Simon Strantzas (ed.) - Aickman's Heirs (antologie)

Liiceanu se plangea mai deunazi ca piatza de carte din Romania e de 5 ori mai mica decat cea din Ungaria la o populatzie mult mai mare. Ceea ce Liiceanu nu stie, si alegerile de ieri au demonstrat-o cu varf si indesat, este ca: (1) populatzia nu e deloc mai mare decat a Ungariei, e doar declarata artificial ca fiind mai mare pt. ca atunci cand se calculeaza diverse chestii pe cap de locuitor sa dea cat mai putzin; (2) romanii citesc preponderent carte straina, scrisa in engleza, de la edituri straine, chiar cu riscul de a deveni analfabetzi functzional in limba stramosheasca; (3) criza pietzei de carte in Romania e vremelnica si ciclica - pe vremea lui Ceaushescu se citea destul de mult, vor veni iarasi vremuri in care nu vom avea altceva de facut decat sa citim.

Ceea ce ma indeamna sa revin asupra deciziei de a nu mai citi nimic niciodata, in ciuda faptului ca nu exista nimeni care sa-mi fi citit pana la capat o recenzie de carte. Astazi, despre antologia Aickman's Heirs, colectzie de proze scurte inchinate lui Robert Aickman.

Pedigree:
- premiul Shirley Jackson, nominalizare World Fantasy (pentru antologie)
- premiul Shirley Jackson (pentru povestirea The Dying Season a lui Lynda Rucker)
- nominalizare Shirley Jackson (pentru povestirea Seven Minutes in Heaven a lui Nadia Bulkin)

Cea mai importanta antologie de proza fantastica aparuta de la Grimscribe's Puppets incoace are, iata, tot o natura omagiala. Puppets (recenzie aici) fusese o colectzie de proze tributare lui Thomas Ligotti (in ciuda faptului ca omul e inca in viatza; desi se comporta ca si cum ar fi mort). Aici vorbim de un omagiu adus lui Robert Aickman, autor obscur (dar in multe privintze unic) al literaturii fantastice de aprox. acum 50 de ani.

You may not understand what follows, but you will remember it, zice prefatzatorul, si la asta cred ca se rezuma obiectivul operei lui Robert Aickman, precum si al antologiei de fatza. Neil Gaiman, un epigon auto-declarat al lui Aickman, il caracteriza drept  a stage magician that produces coin, takes coin, demonstrates coin vanished.

Aickman a scris putzin in viatza lui si a scris exclusiv proza scurta conservata de edituri obscure, ceea ce face ca numele sau sa nu fie familiar nici macar consumatorilor uzuali de fantasy (ori horror, cu care cocheteaza uneori). In timpul vietzii a refuzat incadrarea intr-un gen prezentandu-se drept autor de "strange stories". Povestirile sale erau preponderent scenete implicand cupluri mai mult sau mai putzin geloase (uneori cu ushor innuendo gay), supuse unor crize de natura ambigua insa provocatoare de emotzii puternice.

Daca prozele lui Aickman sunt fantastice sau nu, daca sunt horror sau nu, tzine foarte mult de interpretarea pe care le-o da cititorul, caci caracteristica lor de baza era ambiguitatea iar indepartarea ambiguitatzii se poate face atat cu explicatzii de natura fantastica, cat si cu explicatzii realiste. Inclinatzia autorului spre parabola si subtext recomanda explicatzia fantastica sau interpretarea polisemantica, explicatzia realista pierzand semnificativ din straturile semantice ale prozei sale.

Toate povestirile din acest volum au obiectivul de a demonstra astfel de numere de magie literara, mizand pe ambiguitate si interpretabilitate pentru a tzine cititorul captiv. Mai nimic de aici nu apeleaza la teme clasice ale literaturii fantasy ori horror (eventual niste fantome pe ici pe colo, care uneori nici macar nu sunt fantome). Textele sunt scrise din trucuri de fraza si incheietura, esentza stand in structura frazei, a paragrafului si a textului in ansamblu. Majoritatea imbie la macar doua lecturi, iar asta cred ca inseamna cu adevarat literatura buna. Premiile Shirley Jackson, care au medaliat acest volum, au fost de altfel infiintzate tocmai pentru a recompensa acest tip de literatura weird, delimitand-o de horror (pentru care exista Premiile Bram Stoker) sau de fantasticul de tip Game of Thrones (pentru care exista Premiile World Fantasy sau Locus).

