Pedigree:
- nominalizare Shirley Jackson award (pentru antologie)
Gata cu prostiile, sa revenim la lucruri importante, ca sa-mi consolidez shansele la pozitzia de nou Ministru al Culturii in cabinetul lui Tudor Chirila. Sau macar al Sanatatzii, daca ipohondria intra la criteriile de competentza.
Deci asta e volumul doi (din patru) al seriei antologiilor de proza lovecraftiana preparate pentru editura PS Publishing de catre S. T. Joshi, cel mai important exeget al lui Lovecraft. Am inceput seria de la volumul trei (nu conteaza oricum ordinea), care s-a dovedit o surpriza placuta, mai ales relativ la numarul mare de autori obscuri care au contribuit. Am povestit mai multe despre volumul 3 aici.
Antologiile lui Joshi (spre deosebire de cele ale lui Datlow, Jones samd) promoveaza proza originala (nepublicata anterior) din diverse scorburi ale undergroundului horror si de multe ori produc surprize mai mishto decat culegerile cu autori consacratzi.
Deci asta e volumul doi (din patru) al seriei antologiilor de proza lovecraftiana preparate pentru editura PS Publishing de catre S. T. Joshi, cel mai important exeget al lui Lovecraft. Am inceput seria de la volumul trei (nu conteaza oricum ordinea), care s-a dovedit o surpriza placuta, mai ales relativ la numarul mare de autori obscuri care au contribuit. Am povestit mai multe despre volumul 3 aici.
Antologiile lui Joshi (spre deosebire de cele ale lui Datlow, Jones samd) promoveaza proza originala (nepublicata anterior) din diverse scorburi ale undergroundului horror si de multe ori produc surprize mai mishto decat culegerile cu autori consacratzi.
Volumul 3 a fost dedicat exclusiv cercurilor lovecraftiene (adica edituri care publica DOAR Lovecraft si studii aferente, ori cenacluri care se trag din cercurile literare in care se invartea Lovecraft). Mai nasol e ca uneori e foarte greu sa obtzii informatzii despre autorii obscuri, unii nici
macar n-au pagina wikipedia, abia daca mai potzi afla cate ceva de pe Facebook.
Volumul 2 e ceva mai deschis spre autori cunoscutzi, care ocupa cam jumatate din cuprins, dar continua, in buna traditzie stabilita de antologator, sa scoata la lumina autori-surpriza obscuri, unii destul de misto.
Cuprinsul, ca de obicei in ordinea preferintzelor mele:
Volumul 2 e ceva mai deschis spre autori cunoscutzi, care ocupa cam jumatate din cuprins, dar continua, in buna traditzie stabilita de antologator, sa scoata la lumina autori-surpriza obscuri, unii destul de misto.
Cuprinsul, ca de obicei in ordinea preferintzelor mele:
Povestile tari (4-5 stele)
Houndwife, de Caitlin Kiernan. Contributzia lui Kiernan la volumul 3 ma cam dezamagise, si o vreme am crezut ca si asta de aici, fiind o poveste foarte enervanta, pana la un punct la care itzi dai seama brusc/subit cat de geniala e. E o proza enervanta pentru ca paragrafele sar aleator intre timpurile trecut, prezent si viitor, formand un text-puzzle foarte greu comprehensibil. La un momendat insa afli ca naratoarea a fost supusa unui ritual ocult lesbian care a facut-o sa-si piarda simtzul timpului si povestea nu face decat sa reflecte modul in care eroina percepe secventzialitatea fututa a evenimentelor. Caitlin Kiernan e un transsexual, fost barbat (detalii aici), actualmente dandu-se drept lesbiana si prozele sale se invart in jurul ambiguitatzii sexuale, aici dublata cu ambiguitatea perceptziei temporale. Povestea are multiple planuri de interpretare - cica poate fi citita si drept un sequel la povestea The Hound (a lui Lovecraft), pe care nu o citisem, insa si asa ramane una din prozele cele mai cool pe care le-am citit in ultima vreme.
The Clockwork King, the Queen of Glass and the Man with a Hundred Knives, de Darrell Schweitzer. Autorul asta a avut in Black Wings III una din cele mai misto povestiri ale volumului. La fel sta situatzia si in volumul de fatza, ceea ma obliga moral sa il investighez mai amanuntzit. De altfel, Schweitzer a fost editor multa vreme la revista lui Weird Tales si e unul din adevaratzii connoisseuri ai prozei fantastice moderne. Povestea e despre doi poetzi care se revad dupa multzi ani de cand au avut o relatzie (gay) in timpul facultatzii. Unul dintre ei a devenit un prof de literatura, insa celalalt pare sa fi innebunit si peroreaza teorii conspiratzioniste exuberante, despre o lume condusa de un rege mecanic si o regina de sticla.
The Clockwork King, the Queen of Glass and the Man with a Hundred Knives, de Darrell Schweitzer. Autorul asta a avut in Black Wings III una din cele mai misto povestiri ale volumului. La fel sta situatzia si in volumul de fatza, ceea ma obliga moral sa il investighez mai amanuntzit. De altfel, Schweitzer a fost editor multa vreme la revista lui Weird Tales si e unul din adevaratzii connoisseuri ai prozei fantastice moderne. Povestea e despre doi poetzi care se revad dupa multzi ani de cand au avut o relatzie (gay) in timpul facultatzii. Unul dintre ei a devenit un prof de literatura, insa celalalt pare sa fi innebunit si peroreaza teorii conspiratzioniste exuberante, despre o lume condusa de un rege mecanic si o regina de sticla.
Bloom, de John Langan. Povestea extrem de creepy si sinistra, te trec fiorii la modul cel mai clasic cu putintza, treaba care mi se intampla extrem de rar, fiind destul de forjat in domeniu. Desi evenimentele nu-s teribil de impresionante, autorul intoarce fraza si cuvintele intr-un mare fel. Un cuplu gaseste la marginea drumului o caseta frigorifica si o ia acasa crezand ca ar putea fi un organ pentru transplant pierdut de vreo ambulantza; ori cutia de beri a unor pescari. Nu e nici una, nici alta, e o orhidee puturoasa care provoaca vise stranii si coshmaruri cu referintze la povestea mea favorita din opera lui Lovecraft, The Colour of Outer Space.
Waiting at the Crossroads Motel, de Steve Rasnic Tem. Inca o poveste sinistra superb scrisa, de data asta din partea unui autor old-school. Ramas fara slujba, protagonistul isi duce familia la un motel izolat, sub pretextul ca trebuie sa se pregateasca pentru niste interviuri de angajare. Motivele sale sunt cu totul altele, si destul de oribile, dar o sa ma rezum la un semi-spoiler spunand ca are legaturi cu relativ celebra poveste Skins of the Fathers a lui Clive Barker.
Dahlias, de Melanie Tem.
Autoarea e nevasta susnumitului Steve Rasnic
Tem - impreuna sunt un cuplu redutabil al horrorului nouazecist, si amandoi
contribuie la acest volum cu bucatzi misto ce au in centru conceptul de familie. Daca povestea sotzului e misogina si sociopata, asta e foarte emo si calda, insa la fel de morbida si deprimanta. O femeie care are grija de bunica ei face un atac cerebral din cauza
stressului, in timp ce bunica ii explica ca viatza e prea scurta ca sa
te stresezi. Fara sa
aiba nimic
horror sau supranatural, reuseste sa transpuna intr-un cadru banal si minimal filozofia
cosmicista
post-schopenhauer a lui Lovecraft, accentuandu-i validitatea cotidiana
cu referintze foarte subtile.
The Wilcox Remainder, de Brian Evenson. Unul din autorii mei de top 5 din horrorul modern, scriitor pe care nu il pot recomanda suficient. A avut o contributzie superba si la o alta antologie lovecraftiana pe care am prezentat-o aici (Lovecraft Unbound, vezi aici). Povestea asta e ceva mai putzin sofisticata, dar tot misto, despre un individ care contacteaza un "virus psihic" nasol pe cand isi vizita matusha cu Alzheimer la un ospiciu.
