Chinezarii: Curse of the Golden Flower, Detective Dee (1-3), Along with the Gods (1-2)

Curse of the Golden Flower

(regizat de Zhang Yimou, regizorul festivitatzilor Jocurilor Olimpice de la Beijing)

Bai fratzica, cum arata filmu asta (de acu 12 ani), itz ia mau' nu alta, itz pica fatza, itz da dauna totala, ca sa ma exprim in termeni postmoderni.

Regizorul chinez Zhang Yimou e un maestru al cromaticii, am povestit recent despre el si cu ocazia aventurii sale hollywoodiene, acel anost dar frumos colorat The Great Wall cu Matt Damon. Lumii largi ii mai este cunoscut si drept regizorul festivitatzilor Jocurilor Olimpice de la Beijing, care au semanat destul de mult cu ce se vede si prin filmele sale.

Am ajuns tardiv la acest Curse of the Golden Flower care desi mai vechiutz e un miracol vizual, in special in ce priveste costumele (pentru care a fost nominalizat la Oscar). Sunt si niste batalii de alea MASIVE ca in Lord of the Rings, dar cu chinezi in loc de elfi si orci.

Povestea are la baza o pieza de teatru chinezeasca, suspectata de a fi fost plagiata dupa Regele Lear. Un imparat jucat de superstarul lor Chow-Yun Fat (Crouching Tiger... si filmele lui John Woo) isi prinde nevasta (gagica din Memoriile unei Gheishe) combinata cu unul dintre fii si planifica o razbunare crunta, in timp ce fiii lui tot dau tarcoale tronului (sau unor gagici care se mai invart pe langa tron). N-are rost sa intru in detalii, e o drama de aia medieval-telenovelistica ce sfarseste cu un razboi masiv cu chinezi multzi macelarindu-se. Se stie ca chinezii-s multzi, iar cand faci armate cu ei se aplica perfect vorba aia cu "cata frunza, cata iarba". Nu mai stiu cum se termina povestea, am fost prea hipnotizat vizual ca sa pricep ce se intampla.

P.S. TIFFul 2019 va avea o sectziune dedicata cinemaului chinezesc, in cadrul caruia vom vedea si cel mai recent film al lui Zhang Yimou (Shadow) despre care se zvoneste ca e alb-negru - o decizie bizara avand in vedere reputatzia de regizor al culorilor.

*******************************************************

 Detective Dee and the Mystery of the Phantom Flame

(regizat de Tsui Hark, superstar al filmelor kung-fu din anii 80-90)

Asta e primul episod al unei trilogii interesante de blockbustere chinezesti care se tot fac de prin 2010 incoace, menite sa concureze pe piatza internatzionala cu filmele Marvel ori DC Comics dar in acelasi timp sa aiba o puternica identitate natzionala chinezeasca. Sunt povesti ce au loc intr-un setting istoric, cu personaje istorice pulpificate si discrete elemente fantastice, cu o structura generala de detective stories mixata cu arte martziale si intrigi nobiliare a la Game of Thrones. E un hibrid interesant si rar intalnit in cinema-ul occidental, un fel de Sherlock Holmes meets Game of Thrones meets Crouching Tiger. Se cam abuzeaza de CGI si de scene de bataie, nu avem finetzurile vizuale si gravitatea sus-laudatului Zhang Yimou, dar avem cam aceeasi grandomanie chinezeasca (mii de figurantzi, palate si costume elaborate) si niste povestioare pulp-fiction exotice.

Detective Dee e un personaj istoric real care a trait in secolul VI si a lasat in urma lui tot felu de snoave si fabule legate de rolul sau ca procuror si sfetnic pe langa curtea Imparatesei Wu - singura femeie din istoria imparatzilor Chinei (ceea ce a facut ca perioada respectiva sa fie mai atent documentata macar la nivel de barfe si fabule).