Filonul majoritatzii povestilor este unul romantic - ca si in opera lui Aickman, domina povestirile despre cupluri (hetero sau gay) care se confrunta cu angoase de natura romantic-morbida. Diverse simptome de pierdere si insuficientza se manifesta in cheie fantastica, inspirand personajele in a da curs unor actziuni uneori inexplicabile dar probabil consistente cu diverse lucruri nespuse, lasate neexplicite de autor.

Echilibristica care trebuie practicata cu acest tip de literatura e fragila si nu totzi autorii de aici o izbutesc. Unii nu se pot abtzine de la a include cate o poanta care sa satisfaca cititorul ce asteapta de la proza scurta "ghicitori", ori pe cel mai interesat sa vada "cum se termina" povestea decat cum se desfashoara. Altzi autori includ mai multe poante, lasand cititorul sa si-o aleaga pe cea convenabila. Altzii lasa lucrurile complet in aer, mizand pe impactul imaginilor si emotziei generate de text. Impactul e in general unul negativist-pesimist, proza de aici nefiind recomandabila cititorilor de literatura self-help. Diverse lucruri nasoale par sa se intample personajelor, desi evenimente concrete care sa le si confirme iremediabil rareori au loc. Totusi, aceasta vibratzie negativista a facut ca proza lui Aickman sa fie adoptata predilect in cercurile horror. Aceeasi soarta o va avea probabil si antologia de fatza, in special datorita editorului Simon Strantzas, destul de activ in cercurile literare horror douamiiste.

Cateva vorbe despre autorii din volum si povestirile lor, grupate dupa preferintzele mele:

Povestile tari (4-5 stele)

Nadia Bulkin: Seven Minutes in Heaven (povestea finalista la premiile Shirley Jackson) O femeie cugeta retrospectiv la viatza pe care a dus-o in satul natal, intr-o comunitate religioasa, in vecinatatea careia a avut loc un cataclism care decimase satele din apropiere. Ceva nu e in regula cu lucrurile pe care si le aminteste despre copilarie, despre parintzi si despre jocul de copii intitulat Seven Minutes in Heaven. Proza vag sinistra si intensa, recomandata fanilor Caitlin Kiernan (printre care ma numar).

Michael Wehunt: A Discreet Music. Un vaduv gay decide sa isi petreaca vaduvia si pensia incercand sa dea de iubitul sau (barbat) din tineretze. In calatoria sa e bantuit de fantoma sotziei moarte care ii reprosheaza ca a stat cu de-a sila alaturi de ea si ca nu si-a recunoscut niciodata orientarea sexuala homo. Omul incearca sa concilieze reproshurile fantomei femeii cu realitatea propriilor sentimente. Autorul aproape debutant, evident exponent al curentului queer-horror, are o scriitura extrem de lirica.

Malcolm Devlin: Two Brothers. Doi fratzi: unul merge la un liceu la mare distantza si se mai intoarce doar in vacantze. Al doilea, mai mititel, a ramas acasa si se plictiseste de moarte caci nu mai are cu cine se juca, decat cu guvernanta care e batrana si plictisitoare. Insa cand fratele mai mare vine in vacantza pare schimbat, aproape adult si dezinteresat de jocurile copilariei. Povestea e spusa din punctul de vedere al fratelui mititel si e sublima in special in felul in care induce o subtila fatzeta horror.

Lynda Rucker: The Dying Season (povestea castigatoare a premiului Shirley Jackson). O gagica se duce cu barbatu in vacantza si urashte fiecare secunda din modul in care cei doi isi petrec timpul. La fiecare pas vede in jurul sau semne care ii sugereaza sa-i dea papucii barbatului, iar relatzia dintre ei se degradeaza cu fiecare paragraf al textului. Proza e nitzel cam misandra, musteshte de ura la adresa barbatzilor si a ceea ce femeile percep drept abuzuri emotzionale din partea acestora. Am avut mult de furca cu femei de genu asta, insa proza e excelent scrisa pentru ceea ce-si propune. De autoare n-am auzit niciodata, dar n-as vrea sa ma intalnesc cu ea pe strada.