Correlated Discontents, de Rick Dakan. Asta e unul din autorii superobscuri de care aminteam la inceput. Povestea sa asta e despre o inteligentza artificiala care poate emula personalitatea unui mort pornind de la e-mailurile/corespondentza/articolele pe care le-a scris in timpul vietzii (gen filmul Her). Inventatorii mashinariei organizeaza o demonstratzie cu public in care il folosesc drept subiect pe Lovecraft. Necazu e ca in timpul demonstratziei softwareul incepe sa scoata la iveala parerile rasiste ale lui Lovecraft, ceea ce provoaca o furtuna academica punand in pericol cariera inventatorului. Am gasit extrem de amuzanta justificarea adusa de Lovecraft rasismului: race prejudice is a gift of nature, intended to preserve in purity the various divisions of mankind which the ages have evolved.
The Wilcox Remainder, de Brian Evenson. Unul din autorii mei de top 5 din horrorul modern, scriitor pe care nu il pot recomanda suficient. A avut o contributzie superba si la o alta antologie lovecraftiana pe care am prezentat-o aici (Lovecraft Unbound, vezi aici). Povestea asta e ceva mai putzin sofisticata, dar tot misto, despre un individ care contacteaza un "virus psihic" nasol pe cand isi vizita matusha cu Alzheimer la un ospiciu.
Correlated Discontents, de Rick Dakan. Asta e unul din autorii superobscuri de care aminteam la inceput. Povestea sa asta e despre o inteligentza artificiala care poate emula personalitatea unui mort pornind de la e-mailurile/corespondentza/articolele pe care le-a scris in timpul vietzii (gen filmul Her). Inventatorii mashinariei organizeaza o demonstratzie cu public in care il folosesc drept subiect pe Lovecraft. Necazu e ca in timpul demonstratziei softwareul incepe sa scoata la iveala parerile rasiste ale lui Lovecraft, ceea ce provoaca o furtuna academica punand in pericol cariera inventatorului. Am gasit extrem de amuzanta justificarea adusa de Lovecraft rasismului: race prejudice is a gift of nature, intended to preserve in purity the various divisions of mankind which the ages have evolved.
Povestile asa si-asa (3 stele)
King of Cat Swamp, de Jonathan Thomas. Autorul e un concitadin al lui Lovecraft care si-a dedicat cariera imitarii acestuia, atat in teme cat si in stil. Tot ce am citit de el e ce am gasit prin diverse antologii lovecraftiene, in care e recrutat cu regularitate datorita abilitatzii de a imita foarte misto limbajul old-school al lui Lovecraft si a descrie locatziile exacte pe care le-a folosit si Lovecraft in povestile sale. Mi-a placut tot ce am citit de el, insa povestea asta se bazeaza prea mult pe familiaritatea cititorului cu personaje obscure ale lui Lovecraft. E vorba despre un mosh nemuritor, supravietzuitor al primului val de europeni care au colonizat SUA impreuna cu pisicile lor.
Appointed, de Chet Williamson. Un actor si doua actritze ratate traiesc din gloria trecutului vanzand autografe la conventzii SF si horror. Tipul a jucat intr-o ecranizare dupa Lovecraft, iar una din tipe a avut o aparitzie glorioasa in Playboy in anii 70. Cei trei impartasesc amintiri nostalgice dar in acelasi timp sunt zgandaritzi de sentimentul esecului si de o posibila interventzie supranaturala in vietzile lor. Autorul e destul de cunoscut in cercurile horror, nu citisem nimic de el inainte, nu stiu daca o sa mai citesc.
The Skinless Face, de Donald Tyson. Horror exotic competent dar nespectaculos, despre niste arheologi care descopera in Mongolia o statuie al carei chip il replica pe al celui care se uita la ea. Autorul e un fanatic Lovecraft - i-a scris o biografie si una din versiunile Necronomiconului. Are o contributzie mai reusita decat asta in Black Wings III.
And the Sea Gave Up the Dead, de Jason Eckhardt. Proza competenta scrisa in engleza secolului 17-18, sub pretentzia ca ar fi jurnalul unuia din membrii expeditziilor Capitanului Cook. Dupa cum e de asteptat, la un momendat expeditzia se intalneste pe mare cu Cthulhu. De autor n-am auzit, meseria lui de baza fiind de grafician (lovecraftian). Lui i se datoreaza in buna masura proliferarea felurilor in care e vizualizat in cultura populara Cthulhu si alte creaturi imaginate de Lovecraft.
