Z for Zachariah
(regizat de Craig Zobel, autorul recentului The Hunt)
Povestea unui triunghi amoros postapocaliptic format dintr-o pocaita (Margot Robbie), un om de shtiintza care vrea sa-i darame biserica ca sa construiasca ceva util in loc (Chiwetel Ejiofor) si un miner care se da drept creshtin ca sa intre in chilotzii fetei (Chris Pine).
Materialul original e un roman din anii 70 al unui anume Robert O'Brien, care era despre masculinitatea toxica pe timp de postapocalipsa - aspect oarecum shters in acest film, care poate fi caracterizat drept o telenovela postapocaliptica.
Filmul incepe cu fata asta care traieste singura intr-o vale ferita de radiatziile postnucleare si tot spera sa apara un barbat in viatza ei, desi specia respectiva fusese cam starpita de pe fatza pamantului. Si totusi, intr-o buna zi se trezeste nu cu unu, ci cu doi, fiecare cu idei diferite dar care o vreme colaboreaza sa restaureze cat de cat civilizatzia in zona si sa asigure subzistentza pe cale agricola. Colaborarea dintre ei se loveste insa de intrebarea cheie - Care dintre barbatzi ar trebui sa isi asume raspunderea repopularii planetei? Creshtinul sau omul de shtiintza? Alegerea este, ca intotdeauna, in inima fetei.
**************************************************
First Purge
(regizat de Gerard McMurray, apropiat al lui Jordan Peele)
Al patrulea film al seriei e de fapt un prequel, despre cum a aparut primul experiment Purge - pentru cine n-a vazut filmele, e vorba de suspendarea Statului de Drept pentru o noapte in care oricine poate da in cap oricui, e liber la crime pana la rasaritul soarelui. Teza experimentului e ca astfel cetatzenii se vor mai descarca emotzional, asistatzii social si pensionarii se mai raresc si in general lumea devine mai CURATA (in sensul PNL al termenului). Nu sunt permise chiar orice crime, doar jaful si crimele violente (nu e voie cu abuz in serviciu) si nu sunt eligibile armele de distrugere in masa.
Fiind prequel, filmu asta e despre cum s-a organizat pentru prima data experimentul - izoland unul din cartierele New Yorkului si platind voluntari sa participe, monitorizatzi psihologic inainte si dupa eveniment. Cumva in filmu asta se intampla ca totzi voluntarii sunt negri care vor doar sa faca rost de un ban dar in rest ar fi pasnici, in timp ce albii (politzisti si membri Ku Klux Klan) se infiltreaza in experiment ca sa-i instige la violentza.
In primele 3 filme macelareala era intre colegi de serviciu care nu se sufereau (primul film), bogatzi si pensionari (al doilea film), PSD vs. USR (al treilea film). Aici se introduce conflictul rasial - personajul pozitiv e modelat dupa eroul contemporan George Floyd - un interlop de cartier care bate politzisti albi de le suna apa in cap in numele unei lumi mai bune. Regizorul e un colaborator al lui Jordan Peele (varf de lance al cinemaului horror rasial, vezi Get Out) - cei doi au lucrat impreuna la rebootul Twilight Zone (pe idei similare). Creatorul seriei si regizorul primelor, James deMonaco e inca implicat (ca scenarist), iar la anul va urma inca un film (probabil cu bogatani decimand populatzia cu ajutorul COVID).
Ideea a fost mereu simpatica, insa 5 filme (plus un serial!) e mult prea mult.
**************************************************
Aquaslash
(regizat de Renaud Gauthier, autorul lui Discopath)
Cine il stie pe regizor si a vazut macar Discopath din opera sa, va intzelege ca e un regizor de filme-fetish in care nu conteaza ce se intampla, totul e retrofetishizare si trebuie degustat ca atare - ca o pereche de blugi ruptzi in cur din fabrica, ca o salata care intentzionat n-are nimic nutritiv in ea. Ajuta mult faptul ca filmele sale sunt scurte (asta abia trece de o ora).
Aquaslash a fost creat in jurul unui "setpiece" - un aranjament vizual horror cu un tobogan de apa pe care curg la vale apa insangerata si bucatzi de oameni. Nu e un tobogan oarecare, ci un "complex toboganier" ca un sharpe gigantic (de la un waterpark real din Canada), unde au loc concursuri cu oameni dandu-se la intrecere prin intestinul de tobogane. Doar ca in filmul asta chiar se rostogolesc si intestine prin apa insangerata - totul arata ca si cum regizorul ar fi avut o viziune, o idee de videoclip mishto (are si niste muzica misto) iar restul filmului e doar un pretext in care sa cadreze scena respectiva.
Din pacate scena cu pricina e doar cam un sfert de ora din film, restul e un build-up - tot fetishist, inspirate de slasherele optzeciste, cu dude-bros si gagici in bikini care se bulanesc si se drogheaza - ceva in maniera sezonului "1984" din American Horror Story doar ca mai sec si mai hazy vizual. Pentru cine e familiarizat cu regizorul e exact ce parea sa promita, dar se putea mai bine de atata.
*********************************************
Once Upon a Time in London
(regizat de Simon Rumley, autorul lui Fashionista)
Asta e un "poor man's Irishman", cam cheap dar filmat in cateva baruri londoneze incarcate de istorie, despre niste gangsteri din Londra interbelica/postbelica care corupeau politzia, jefuiau banci, masluiau pariuri. Sunt personaje reale in istoria lor interlopa, dar nu au avut impactul mondial al mafiilor din alte filme de gen. Nici macar n-au prea murit, au trait bine mersi pana la 90 de ani, insa erau celebri pentru caftelile cu tzevi si bâte - pentru teritoriu, pentru femei etc. Aproape toate scenele din film se termina cum isi dau astia la mufa, treaba care de la o vreme devine cam repetitiva. Nici miza rivalitatzii lor nu e chiar spectaculoasa (undeva la nivelul rivalitatzilor interlope din Bucuresti). Pentru cine recunoaste barurile londoneze in care sunt filmate caftelile poate fi cat de cat fun, dar altfel nu ramai cu mai nimic.
E al treilea film bazat pe fapte adevarate al regizorului Simon Rumley, care a fost pe vremuri si la TIFF cu filmele sale horror insa acum incearca insistent sa lase impresia ca e un regizor de filme serioase. Nu prea ii iese, ar fi trebuit sa ramana la ce se pricepea. Aici pare ca e un imitator cu buget redus al lui Guy Ritchie.
*******************************************************
Bad Samaritan
(regizat de Dean Devlin, producator de blockbustere SF nashpa in anii 90)
David Tennant (Dr. Who) a fost excelent in rolul negativ din Jessica Jones, eram curios sa-l vad si aici in rolul unui psihopat sangeros folosindu-se de Internet of Things ca sa-si duca la capat planurile psihopate. Din pacate povestea e cusuta cu atza alba, personajul e croit cu atza alba, nimic nu se leaga. Prezentza lui Tennant e enjoyabila, ca de obicei, dar cam atat.
Era ceva potentzial de suspans in poveste - doi adolescentzi dau spargere in casa high-tech al lui Tennant si gasesc acolo o femeie torturata si legata de un scaun. Cum pushtii erau acolo ca sa fure le e jena sa mearga la politzie, in schimb Tennant incepe sa-i hartzuiasca si sa le distruga familiile. Suna cunoscut, am mai vazut vreo 3 filme pe tema asta chiar anu asta, singura chestie noua aici sunt gadgeturile Internet of Things prin care Tennant controleaza situatzia.
Regizorul e ceva mare bashtan pe la Hollywood, a produs/scris filmele lui Roland Emmerich prin anii 90 (Stargate si alte mizerii similare). La pilele pe care le are putea face mai mult - desi e posibil ca s-a cheltuit mult buget pe device-urile folosite in film (e aici un product placement nerushinat).
************************************************
Bloodshot
(regizat de Dave Wilson, om de efecte speciale)
Nu ma uit in mod normal la filme cu Vin Diesel, dar asta e prima ecranizare a unui material de la noua editura BD Valiant, care in 2012 s-a (re)lansat cu ambitzia de a face concurentza de la egal la egal gigantzilor Marvel si DC Comics. Ambitzia n-a fost chiar exagerata, caci in 2012-2013 titlurile Valiant au dominat marile premii BD, datorita unei echipe excelente de autori recrutatzi din scena indie aducand un suflu proaspat in industrie. Mi-am luat si eu cateva din cartzile mai laudate de la ei, inclusiv aceasta Bloodshot asa ca am fost foarte curios cand am aflat ca au si planul de a concura cu Marvel/DC Comics inclusiv pe plan cinematografic.
Asta ar fi primul film nascut din editura Valiant si are cateva calitatzi, dar mai mult tehnice - regizorul debutant vine din industria jocurilor video si foloseste multe trickuri vizuale digitale destul de cool. Din pacate insa Vin Diesel abia mai poate vorbi, ai impresia ca incearca mereu sa spuna bancuri dar a uitat poanta, se comporta ca un personaj din spoturile lui Silviu Gherman.
Personajul Bloodshot e echivalentul lui Punisher in universul Valiant, un soldat indestructibil care tot umbla sa razbune moartea nevestei, insa are si ceva al lui care-l diferentziaza: in sistemul circulator are niste nanobotzi care ii repara ranile, cu conditzia sa isi mai incarce bateriile. In afara de acest detaliu, chiar si povestea de military thriller pare preluata din Punisher. Amatorii de supereroi Marvel ar trebui totusi sa-l vada (e mai bun decat unele dintre filmele Marvel, in primul rand prin efectele speciale simpatice care nu-s chiar standard).
No comments:
Post a Comment