Richard Gavin: Neithornor, Un tip si o tipa se indragostesc, se muta impreuna si incep sa isi faca reciproc cadouri care plac mai mult celui care le-a facut decat celui care le primeste. Tipul decide sa-i ia gagicii un cadou cu totul special, care insa duce la destramarea relatziei. De autorul canadian dau in orice antologie de vreo 5 ani incoace - cel mai des are povestiri banale, dar in unele cazuri, cum e si asta, are si cate o reushita.

Lisa Tuttle: The Book That Finds You. Autoarea este singura celebritate din acest volum (a debutat cu un roman colaborativ cu George R R Martin). In afara literaturii fantastice e relativ celebra ca autoare a Enciclopediei Feminismului, una din cartzile academice de referintza pe tema respectiva. Avand in vedere ca povestirea de aici e spusa la persoana intai despre o scriitoare care are o aventura amoroasa cu un alt scriitor, s-ar putea ca textul sa fie cu referire directa la istoria care a existat la inceputul carierei intre autoare si GRR Martin. Lucrurile capata o turnura fantastica cand protagonista devine obsedata de un alt scriitor si de o carte obscura a acestuia.

Povestile ok (3 stele)

Helen Marshall: The Vault of Heaven. Superba scriitura la aceasta autoare ieshita in atentzie cu putzini ani in urma. Ma felicit ca i-am luat cea mai recenta culegere de proza scurta (premiata in multe locuri anul trecut). Totusi, desi lectura a fost foarte placuta nivelul de ambiguitate al povestii m-a lasat complet in ceatza, asa ca n-o incadrez intre prozele favorite. E despre un arheolog care investigheaza un sit arheologic din Grecia, se indragosteshte de o localnica, povesteste cu ea despre natura frumusetzii la grecii antici comparativ cu modernitatea, si-o mai trag pe ici pe colo, apoi nu mai stiu, caci proza devine deliranta si sufocata in terminologie de specialitate (autoarea e cercetator istoric). 

John Howard: Least Light, Most Night. Autor dubios ce scrie foarte mult despre Romania si suspectez ca isi petrece mult timp pe aici. O fi venit cu soroshishtii la spionat. Evident, in Romania nu-l citeste nici dracu. Proza e foarte bizara si kafkiana, despre o secta care idolatrizeaza un frigider.

Brian Evenson: Seaside Town. Iarasi o poveste despre un cuplu in pragul destramarii, cu o femeie care-si urashte barbatul. Cei doi se duc intr-o vacantza in Frantza, el e cam ciufut si sta toata ziua in hotel, ea decide sa-si bage picioarele si merge sa si-o traga cu altul. Brian Evenson e unul din autorii mei preferatzi, dar aceasta poveste rascoleshte prea multe amintiri ca sa-mi placa.

Daniel Mills: The Lake. Niste baietzi se duc la scaldat, unul aproape se ineaca, iar incidentul ii bantuie pe baietzi si dupa ce cresc mari. Autorul e unul din preferatzii mei din generatzia post-2000 asa ca nu pot sa zic nimic rau despre el. Povestea se aliniaza spiritul general al volumului, nu e nimic de reproshat la ea, doar ca e prea scurta si pare neterminata.

David Nickle: Camp. Un cuplu gay se duce intr-o vacantza la pescuit, pe un lac bantuit de cormorani. Un cuplu straight ii invita sa prajeasca niste slanina impreuna. Horror ensues. De autor n-am auzit, intzeleg ca e activ in scena queer-horror.

Michael Cisco: Infestations. O gagica primeshte sarcina de a face curatzenie in apartamentul in care a murit matusha ei, pentru a pregati apartamentul de vanzare. Apartamentul pare bantuit, dar nu intr-un mod clasic. De autor am mai citit diverse (prin antologii) si in general n-am intzeles nimic din povestile sale - se straduie prea tare sa fie unic si inimitabil, incat tinde sa semene cu studentzii nostri de la litere care invart lingura in oala de cuvinte, doar-doar iese ceva. Asta e de departe cea mai inteligibila proza pe care o citesc de la el, desi are inca portziuni largi de rambling.