Candva prin secolul XVIII, un autor anonim a colectionat si/sau inventat o serie de povesti "politziste" avandu-l ca protagonist pe acest detectiv-procuror - in consecintza Dee a devenit un erou al culturii populare chinezesti. Occidentul l-a preluat prin 1950 cu ajutorul ambasadorului olandez in China care a inceput sa traduca aventurile Detectivului Dee in engleza, apoi a inceput sa scrie el insushi o lunga serie de nuvele prezentandu-l pe protagonist drept un mix de Sherlock Holmes / James Bond asiatic (pastrand si referintze istorice la perioada in care a trait personajul real). Nu stiu cat de popular a fost importul respectiv in literatura (eu abia acu aflu de el), cert e insa ca chinezii au planuri mari cu filmele astea. Bugete mari, grandomanie vizuala, actori superstaruri (Bingbing Li din Transformers, Andy Lau din toate hiturile produse in Hong Kong de 20 de ani incoace). Regizorul Tsui Hark e cunoscut la noi mai mult pentru filmele cu Van Damme din anii 90 insa la el acasa e erou natzional (un fel de Sergiu Nicolaescu al lor).

Povestea din aceasta prima parte a trilogiei se ocupa de cazul misterios al unor ingineri ce sunt mistuitzi de combustii spontane in timp ce lucrau la constructzia unei statui gigantice a lui Buddha, in cinstea incoronarii primei (si ultimei) femei-imparat din istoria Chinei. Partidele din opozitzie, care nu puteau accepta notziunea de femeie-imparateasa, sunt cumva implicate in mortzile dubioase, iar Detectivul Dee e solicitat sa conduca investigatzia.

Desi structura generala e de detective story, exista si detalii fantastice - un cerb vorbitor e sfetnicul imparatesei, acupunctura poate fi folosita pentru a rearanja trasaturile unui om modificandu-i chipul, plus plus clasicele cafteli wuxia care sfideaza gravitatzia, acceleratzia, lucrul mecanic si alte legi ale fizicii. Sunt totusi elemente discrete, urmand retzeta din Game of Thrones de a nu distrage prea mult de la logica povestii si a nu submina cauzalitatea faptelor investigate.

*******************************************************

 Detective Dee and the Rise of the Sea Dragon

(regizat de acelasi Tsui Hark)

A doua parte a trilogiei este de fapt un prequel la primul film. Personajele sunt mult mai tinere asa ca o parte din actori au fost inlocuitzi, inclusiv cel din rolul principal. Se prezinta cazul care l-a ajutat pe Detective Dee sa intre in gratziile imparatesei Wu, primind jobul de procuror general.

Povestea se invarte in jurul unei curtezane care traieste o poveste secreta de amor cu un om-peshte (gen Shape of the Water) care trebuie capturat numaidecat caci are legaturi oculte cu un Kraken acvatic ce scufunda navele flotei imperiale. Sau cel putzin asa pretinde imparateasa (ma mir ca Basescu inca n-a iesit cu ideea ca flota romaneasca a fost inghitzita de un Kraken).

Detective Dee impreuna cu medicul imperial sunt insarcinatzi sa-l prinda pe omul-peshte si sa-l studieze, in timp ce diverse grupari oculte incearca la randul lor sa-l captureze in propriile interese. Protocoale secrete, DNA, HexiPharma, toate topicele care ii exalteaza pe romani sunt integrate intr-un basm fantasy cu o gramada de scene de bataie cu oameni care zboara, iar la un momendat protagonistu gaseste chiar un cal care poate galopa subacvativ.

E o poveste mult mai extravaganta decat a primului film, adesea distractiva, din pacate filmul e 3D iar majoritatea efectelor 3D sunt obiecte CGI aruncate spre spectator (oale, ulcele, lemne) ceea ce face scenele de lupta sa fie obositoare si lipsite de fluentza.

*******************************************************

Detective Dee and the Four Heavenly Kings

(regizat de acelasi Tsui Hark)

A treia parte a trilogiei umple goluri importante dintre primele doua filme, avand in vedere ca finalul prequelului nu se prea potrivea cu inceputul celuilalt film (unele personaje care sunt amici la finalul prequelului se dushmaneau la inceputul primului film). Se cerea rezolvata disonantza asta, asa ca in 2018 au completat trilogia cu un film si mai mare, si mai extravagant, si mai lung.

Asta e putzin cam prea lung si povestea scartzaie destul de rau, productzia fiind menita sa faca o demonstratzie de fortza legata de efectele CGI.

Un grup de vraci indieni ce stapanesc arta voodoo reusesc sa preia controlul asupra mintzii Imparatesei Wu si o imping spre fapte necugetate, generand un conflict de puteri cu sfetnicii curtzii dar si cu procurorul Dee care e pus in situatzia de a lupta impotriva casei imperiale. Diversi sidekicksi i se alatura, avem o gramada de bataie cu karatisti zburatori si tot felu de creaturi magice care vin sa distruga palatele imperiale.

Ma tem ca e cel mai slab din toate filmele, obsesia regizorului pentru efecte speciale stand adesea in calea progresului firesc al povestii. Insa creca trebuie vazut, caci sunt planuri de a continua seria cu un sequel direct al acestui film, unele chestiuni fiind lasate aici in coada de peste.

*******************************************************

Along with the Gods: The Two Worlds

(regizat de Kim Yong-hwa, n-am auzit de el)

Asta e primul film al unei serii de blockbustere coreene si al doilea cel mai mare succes domestic din istoria Coreei. E insa un film dificil de digerat de spectatorii non-coreeni sau atei.

Practic e propaganda religioasa budista cu efecte speciale de Hollywood. Prin partzile noastre ar trece in cel mai bun caz drept basm pentru copii, iar in cel mai rau caz drept propaganda iehovista nerushinata. La ei acasa am impresia ca e un film serios ce atinge coarde fundamentale ale spiritualitatzii coreene.

Protagonistul e un pompier care moare la inceput si ajunge pe Lumea Ailalta unde trebuie sa treaca prin cele 7 Iaduri prevazute in religia lor: Iadul Violentzei, Iadul Neglijentzei la Serviciu, Iadul Abuzului in Serviciu s.a.m.d., nu am retzinut exact care-s toate. In fiecare dintre Iadurile astea pompierul e supus unei judecatzi de catre un zeu responsabil cu infractziunile respective, iar daca o scoate la capat cu clasare NUP atunci are voie sa se reincarneze. 

In calatoria asta pompierul e insotzit de 3 ingeri pazitori care culeg dovezi din viatza omului si servesc drept avocatzi. Ingerii pazitori au propriul lor interes in a-l apara pe bugetar, caci si ei au shansa la propria reincarnare daca reusesc sa reincarneze suficient de multzi oameni.

***********************************************

Along with the Gods: the Last 49 Days

(regizat de acelasi Kim Yong-hwa)

Partea a doua a filmului e superioara in multe privintze - nu mai arata a propaganda iehovista si reuseste sa treaca cu succes drept episod al unei saga fantasy (care cica va continua cu macar inca doua filme). Ramane insa si filonul moralist-educativ deghizat prin mesajul povestii.

Acest al doilea episod se axeaza mai mult pe cei 3 ingeri pazitori ai pompierului din primul film si pe cum au ajuns ei pe Lumea Ailalta. Toate cele 3 personaje vin din vremuri medievale in care se dadeau batalii intre felurite triburi sau miniregate coreene (povestea istorica e spusa in flashbackuri). In paralel mai e o poveste contemporana despre un "household god" - un soi de duh responsabil cu protejarea apartamentului sau garsonierei celui care se roaga la el respectand anumite ritualuri (feng-shui). Si mai e o treia poveste despre fratele pompierului din primul film care a murit si el si s-a transformat intr-un vengeful spirit care refuza sa urmeze procedura de reincarnare.

Ambele filme au fost facute deodata si au acelasi tip de CGI excesiv de digital, la nivelul Hollywoodului de acu 10-15 ani. Insa CGI-ul e limitat la scenele care se petrec pe Lumea Ailalta iar filmul asta se petrece mai mult pe Pamant - fie in zilele noastre, fie in flashbackuri din vremuri medievale - ceea ce elimina senzatzia de "joc video duhovnicesc" pe care o mai lasa prima parte.