Maraton de Oscaruri contra plictiselii: Vice, Moonlight, Star Trek Beyond, Passengers, Captain Fantastic, Room

Moonlight

(regizat de unu Barry Jenkins, debutant minoritar)

Cineva joaca alba-neagra la Oscaruri, au inceput sa alterneze editziile in care nu e picior de negru pe acolo cu cele in care nominalizarile sunt dominate de minoritatzi. Asta e al doilea film din memoria recenta in care un actor de culoare a primit Oscar pentru run rol cu screentime total sub 10 minute, chestie care nici macar ca "rol secundar" nu se califica (despre primul caz, 12 Years a Slave, se spune ca ar fi fost un cadou facut de Weinstein uneia din actritzele pe care le hartzuia). Nu neg ca Mahershala Ali e un superactor, dar e mai bun in cam toate celelalte roluri in care l-am vazut, iar un rol de Oscar ar trebui sa dureze mai mult de 10 minute.

Am dus cu greu filmul pana la sfarshit. Personajul principal e o colectzie de stereotipuri autovictimizante  - umpic gay, umpic autist, umpic negru, umpic orfan, cam tocilar in tineretze, fitness freak la maturitate, hip-hoper cu dintzi de aur la apogeul vietzii. Povestea e un fel de biografie a acestui personaj ostentativ pana in maduva oaselor. Nu se intampla absolut nimic in afara de faptul ca personajul imbatraneshte si umbla de colo sa se vada cu unii.

In copilarie e jucat de un baietzel simpatic pe care colegii de scoala reusesc sa il convinga ca e gay (peer pressure? altfel nu imi dau seama cum cineva la varsta aia poate sa-si dea seama daca e gay sau hetero, eu nici pana azi nu mi-am dat seama). Apoi eroul creshte mare si mananca bataie prin liceu, iar colegu de banca ii alina suferintza cu un handjob. Se poate intampla oricui, nu e cazu sa faci un film despre asta, si nici macar nu te face asta gay. Apoi creshte si mai mare si devine un hip-hoper ultraenervant si primeste intr-o zi un telefon de la fostu coleg de banca care, proaspat divortzat, ii reaminteste protagonistului ca ii e dator cu un handjob.

Hipsterii vor fi incantatzi sa o vada intr-un rol secundar pe FKA Twigs. Altfel, e unul din cazurile alea notorii in care nu intzelegi in ruptu capului ce a cautat filmul pe listele de la Oscaruri.

*****************************************************

Vice

(regizat de Adam McKay, autorul lui The Big Short)

O gramada de nominalizari la Oscar aici, dintre care 3 pentru actori (Rockwell pt rolul lui GW Bush Jr, Bale pt rolul principal al vicelui lui Bush si Amy Adams la a 6-a nominalizare in 13 ani, tre sa fie un record). Filmul e greu de urmarit datorita structurii de documentar - scenele cu actori sunt alternate cu naratziune jurnalistica si explicatzii didactice cu privire la ce trebuie sa intzelegem din dialogurile personajelor. Cumva pretentzia de satira si pretentzia de documentar se submineaza intre ele.

Filmul e biografia unui Gabriel Oprea al americanilor, care a reusit sa se infiltreze la cel mai inalt nivel al politicii americane exploatand ultra-oportunist tragedia World Trade Center, modificand legi pe gustul propriu, setand agenda internatzionala si facand jocurile de culise in timpul administratziilor GW Bush Jr.). Pe individ il cheama Dick Cheney, e inventatorul expresiei "enhanced interrogation" ca termen pentru torturile de la Guantanamo Bay, e autorul catorva dintre minciunile care au dus la razboaiele din Golf si il putetzi vedea in carne si oase in Who is America? (recentul serial de satira al lui Sascha B Cohen). Nu ma indoiesc ca tipul era un shobolan ticalos neo-conservator, chiar un precursor al gandirii Trumpiste, insa filmul se straduie cam prea tare sa faca pe toata lumea care apare aici sa para idiot.

Altfel, e un film important care ne informeaza cu privire la cum se face politica de cel mai inalt nivel, insa ma tem ca eram deja lamuritzi la data aparitziei filmului, avem si noi mascaricii nostri maligni pe care-i putem observa cu ochiul liber in timp real.