Povestile slabe (1-2 stele)

John Langan: Underground Economy. O stripperitza e martora la niste evenimente bizare in strip-clubul in care lucreaza. Povestea e scrisa intr-un ton umoristic, dirty, atipic pentru atmosfera generala a volumului (si a prozei lui Aickman). Cred ca a fost introdusa putzin fortzat aici, poate datorita faptului ca Langan e unul din putzinii autori cat de cat cunoscutzi din cuprins.

D. P. Watt: A Delicate Craft. Un imigrant polonez la Londra ramane shomer si e in pericol sa fie repatriat in tzara mama din cauza Brexitului. Omul se lipeshte de o batranica sa o mai ajute pe langa casa iar aceasta il invatza sa crosheteze. O chestie bizara e faptul ca personajele poloneze vorbesc in poloneza, fara ca dialogurile sa fie traduse. Creca treaba e intentzionata si nu o eroare de tehnoredactare.

Nina Allan: A Change of Scene. Problema cu povestea asta e ca e o continuare directa a unei povesti scrise de Aickman si nu prea rezista ca poveste de sine statatoare. Ma rog, volumul e un omagiu adus lui Aickman si se presupune ca cititorii ar fi cat de cat familiarizatzi cu proza acestuia (macar cu povestile sale celebre) dar chiar si in aceste conditzii restul autorilor s-au straduit sa vina cu proze self-contained. Aici e vorba despre doua vaduve care se duc intr-o vacantza comemorativa intr-un sat in care una dintre ele mai fusese cand era tanara, proaspat maritata si geloasa pe cealalta (actziunea din tineretze petrecandu-se in povestea originala a lui Aickman).

******************************************

Cu 6 proze tari, 6 ok si doar 3 slabe (nici alea nu foarte slabe), antologia e clar peste medie si, din premiile acumulate, ar fi una din cartzile majore ale acestui an. Cel mai surprinzator e ca de 4 din autorii celor 6 povesti tari n-am auzit niciodata (Bulkin, Wehunt, Devlin, Rucker) si se anuntza a face parte dintr-o generatzie de scriitori care vor schimba multe. In schimb autorii pe care ii stiam (Langan, Cisco, Mills, Evenson) au contributzii nespectaculoase desi adesea au contributziile cele mai interesante prin antologiile ultimilor 10 ani. Ma rog, nimeni nu poate scrie chestii cool pe banda rulanta si nici astea de aici nu-s chiar proaste.

Oricum, concluzia ar fi ca proza horror-fantasy trece printr-o schimbare de generatzie majora: avem aici autori aproape debutantzi, majoritatea cu 1-2 cartzi scoase sau nici atat, care prezinta o calitate literara comparabila sau chiar superioara unor superstaruri ca Stephen King. Generatzia doua-miishtilor (Laird Barron, John Langan, Cody Goodfellow), obsedata de tributuri aduse generatziei lui Lovecraft/Machen pare sa-si fi atins limitele si in retrospectiva vor fi tzinutzi minte drept niste hipsteri care si-au dedicat timp excesiv reciclarii, reconditzionarii si recompilarii deconstructiviste ale literaturii pulp. Cei inclusi in aceasta antologie, inclusiv editorul Simon Strantzas, vin cu un val de idei si stiluri mai proaspete, hotarazi sa se detasheze de statutul de autori post-lovecraftieni si alegandu-si drept mentori/puncte de pornire autori de factura mai literara si de generatzie mai recenta precum acest Aickman (care si-a mancat pita prin anii 60). O pozitzie proeminenta in aceasta generatzie o au femeile, feministele/feminishtii si autorii gay (asa numita scena queer-horror). Legaturile cu generatziile precedente nu au fost rupte cu desavarshire de aceea in cuprins e prezenta si Lisa Tuttle (sa nu uitam totusi ca ea e autoarea Enciclopediei Feminismului). Insa e clar ca cineva, undeva, vreun fel de George Soros al literaturii fantastice, s-a cam saturat de Game of Thrones si Stephen King.

Dedesubt, o poza cu Aickman: