Thomas Ligotti - The Spectral Link

Numele lui Thomas Ligotti a inceput sa fie ceva mai cunoscut in ultimii ani, mai ales in preajma publicarii sale in colectzia Penguin Classics, colectzie in care au aparut doar 10 autori aflatzi in viatza (printre care Pynchon si DeLillo). A mai facut ceva valva si prin asociere cu succesul serialului True Detective (unde personajul lui McConaughey citeaza copios din Ligotti), ori cu trupa Current 93 (Ligotti a scris versuri pentru ei, o prefatza pentru volumul de versuri a lui David Tibet si proza pentru cateva antologii literare ingrijite de Tibet).

Volumul asta e unul din cele mai importante evenimente literare din 2014, fiind vorba de scoaterea la lumina a primelor fictziuni scrise de Thomas Ligotti dupa multzi ani de absentza si ipohondrie. Ligotti publishes slowly, but like a philosophical oyster irritated by the grit of existence, he produces miniature pearls. Din pacate avem aici doar 2 nuvele grupate intr-un volumash de nici 100 de pagini undersized. Celor care vor ramane nesatui in urma lecturii, le recomand si excelenta antologie-omagiu Grimscribe's Puppets dedicata lui Ligotti, in care diversi autori prelucreaza temele sau stilul acestuia in moduri ingenioase (am scris despre antologie aici). Ultimul deceniu a adus din partea sa mai degraba reeditari (am scris aici despre noua editzie la The Agonizing Resurrection of Victor Frankenstein), si doua volume nonfiction (volumul de eseuri nihiliste Conspiracy Against the Human Race si colectzia de interviuri fatidice Born in Fear).

In ciuda dimensiunilor ridicole ale acestui volum (raportat la pretz), The Spectral Link a fost primita cu bucurie si creca cele doua nuvele se numara printre varfurile carierei autorului. Ambele sunt povestite la persoana intai de personaje ce au dificultatzi si angoase in a tolera realitatea cotidiana pe care o percep drept cumplit de traumatizanta. Poe, Cioran si filosofia nihilista in general sunt influentzele evidente, insa prin incorporarea de elemente horror lovecraftiene si de psihanaliza lucida, proza lui Ligotti merge mult dincolo de filosofia depresiva lirica dar incoerenta pe care o mai gasim si pe la poetzii nostri rockeri (gen Bolea).

Prima nuvela e Metaphysical Morum si are in centru un alter ego al autorului care umbla pe la psihiatru in sperantza ca il va convinge pe acesta sa-i faca rost de o injectzie pentru eutanasiere. Psihiatrul are discursuri destul de aberante in incercarea de a-l convinge pe erou ca viatza merita traita si in cele din urma se dovedeste a fi un impostor care aplica practici standard din psihologie pentru a mulge bani de la clientzi si a-i face dependentzi de mecanismul confesional pe care il presupune psihanaliza (ca substitut modern, laic, pentru spovedania la duhovnic). Practic cea mai mare parte a povestii consta in ridiculizarea cinica din partea autorului a diverse tipuri de discurs pozitivist de brainwashing recurent in societatea occidentala moderna (mindfulness, wellness, selfness etc.). In paralel, eroul incepe sa fie bantuit in vise de un terapeut oniric ce pare mai profesionist si mai atent la nevoile protagonistului decat psihiatrul pe care il viziteaza in realitate. De la o vreme lumea visului si realitatea se contopesc intr-un delir a la Poe, iar de acolo lucrurile o iau putzin razna, dar o sa ma abtzin de la spoilere.

The Small People e despre un copil schizoid care isi inchipuie ca lumea e parazitata de omuletzi mici de plastic, de prezentza carora adultzii sunt constientzi, dar prefera sa ii ignore. Si asta e povestita la persoana intai, sub forma unui dialog cu un psihoterapeut, si pe alocuri poate fi interpretata drept un discurs xenofob patologic - nu se explica cine sunt si de unde vin the small people, se insista doar pe obsesia naratorului pentru pericolul contaminarii lumii cu hibrizi de oameni normali si small people. Cotidianul capata si aici fatzete insuportabile, cu elemente de conflict rasial absurd, iar proza are cate ceva din stilul lui Thomas Bernhard ori Kafka.

Ambele nuvele sunt superb scrise si foarte negativiste. Lumea o prefera in general pe a doua datorita structurii horror mai conventzionale, in timp ce prima este mai meta si cu insertzii de monolog filosofic printre scene cu dialoguri si personaje.

E cam putzin totusi, sper ca autorul sa nu crape inainte sa scoata un volum care sa reuseasca sa treaca de suta de pagini.

- plusuri: lectura obligatorie
- minusuri: subtzire cantitativ dupa atatzia ani de asteptare
- recomandare: oricui, in special hipsterilor pozitivisti care au sacrificat luciditatea de dragul adaptarii la mediul de serviciu/social in care sunt nevoitzi sa traiasca