***************************************************************

Star Trek Beyond

(regizat de Justin Lin, autor al filmelor din seria Fast and Furious)

Asta e a treia parte din seria noua de filme Star Trek relansata acu 10 ani de J. J. Abrams - mare specialist in reciclari si monetizari de francize SF. Necazu e ca J. J. Abrams, fiind putzin ocupat cu celalalt mare proiect al sau (seria Star Wars), a lasat acest film pe mana unuia care facuse filme Fast and Furios, seria aia cu cocalari si mashini tunate care se tot tamponeaza.

Asta e, din pacate, exact ce se intampla si aici. Nava Enterprise se tamponeaza de totzi peretzii si asteroizii, se ciocaneshte cu alte nave, pune frane brushte, intra pe contrasens iar astia care o conduc nu o mai conduc doar din butoane, ci au un fel de schimbator de viteze (sub pretextu ca era un model mai vechi al navei). Aveam pana la un punct chiar suspiciunea ca Vin Diesel ar fi sub una din mastile personajelor extraterestre dar nu e el, e Idris Elba. Un punct de atractzie e actritza asta algerianca (Sofia Boutella din Climax) pe care au vopsit-o alba, apropo de whitewashing la Hollywood. In ciuda a ce credeam, filmul nu a fost nominalizat la Oscar pentru efecte speciale, ci tocmai pentru machiaj.

Povestea e cea mai tembela dintre noile filme Star Trek. Niste extraterestri au o armata de nave superrapide si superfurioase, cu care le place sa se tamponeze. Nava Enterprise cade intr-un shantz iar echipajul abia supravietzuieste, insa afla ca pe aceeasi planeta mai era o rabla de nava abandonata pe marginea drumului si tot ce trebe e sa i se sufle in jigler si sa bage gonetă.

**********************************************************

Passengers

(regizat de Morten Tyldum, norvegianu ala cu Headhunters)

Un SF pentru gospodinele care nu suporta SF-ul, cu puternic iz de Coalitzia pentru Familia Traditzionala. Uitatzi-va la afishu de mai sus, cu cata grija ascunde faptul ca filmul e SF si cum incearca sa atraga publicul de dramedii romantice heterosexuale. Sau poza de dedesubt care, n-ai zice, dar se petrece in cantina unei nave spatziale. La Oscaruri a ajuns pentru production design si muzica.

Protagonistul e gagiu ala din Guardians of the Galaxy care se trezeste accidental din hibernare in timp ce se afla pe o nava spatziala menita sa duca niste cupluri heterosexuale spre o planeta locuibila, in vederea colonizarii. Necazu e ca barbatu se trezeste cu 90 de ani prea devreme si se vede in situatzia de a trai o viatza de singuratate cumplita, caci aparatura nu-i permite sa se bage inapoi in capsula de hibernare.

De suparare, fecioru da in patima alcoolului si se imprieteneste cu un barman android (o referintza dragutza la The Shining) dar de la o vreme incepe sa dea tarcoale capsulelor in care hibernau gagici, unde o gaseste dormind pe Jennifer Lawrence. Frustrat sexual la maxim, fecioru o trezeste si o fraiereste ca i s-ar fi stricat capsula. Cei doi incep o romantza oribil de siropoasa la bordu navei, cu ocazionale plimbari prin spatziu care-s copiate cu nerushinare din Gravity, daca nu cumva chiar au luat de acolo niste scene care ramasesera afara la montaj.

Pana la urma gagica afla ca a fost trezita cu fortza din hibernare si hotaraste sa nu mai faca sex cu flacaul, asa ca acesta se intoarce la dragostea dintai, bautura, iar uneori mai repara cate o chiuveta.

**********************************************************

Captain Fantastic

(regizat de unu Matt Ross, mai cunoscut ca actor de roluri secundare)

E sesizabil si la noi trendu asta cu "datzi afara scoala din scoala". Sistemul e corupt, tabla inmultzirii e inutila, angajatorii stiu mai bine CE si mai ales CÂT tre sa stie un angajat ca sa fie loial (=dependent) fatza de proiectele companiei. Undeva in contextul asta a aparut si decizia extrema a homeschoolingului - perceputa la noi ca eliberare din chingile cunoasterii inutile, pentru copii care nu vor sa traiasca presiunea competiziei permanente. 

Viggo Mortensen e nominalizat in filmu asta la Oscar pentru rolul unui hippiot anti-sistem care traieste cu cei 6 copii ai sai intr-o padure, in semi-salbaticie, unde isi educa copiii in spiritul anticapitalismului, in incercarea de a crea din ei un fel de regi-filozofi asa cum si-i inchipuia Platon anticu. In loc de Craciun si Paste, copiii sarbatoresc Ziua lui Chomsky.

Copiii cresc cu abilitatzi de atletzi, inteligentza si cultura generala iesite din comun, insa complet incapabili sa relatzioneze in societate, ceea ce sunt nevoitzi sa faca la inmormantarea mamei care pe la inceputul filmului se sinucide. Bunicii copiilor sugereaza ca s-ar fi sinucis din cauza relatziei cu Viggo Mortensen care era dus cu pluta si ca avem de a face cu un caz de maltratare de minori.

Filmul e o combinatzie de momente geniale si momente preachy iritante, asa ca il incadrez undeva la mijloc. Sigur, lumea in care traim e oribila iar buna parte din modul in care protagonistul isi educa copiii are sens. Dar e si un mod predispus la abuz si spalare pe creier (copiii dialogheaza prin citate din cartzi, cam ca mine, nu se pot exprima in cuvintele lor). Tonul general e unul de comedie moralista dar spre final devine o utopie cu muzica folk si ideea principala ramane cam neterminata, autorul n-a stiut ce sa faca cu ea.

**********************************************************

Room

(regia Lenny Abrahamson, autorul lui Frank)

Ma asteptam la mai mult de la acest thriller finalist la 4 Oscaruri (din care unul castigat de doamna Captain Marvel pentru rol feminin principal).

In baza unui model de management autoritar la nivel de familie, in Austria un anume Fritzl reusise sa impuna disciplina in propria casa inchizandu-si fiica timp de 24 de ani intr-un beci. Ca sa tzina totul in familie, a facut cu ea vreo 7 copii din care majoritatea n-au iesit niciodata din beci. In acelasi timp, Fritzl a dat dovada de o fidelitate exemplara petrecand sarbatorile crestine cu familia si progeniturile, aducandu-le ciocolata, uitandu-se impreuna la televizor si comentand asupra degradarii societatzii moderne. Omul avea valori traditzionale bine definite si a tzinut sa le cultive celor dragi, rodul unei societatzi in care statutul de pater familias deriva dintr-un contract social in care patriarhul ofera resurse si protectzie in schimbul obedientzei totale. Ca sa functzioneze insa, e nevoie de izolare sociala - ceva ce am fi tentatzi sa credem ca nu mai e posibil in zilele noastre, insa Fritzl a dovedit contrariul (cazul a fost posibil si datorita unor aspecte ce tzin de societatea rurala austriaca).

Filmul Room (a nu se confunda cu horrorul cu acelasi titlu aparut anul asta, mult mai simpatic) e ecranizarea unui roman ce hollywoodizeaza cazul Fritzl si il simplifica foarte mult. O gagica e tzinuta prizoniera intr-un grajd, unde face si un copil care pana la 5 ani nu vede lumina zilei ceea ce face ca intzelegerea sa despre realitate sa se reduca la ce vede in televizor (fiindu-i cam neclara distinctzia dintre desene animate si oameni adevaratzi). Tatal copilului e chiar individul care o sechestreaza/violeaza pe fata, deci e aici si ceva din cazul Dinca (un Fritzl pe modelul caracalean).

O sa zicetzi ca e film serios, ca nu se dorea a fi unul de senzatzie, ci de analiza psihologica blablabla insa asta s-a facut infinit mai bine in grecescul Dogtooth, iar daca chiar era nevoie de o versiune dumbed-down a astfel de cazuri oribile, fiica lui David Lynch avusese un film asemanator ceva mai entertaining, acel Chained. Asta cumva mi s-a parut prea centrat pe protagonista, forma de masculinitate toxica pe care trebuia sa o scoata in evidentza filmul fiind caricaturizata expeditiv (omu rau era un incel, alte explicatzii fiind considerate de prisos).