Maraton de Oscaruri contra plictiselii (2): The Two Popes, Bombshell, 1917, Dunkirk, The Shape of Water, A Man Called Ove

The Two Popes

(regizat de Fernando Meirelles, autorul lui City of God)

Cineva a vazut memele cu preotul din Game of Thrones prezentat la mishto drept Papa Francisc si i-a dat regizorului ideea sa-l distribuie pe Jonathan Pryce chiar in rolul respectiv, cot la cot cu Anthony Hopkins care il joaca pe Papa Benedict, despre al carui perioada de preaviz e filmul de fatza.

Indiferent cat itzi pasa sau nu de soarta catolicismului ori de vietzile Papilor respectivi, nu ai cum sa nu gasesti placere in interactziunea dintre cei doi actori carora personajele le vin ca niste shosete. Aflam detalii amuzante despre cum cei doi se uitau la fotbal sau mancau pizza impreuna, dar si chestii mai serioase despre conflictul dintre doua trenduri din biserica catolica - progresistii de stanga care promoveaza reformarea catolicismului versus conservatorii traditzionalisti obsedatzi de PROCEDURA. Filmul ni le prezinta drept credintze sincere ale doi lideri si nu ca pe doua interese politice. Benedict ii cedeaza locul lui Francisc convins ca trebuie incercata si varianta care nu-i convine lui (plus niste presiuni legate de scandalurile privind pedofilia si celibatul preotzilor).

Regizorul e fiu al favelei braziliene (primul sau hit a fost City of God), asa ca si in filmul asta avem doze serioase de stangism - e ideologia ce motiveaza firea si actziunile lui Francisc, pornind de la experientza sa first-hand cu dictaturile de dreapta sudamericane. Nu m-ar surprinde sa aflam intr-o buna zi ca ridicarea sexo-marxismului sa aiba ceva corelatzie si cu mandatul Papei Francisc.

**********************************************************

Bombshell

(regizat de Jay Roach, autorul filmelor Austin Powers)

Trei scorpii hartzuiesc un batran bolnav care a muncit toata viatza sa creeze joburi, sa puna paine pe mesele a sute de familii etc. (atata vreme cat persoanele de sex feminin din acele familii purtau fuste scurte la locul de munca). Incidentul a fost unul din declanshatorii miscarii MeToo, inspirand ulterior si mazilirea lui Weinstein. Astept revolutzia Identitatzii de Gen, cea care va desfiintza distinctzia genurilor binare ca sa se dezamorseze definitiv dihotomia femei-barbatzi, sa putem ajunge la problema reala, a relatziilor de putere in tribalismul de corporatzie.

Incidentul e initziat de eroina jucata de Nicole Kidman, dupa ce e data afara pentru ca s-a prezentat neprofesional la locul de munca. Acesteia i se alatura cea jucata de Charlize Theron (finalista Oscar) care isi aminteste ca fusese hartzuita de batranul asta pe vremea cand nu era atat de batran, chel si bolnav incat sa-i trezeasca repulsie (in film batranul e facut sa arate ca Jabba the Hut si ni se solicita sa empatizam cu repulsia de a face sex cu el). A treia eroina e jucata de Margot Robbie (si ea finalista Oscar) - personaj fictiv in gura careia se mai pun niste vorbe de ocara la adresa moshului. Si totusi singurul Oscar castigat de filmul asta e cel mai pentru machiaje si coafuri (sper ca nu a lui Nicole Kidman care pare facuta pe calculator).

Ceea ce n-apuca filmul sa spuna e ca batranul a devenit ulterior consultant pentru Trump si a murit in calitatea respectiva, iar scandalurile de hartzuire au continuat la Fox si dupa plecarea sa, unele avand in postura de hartzuitori femei iar in postura de victime barbatzi - tema spinoasa a situatziei e acel Non-Disclosure Agreement prin care, din spirit de "colegialitate", oile se obliga sa se planga strict lupilor (o practica uzuala si pe la noi, despre care se vorbeste prea putzin). Filmul atinge subiectul NDA cam in fuga, mi-a parut mai interesat sa ne spuna cat de libidinos era moshu asta.

********************************************************

1917

(regizat de Sam Mendes, autorul lui American Beauty)

Fiecare editzie Oscar include un film care e bagat la inaintare pentru inovatziile tehnice, fiind in rest cam gol de contzinut si miza. Filmul asta e atat de gol incat, comparabil cu trailerul, nu are absolut nimic in plus - fiecare secventza de 2-3 secunde din trailer e lungita la 10-15 minute in film, aparent filmat dintr-o singura taietura. Scenariul suna ca o ultrasimplificare a povestii din Saving Private Ryan, cu mai putzini actori si mai putzin sange, mai multa atmosfera si putzine scene de actziune - filmul contzine mai multzi shobolani decat soldatzi, iar momentele mai horror se limiteaza la umblatul pe cadavre. Sigur, o diferentza esentziala e ca aici e vorba de primul razboi mondial, mai slab dotat tehnologic si punand mai mult accent pe setea de sange a patriotzilor si contactul direct cu cadavrele. Razboaiele de astazi sunt mult mai curate, altfel te simtzi cand esti bombardat de o drona.

Povestea e despre cum Colin Firth are de trimis un mesaj peste dealuri lui Benedict Cumberbatch iar sarcina e data tinerelului asta din film (si din Captain Fantastic), impreuna cu niste versuri din Biblie care sa-l motiveze sa moara pentru patrie. Esentzial atunci era sa convingi oamenii sa moara gratis pentru o cauza abstracta, asa ca poeziile si Biblia erau ceea ce e social media in zilele noastre.

Mersul povestii reflecta cat de cat citatul din Biblie cu care e inarmat eroul - individul trece prin deshert si prin apa Iordanului, prin focurile Gheenei (un oras in flacari care arata ca un nivel dintr-un joc video de tip survival) si gradina Raiului (o poiana in care un soldat canta cantece iehoviste). Filmul e facut in memoria bunicului regizorului si e conceput inainte de orice sa ofere o experientza vizuala, deci ca spectator tre sa te pregatesti pentru asa ceva (ecran mare pentru imersiune, fara popcorn si oameni care rontzaie pe langa tine acoperind rontzaitul shobolanilor din film).

E dragutz intr-un fel, dar am sarit peste armata si nu simt nimic pentru filme de razboi.

*****************************************************

The Shape of Water

(regizat de Guillermo del Toro, autorul lui Hellboy)

Puteau sa-i zica Lostritzul la filmul asta, in asa hal seamana cu scrierea lui Voiculescu (scriitoru, nu mogulu).

Dupa un an 2017 in care relatziile heterosexuale au fost demonizate prin prisma scandalurilor de hartzuire de la Hollywood, cu ce obraz sa te mai prezintzi la Oscaruri cu un Titanic, ori Doamne fereste cu un Pacientu Englez? S-a gasit o solutzie eleganta - povestea de dragoste dintre o femeie si ceva din afara oranduirii patriarhale, un reptilian cu putza.

Individu e un om-reptila de care lumea radea acu 15 ani cand aparea in Hellboy, dar acu e perfect ok ca erou romantic. Pe atunci il chema Abe Sapien, era jucat de acelasi actor (Doug Jones, specializat in roluri purtatoare de masca), filmul era tot al lui Del Toro, iar ceea ce se povestea acolo despre personaj are MULTE in comun cu ce se intampla in filmul asta (vezi pasiunea pentru oua fierte). S-a si vehiculat o vreme suspiciunea ca asta ar fi un prequel/spinoff la Hellboy.

Totusi regizorul e foarte agresiv in a nega ca filmul asta ar avea legatura cu ACEL Abe Sapien - ar fi daunat serios incasarilor si probabil Oscarurilor sa se fi prezentat ca un spin-off Hellboy, chiar daca nimic nu s-ar fi schimbat la film. In plus Guillermo del Toro a fost recent scos din cartzile continuarii seriei Hellboy, drepturile de ecranizare s-au mutat in alta parte.