Appointed, de Chet Williamson. Un actor si doua actritze ratate traiesc din gloria trecutului vanzand autografe la conventzii SF si horror. Tipul a jucat intr-o ecranizare dupa Lovecraft, iar una din tipe a avut o aparitzie glorioasa in Playboy in anii 70. Cei trei impartasesc amintiri nostalgice dar in acelasi timp sunt zgandaritzi de sentimentul esecului si de o posibila interventzie supranaturala in vietzile lor. Autorul e destul de cunoscut in cercurile horror, nu citisem nimic de el inainte, nu stiu daca o sa mai citesc.
The Skinless Face, de Donald Tyson. Horror exotic competent dar nespectaculos, despre niste arheologi care descopera in Mongolia o statuie al carei chip il replica pe al celui care se uita la ea. Autorul e un fanatic Lovecraft - i-a scris o biografie si una din versiunile Necronomiconului. Are o contributzie mai reusita decat asta in Black Wings III.
And the Sea Gave Up the Dead, de Jason Eckhardt. Proza competenta scrisa in engleza secolului 17-18, sub pretentzia ca ar fi jurnalul unuia din membrii expeditziilor Capitanului Cook. Dupa cum e de asteptat, la un momendat expeditzia se intalneste pe mare cu Cthulhu. De autor n-am auzit, meseria lui de baza fiind de grafician (lovecraftian). Lui i se datoreaza in buna masura proliferarea felurilor in care e vizualizat in cultura populara Cthulhu si alte creaturi imaginate de Lovecraft.
When Death Wakes Me to Myself, de John Shirley. Shirley e membru al cercului cyberpunk original, convertit intre timp la horror (i-am recenzat un volum aici). Povestea asta e despre un psihiatru care realizeaza ca Lovecraft insusi s-a reincarnat intr-unul din pacientzii sai. E, asadar, o poveste tribut 100%, referentziala si fara nici o alta miza (in afara de niste mishtouri la adresa lui Poe).
The Other Man, de Nicolas Royle. Un gagiu isi surprinde nevasta cu altul, care se dovedeste a fi o dublura a sa si nu e clar daca nevasta si-a dat sau nu seama de asta. Poveste doppelganger dragutza, dar mult prea asemanatoare cu recentul film Enemy (splendida ecranizare dupa Omul duplicat a lui Saramago).
The Abject, de Richard Gavin. Autor canadian de horror pentru gospodine, bunicel la descrieri dar lipsit de imaginatzie. Il stiu tot de prin antologii lovecraftiene. Asta e despre un grup de tineri care se urca pe un munte sa vada o eclipsa. O gagica care era cu ei, deprimata de pe urma unui avort recent se arunca de pe o stanca, iar iubitul ei incepe sa aiba vedenii cu un monstru lovecraftian care a sedus-o.
The Other Man, de Nicolas Royle. Un gagiu isi surprinde nevasta cu altul, care se dovedeste a fi o dublura a sa si nu e clar daca nevasta si-a dat sau nu seama de asta. Poveste doppelganger dragutza, dar mult prea asemanatoare cu recentul film Enemy (splendida ecranizare dupa Omul duplicat a lui Saramago).
The Abject, de Richard Gavin. Autor canadian de horror pentru gospodine, bunicel la descrieri dar lipsit de imaginatzie. Il stiu tot de prin antologii lovecraftiene. Asta e despre un grup de tineri care se urca pe un munte sa vada o eclipsa. O gagica care era cu ei, deprimata de pe urma unui avort recent se arunca de pe o stanca, iar iubitul ei incepe sa aiba vedenii cu un monstru lovecraftian care a sedus-o.
View, de Tom Fletcher. De autor n-am auzit si nici n-aveam cum, ca e aproape la debut (Joshi mai insereaza cate o tanara sperantza in antologiile sale). Povestea e despre un cuplu care viziteaza o casa in scopul inchirierii, dar casa pare putzin cam sinistra, iar agentul imobiliar dubios.
Povestile nasoale (1-2 stele)
Casting Call, de Don Webb. Poveste amuzanta dar greu de priceput fara a citi putzin pe marginea ei. Cica Rod Serling (creatorul Twilight Zone) a organizat un casting pentru un serial horror prin anii 60, iar unul din actorii care s-au prezentat pentru un rol de zombie era posedat de diavol or something. Povestea n-ar fi atat de nasoala daca n-ar avea atatea erori de redactare incat face anumite fraze incomprehensibile (nu intzeleg cum de s-a strecurat asa ceva intr-o antologie PS Publishing). Pe autor il stiam din Black Wings III, unde a avut tot o poveste amuzanta dar mai putzin imprashtiata decat asta.
Dead Media, de Nick Mamatas. Autoru asta e un tip enervant care scrie la misto povesti cu referintze lovecraftiene, dar nu mi se pare deloc funny, nici subtil si nu intzeleg de ce toata lumea il baga prin antologiile astea (e frecvent invitat si in cele editate de Datlow). Povestea asta e despre doi studentzi de la Universitatea Miskatonic (universitatea fictiva la care lucrau doctoranzii/cercetatorii in opera lui Lovecraft). Studentzii incearca sa dezvaluie misterele povestii A Whisperer in Darkness (a lui Lovecraft, evident). Povestea respectiva era despre un tzaran al carui creier e rapit de o specie extraterestra, Mi-Go. Daca nu stii povestea originala, n-ai nici o shansa sa pricepi nimic din asta. De fapt asta ma enerveaza cel mai tare la Mamatas, ca nu reuseste sa isi faca povestile inteligibile dincolo de referintzele utilizate.
*****************************
La trasu liniei:
Dintre numele consacrate pe care insa nu le-am prea citit la viatza mea, am fost impresionat de Darrell Schweitzer si John Langan. Dintre autorii pe care ii citesc cu oarecare regularitate au confirmat asteptarile Brian Evenson, Caitlin Kiernan, sotzii Tem, insa m-a cam dezamagit John Shirley. Dintre autorii la inceput de drum, Jonathan Thomas si Rick Dakan sunt promitzatori dar sunt obsedatzi de a-l imita pe Lovecraft cu orice pretz. Mi-am format o parere generalmente proasta despre Nick Mamatas, Jason Brock si Richard Gavin, o sa-i tzin minte doar ca sa-i evit. Eram curios sa-l citesc pe Chet Williamson de care am tot auzit, insa n-am reusit sa-mi fac o parere din contributzia sa. Cu 7 proze misto, 8 mediocre si 3 nasoale, volumul e cam la acelasi nivel cu Black Wings III si imi confirma ca seria antologiilor lui Joshi e o experientza placuta, care alterneaza autorii-surpriza cu autorii consacratzi intr-un mod deshtept.
Ma rog, cititorii sunt pana la urma interesatzi in a decide ce sa cumpere, si in afara de mine nu stiu pe nimeni care ar citi 10 antologii de proza tribute to Lovecraft. Daca decizia tre sa se faca intre antologiile Black Wings si antologiile ingrijite in ultimii ani de Datlow, Jones si Lockhart, tre sa indic unii factori ce trebuie luatzi in considerare:
Antologiile Black Wings sunt mai sobre (avem mai putzine parodii), mai self-contained (adica mai putzine proze care pot fi apreciate doar daca l-ai citit pe Lovecraft), mai sistematice si mai fidele spiritului lovecraftian (adica nu prea au contributzii incluse fortzat, de dragul renumelui cate unui autor), mai variate in calitate (proze foarte bune alternate cu proze foarte proaste), mai revelatoare (autori consacratzi alternatzi cu autori foarte obscuri), mai aratoase (cele 4 hardcoveruri de la PS Publishing arata MULT mai classy decat paperbackurile lui Datlow/Lockhart). S.T. Joshi evita strategia generala de a grupa povestile bune la inceputul si la finalul volumului, preferand sa creeze o imprevizibila experientza de tip cald/rece ce provoaca o curiozitate persistenta, iar descoperirea de noi autori misto e o placere aparte pe care best-ofurile nu tzi-o ofera (mai ales cand ai citit deja jumatate din cuprins din alte surse).
The History of a Letter, de Jason Brock. Si in Black Wings III, si aici, autorul se incadreaza la categoria povesti nasoale. Se straduie sa fie mai destept decat e cu o abordare meta, in care incepe prin a povesti la persoana intai ca duce criza de inspiratzie, dupa care povesteste cum a gasit o scrisoare (fictiva) a lui Lovecraft si ce a aflat din ea.
Dead Media, de Nick Mamatas. Autoru asta e un tip enervant care scrie la misto povesti cu referintze lovecraftiene, dar nu mi se pare deloc funny, nici subtil si nu intzeleg de ce toata lumea il baga prin antologiile astea (e frecvent invitat si in cele editate de Datlow). Povestea asta e despre doi studentzi de la Universitatea Miskatonic (universitatea fictiva la care lucrau doctoranzii/cercetatorii in opera lui Lovecraft). Studentzii incearca sa dezvaluie misterele povestii A Whisperer in Darkness (a lui Lovecraft, evident). Povestea respectiva era despre un tzaran al carui creier e rapit de o specie extraterestra, Mi-Go. Daca nu stii povestea originala, n-ai nici o shansa sa pricepi nimic din asta. De fapt asta ma enerveaza cel mai tare la Mamatas, ca nu reuseste sa isi faca povestile inteligibile dincolo de referintzele utilizate.
*****************************
La trasu liniei:
Dintre numele consacrate pe care insa nu le-am prea citit la viatza mea, am fost impresionat de Darrell Schweitzer si John Langan. Dintre autorii pe care ii citesc cu oarecare regularitate au confirmat asteptarile Brian Evenson, Caitlin Kiernan, sotzii Tem, insa m-a cam dezamagit John Shirley. Dintre autorii la inceput de drum, Jonathan Thomas si Rick Dakan sunt promitzatori dar sunt obsedatzi de a-l imita pe Lovecraft cu orice pretz. Mi-am format o parere generalmente proasta despre Nick Mamatas, Jason Brock si Richard Gavin, o sa-i tzin minte doar ca sa-i evit. Eram curios sa-l citesc pe Chet Williamson de care am tot auzit, insa n-am reusit sa-mi fac o parere din contributzia sa. Cu 7 proze misto, 8 mediocre si 3 nasoale, volumul e cam la acelasi nivel cu Black Wings III si imi confirma ca seria antologiilor lui Joshi e o experientza placuta, care alterneaza autorii-surpriza cu autorii consacratzi intr-un mod deshtept.
Ma rog, cititorii sunt pana la urma interesatzi in a decide ce sa cumpere, si in afara de mine nu stiu pe nimeni care ar citi 10 antologii de proza tribute to Lovecraft. Daca decizia tre sa se faca intre antologiile Black Wings si antologiile ingrijite in ultimii ani de Datlow, Jones si Lockhart, tre sa indic unii factori ce trebuie luatzi in considerare:
Antologiile Black Wings sunt mai sobre (avem mai putzine parodii), mai self-contained (adica mai putzine proze care pot fi apreciate doar daca l-ai citit pe Lovecraft), mai sistematice si mai fidele spiritului lovecraftian (adica nu prea au contributzii incluse fortzat, de dragul renumelui cate unui autor), mai variate in calitate (proze foarte bune alternate cu proze foarte proaste), mai revelatoare (autori consacratzi alternatzi cu autori foarte obscuri), mai aratoase (cele 4 hardcoveruri de la PS Publishing arata MULT mai classy decat paperbackurile lui Datlow/Lockhart). S.T. Joshi evita strategia generala de a grupa povestile bune la inceputul si la finalul volumului, preferand sa creeze o imprevizibila experientza de tip cald/rece ce provoaca o curiozitate persistenta, iar descoperirea de noi autori misto e o placere aparte pe care best-ofurile nu tzi-o ofera (mai ales cand ai citit deja jumatate din cuprins din alte surse).
No comments:
Post a Comment