodusa. La Paradise Hills bugetul era insa mai generos si actritzele mai profi (Emma Roberts, Awkwafina) asa ca il prefer pe acela, desi am impresia ca asta s-a lansat cu cateva luni mai devreme.
Vazusem si celalalt film al autoarei, horrorul anti-Instagram Banana Splits, si mi s-a parut o mizerie. Asta e mai bun (dincolo de asemanarile care m-au deranjat cu Paradise Hills), iar cine nu se mai satura de remixuri dupa Handmaid's Tale probabil ar trebui sa-l vada si pe asta.
*******************************************************
Braid
(regizat de Mitzi Peirone, debutanta italianca)
Trei gagici nebune si/sau drogate si/sau plictisite isi fac de cap intr-o vila-conac. Se bat cu perne, joaca role-playing, fac de mancare, isi organizeaza farse, se drogheaza, se mutileaza si omoara un barbat care venise sa le viziteze. With no good reason. Nu exista nimic ratzional in filmul asta, e weird de dragul de a fi weird, despre femei care fac ce vrea pula lor si nimeni nu le poate sta in cale - fanteziile lor ludic-violente intra si pe un taram de vis (stimulat de LSD), iar ratzionalul e starpit si ingropat literalmente intr-un mormant sapat in curtea conacului.
Putzinul care se intzelege de aici e ca cele trei fete sunt prietene din copilarie, dar una dintre ele a innebunit in urma unei accident si nu paraseste niciodata casa parinteasca, iar celelalte doua o viziteaza sa ii tzina isonul intr-un joc de roluri cu tortura, droguri si poate chiar ceva supranatural-vrajitoresc. Nu se explica nimic niciodata, permitzand filmului sa se incadreze in genul "weird for the sake of weird" a la Donnie Darko.
Poate e mai bun decat am descris eu aici, va trebui revizitat in retrospectiva in functzie de ce va face regizoarea mai departe (a anuntzat un SF cu Bella Thorne intitulat The Uncanny). E cam ca in cazul Eraserhead-ului lui David Lynch, care a devenit film bun abia dupa ce Lynch a devenit faimos. Deocamdata Mitzi nu e acolo, mai trebuie asteptat pana sa zicem daca filmu asta e bun sau doar annoying.
************************************************
Kindred Spirits
(regizat de Lucky McKee, autorul lui The Woman)
Un nou film cu Thora Birch - deci tre sa fie un film cu adolescentzi, nu? Au trecut anii de la faimoasele ei roluri de adolescenta (American Beauty, Ghost World), Thora Birch se apropie de 40 de ani iar acum joaca mama unei adolescente asemeni celor pe care le juca acu 20 de ani.
E o poveste de familie intrerupta de aparitzia unei matushi hippioate risipitoare, care la inceput pare superdragutza si devine cea mai buna prietena a nepoatei adolescente, apoi relatzia lor degenereaza intr-o rivalitate stupida - matusha incepe sa se imbraca la fel ca nepoata, se tunde la fel, merge la partyuri cu colegii ei de liceu. E ca un episod Gilmore Girls cu un twist aiurea, cand matusha de 30 de ani incepe sa se dea la iubitul licean al nepoatei si iese un scandal monstru.
Lucky McKee (l-am mai pomenit si deasupra, a facut al doilea film din trilogia cu femeia salbatica) ar fi trebuit sa fie astazi un nume important. Debutul sau May a facut acu 20 de ani furori si i-a facilitat sa fie singurul debutant invitat sa regizeze un episod pentru primul sezon Masters of Horror (am scris acu 15 ani despre el). De atunci insa a tot patinat cu thrillere ieftine-indie - cica asta a fost facut pentru canalul Lifetime (post exclusivist care da numai filme cu femei in rol principal). Actorii-s simpatici, apare si Macon Blair din filmele lui Saulnier, m-am bucurat sa o revad pe Thora Birch dupa f. mult timp (am intzeles ca apare si in Walking Dead, dar la ala nu ma mai uit).
No comments:
Post a Comment