Filmul e o reconfirmare a faptului ca ce ii lipsise cinema-ului SF ca sa dea favoritzi la Oscaruri a fost ancorarea in pulsul momentului - toate temele de actualitate sunt bifate aici: rushi care-i spioneaza pe americani, femei exploatate si hartzuite de un mascul alb autoritar (un Michael Shannon superb), un gay simpatic care nu-si poate gasi un job cinstit din pricina ca e gay, si multe-multe pisici. Toata lumea e buna in filmul asta, mai putzin masculul american alb care terorizeaza pe toata lumea care nu e el (pana si spionul sovietic e mai de treaba).

************************************************

Dunkirk

(regizat de Christopher Nolan - Inception, trilogia Dark Knight, Interstellar etc.)

Asta ar trebui sa fie unul din filmele esentziale ale ultimilor ani. E frumos, nu zic nu, insa scenariul e mai mult un exercitziu de structura - nu solicita defel actorii care in 80% din film puteau fi facutzi pe calculator si nu ar fi deranjat pe nimeni. De exemplu in locul lui Tom Hardy putea fi chiar oricine iar revelatzia de a afla la final ca e Tom Hardy (in tot restul filmului acesta poarta o masca de pilot) nu reuseste sa fie o recompensa. Eu in locul lui nu m-as fi dat jos din pat pentru rolul acela.

Filmele de razboi au cam epuizat subiectele spectaculoase asa ca de acum incolo vom avea genu asta de pseudodocumentare dramatizand din echer si compas situatzii de jocuri video lipsite de personaje, in care itzi vine sa dai cu mouseu sa selectezi unitatzi. Dunkirk asta e o plaja din Frantza unde soldatzii englezi impresuratzi au tot asteptat sa fie luatzi cu barcile si dusi inapoi in UK, in timp ce nemtzii zburau pe deasupra lor si le mai lasau cate o bomba in cap. E o situatzie destul de seaca, pentru care Nolan face un film sec cu scene lungi si repetate din puncte de vedere diferite. Avem unele scene filmate din avion, altele filmate de pe plaja si altele de pe mare, din diverse vaporashe iar cele trei perspective sunt comprimate temporal in moduri diferite - povestea din avion a durat juma de ora, cea din barca o zi si-o noapte, iar cei de pe plaja au asteptat mult si bine.

Muzica lui Hans Zimmer are un rol esentzial in a da dramatismul pe care scenariul nu prea reuseste sa il starneasca. Iar Nolan are talentul ala de a face filme 2D sa para tridimensionale, imersive prin trucuri de regie. Merita vazut la cinema, caci pe ecran de televizor ma tem ca filmul pare extrem de sec.

*********************************************

A Man Called Ove

(regizat de Hannes Holm, suedez)

Un fel de Moartea Domnului Lazarescu, adaptat insa la realitatzile societatii scandinave, deci mult mai luminos decat filmul românesc. Un mosh vaduv tot incearca sa se spanzure insa vecinii enervantzi il tot intrerup, ii tot dau de lucru cate ceva. Groaznica tre sa fie viatza pe-acolo. E destul de clar ca protagonistul vrea sa se spanzure de plictiseala, nu de altceva. Cel mult nostalgie - povestea aloca o buna parte unor recapitulari biografice despre copilarie, tineretzea si sotzia moarta a moshului, dar nici din istoria respectiva nu mi-a fost clar care era tragedia moshului.

Filmul a fost finalist la Oscaruri iar romanul pe care se bazeaza se pare ca are un succes nebun, a fost tradus si la noi. Pare un vehicul propagandistic pentru suedezi sa se laude ca la ei cetatzenii o duc atat de bine ca li se uraste cu binele. Mi s-a parut mai slab decat toate filmele cu pensionari pe care mi le amintesc (Nebraska, About Schmidt) asa ca succesul mi-e cam inexplicabil. Doar daca nu cumva comisia de Oscaruri chiar a vazut filmu back-to-back cu Moartea Domnului Lazarescu si au zis da, domle, uite un film care va aduce bucurie in casele oamenilor si e posibil sa dea un push la legalizarea eutanasiei, mai ales ca se plangea recent shefa de la FMI ca e ineficient financiar sa tzii batrani in viatza atata amar de vreme.