Regizori cool: Paco Plaza si Jaume Balaguero

La FrightFestu londonez de acu catziva ani am avut ocazia sa-i intalnesc in carne si oase pe cei doi idoli ai noului val de horror spaniol, regizorii Jaume Balaguero si Paco Plaza, adicatelea creatorii seriei Rec care pana nu demult a fost cea mai buna trilogie zombie ever.

Observatzie: Filmele lui Romero s-au ofilit in timp, Resident Evil e pt cocalari, iar celelalte doua serii ce se anuntzasera initzial ca trilogii - 28 Days Later, Zombieland - au intrat in suspensie pe termen nelimitat).

Rec in schimb e The SHIT si are cele mai cool eroine din istoria filmelor zombie (poate cu exceptzia Planet Terror), niste spanioloaice focoase cum numai la ei se mai fabrica (Mila Jovovich e vai de steaua ei pe langa ele). Asta de jos e preferata mea, cu cei mai frumoshi ochi din istoria genului horror (pacat ca nu se vad in poza) si se intampla sa fie si sotzia unuia din regizori (a lui Paco Plaza). O valoare sentimentala deosebita (care face ca Rec 3 sa fie preferatul meu din serie) are si faptul ca m-a pupat pe obraz dupa premiera de la Londra si mi-a dat un breloc cu fatza ei:

In caz ca inca nu le-atzi vazut, va reamintesc ca e o cerintza esentziala ca filmele astea sa fie date tare, pe intuneric absolut, nimeni sa nu vorbeasca in timpu lor si sa fie multe fete care se sperie usor prin camera. Primul Rec a fost o experientza marcanta, fiind filmat integral la persoana intai, intr-o perioada in care genul asta de filme nu se fumase inca. Cameramanul ajuta niste pompieri sa evacueze o cladire din Barcelona infestata de zombie. Stilul "found footage" combinat cu zombie care tabarasc pe cameraman rezulta in cateva scene de neuitat, daca imersiunea audio-video e bine organizata (adica nu te uitzi cu sonoru inchis dimineatza in timp ce batzi omleta). Succesul filmului i-a lamurit pe americani sa incerce chiar un remake shot-by-shot - adica identic cu originalul (pana la copierea replicilor), inlocuind doar actorii si schimband titlul (Quarantine). Si cu o gagica mult mai nasoala (Debra din Dexter).

Rec 2 merge pe aceeasi idee, dar introduce un element mistic - se da o explicatzie fantastica evenimentelor, care cica pornesc de la sangele infectat al unei fetitze posedate si sechestrate de catre un preot care facea experimente oculte in numele Vaticanului. De data asta eroii sunt niste politzisti care investigheaza ce s-a intamplat cu pompierii decimatzi in primul film. Desi retzeta e aceeasi, evenimentele se mai diversifica si suspansul e inca bine tzinut in picioare.

De la partea a 3-a drumurile celor doi regizori s-au separat. Sus-laudatul Rec 3 e realizat doar de Paco Plaza, care si-a permis unele libertatzi cum ar fi transformarea filmului in comedie si distribuirea nevesti-sii in rolul principal. Lucru pe care nu-l regret defel. Filmul nu mai e facut in stil found footage, decat putzin la inceput, cu un cameraman filmand o nunta la care socru mare se transforma in zombie. Virusul se transmite rapid si la altzi nuntasi, pana cand mireasa pune mana pe o drujba si incepe sa fac ordine. E ceva mai brutal la efecte speciale, dar si mai haios, tonul comedic anuland gravitatea realista a primelor filme.

In paralel, Rec 4 a fost realizat totusi de Balaguero, care la randul sau renuntza la stilul found footage si face de data asta un film zombie clasic, continuare directa la Rec 2, ai carui supravietzuitori sunt dushi in carantina pe un vapor aflat in larg. Eroina din primele filme e banuita a fi infectata si molima zombie incepe sa decimeze echipajul militarizat al vaporului. Ma tem ca e cel mai slab film al seriei si e destul de evident ca regizorul a incercat din rasputeri sa atraga publicul Resident Evil si sa submineze initziativa colegului sau de a impinge seria Rec in directzia comediei splatter. Prefer din ratziuni sentimentale partea a 3-a, dar recomand cu caldura intreaga serie ca fiind musai de vazut pentru fanii zombie si ai horrorului found footage.

******************************************
Si acu o mica retrospectiva a CV-urilor celor doi regizori:

Plaza si Balaguero au debutat amandoi sub bagheta casei de productzie spaniole infiintzata de Brian Yuzna (Reanimator, The Dentist) dupa expatrierea sa din SUA, initziativa prin care s-a dat de fapt kickstartul horrorului spaniol modern (mai multe detalii am povestit in articolul asta acu catziva ani). Debutul ambilor s-a intamplat la finele anilor 90 cu doua filme similare, cu titluri similare, ambele ecranizari ale unor romane de Ramsey Campbell, unul din titanii literaturii horror complet ignorat pana atunci (dar si de atunci), de cinematografie.

Debutul lui Balaguero a fost The Nameless, in care o mama e convinsa ca fiica ei, stiuta a fi moarta, a fost de fapt adoptata de o secta satanista cu conexiuni naziste. Tot despre o secta oculta si tot o ecranizare dupa Campbell a fost si debutul lui Paco Plaza, Second Name (titlu inselator prin care producatorii au incercat sa creeze impresia ca filmul asta e un sequel la celalalt): o femeie investigheaza sinuciderea tatalui sau si afla ca acesta facea parte din grupul urmasilor lui Abraham, care au jurat ca isi vor sacrifica primul copil in fatza lui Dumnezeu. Ambele filme sunt debuturi modeste cu actori spanioli care se chinuie sa vorbeasca in engleza, dar au atras suficient atentzia incat carierele celor doi spanioli sa isi zborul. Preferintza mea merge spre debutul lui Plaza, care sta mai bine la capitolul suspans si la finetzuri ocultiste, in timp ce al lui Balaguero pare cam neterminat.

La filmul urmator ambii regizori aveau deja actori americani cunoscutzi si bugete vizibil superioare. Balaguero a facut Darkness, filmul care a lansat-o pe Anna Paquin (Sookie din True Blood), pe atunci o adolescenta mititica, dar tot cu strungareatza aia enervanta. Din pacate debutul american al lui Balaguero e unanim vazut ca un eshec incoerent, incercand sa brodeze mai departe pe tema primului sau film: aici avem o secta oculta care trebuie sa sacrifice niste copii pentru a impiedica aparitzia unei eclipse apocaliptice. Filmul a fost macelarit de catre editori, insa nici versiunea unrated nu arata grozav, si acest al doilea film al sau mi-a lasat senzatzia ca n-ar fi fost terminat in post-productzie.

In paralel, Paco Plaza facea mult-superiorul Romasanta, singurul film cu varcolaci bazat pe fapte adevarate, despre cazul notoriu al unui anume Romasanta (jucat de Julian Sands), un cremenal spaniol care s-a aparat in tribunal sustzinand ca e posedat de spiritul unui lup si, prin urmare, nu poate fi considerat responsabil pentru faptele sale. Pe motivu asta regina de atunci (1800) a si anulat pedeapsa capitala, ceea ce a ramas in istorie drept una din marile escrocherii juridice, precum si primul caz documentat de licantropie clinica (un fel de schizofrenie in care a doua personalitate este animalica). Filmul o introduce si pe sexoasa Elsa Pataky (unguroanca cu origini romaneshti, azi vedeta in seria Fast and Furious).

Desi dupa primele lor filme avusesem impresia ca Plaza e cel care va face cariera la Hollywood, pana la urma tot Balaguero a prins parca mai mult avans. De pe mana sa a mai iesit Fragile, cu Ally McBeal in rolul unei asistente medicale dintr-un spital bantuit de o fantoma care rupe picioarele copiilor internatzi. Regizorul pare sa dezvolte o obsesie pentru filme horror cu copii (si seria Rec are originile intr-o astfel de poveste). Cu Fragile autorul face bine tot ce a facut greshit in primele doua filme - avem o poveste gotica cu un design excelent si cu o imagine laptoasa asigurata de colaboratorul constant al sau, Xavi Gimenez (responsabil pentru numeroase filme din noul val de thrillere produse in Spania, poate va mai amintitzi atmosfera antiseptica din Masinistul, care tot din acest val face parte).

Cel mai bun film al lui Balaguero creca este totusi Sleep Tight, pe care l-am putut vedea si la Festivalul de la Biertan acu catziva ani, despre un tip care se strecoara noaptea in patul unei vecine si face sex discret cu ea, fara ca aceasta sa simta. E un fel de mit al Zburatorului modernizat in cheie hitchcockiana si unul din cele mai bune thrillere domestice din memoria mea recenta.

In sfarshit, un alt proiect la care au contribuit ambii regizori a fost miniserialul de televiziune Peliculas para no dormir/Films to keep you awake. Shase regizori spanioli (printre care si Alex de la Iglesia) au incercat sa aplice retzeta serialului american Masters of Horror, realizand fiecare cate un film creepy de o ora, fara legatura intre ele si destul de memorabile. Cam toate sunt reushite, in special episoadele facute de Plaza si Balaguero. Dar despre serialul cu pricina am scris aici mai demult.