Am luat mai multe tzepe cu aceasta banda desenata:
4. Incepe sa ma irite retzeta asta a BD-urilor despre cate un grup de tineri cu puteri supranaturale care conlucreaza pt. a salva lumea. Cred ca a fost lansata de X-men, oarecum parodiata de Watchmen si devenita extrem de populara dupa serialul Heroes (am intzeles ca au mai urmat ulterior cateva seriale similare dar n-am mai urmarit varianta televizata a acestui trend). Nu intzeleg de ce autori consacratzi ca Warren Ellis isi mai pierd vremea cu astfel de retzete derivative, mai ales cand nu au scuza ca lucreaza pentru Marvel.
Cu greu am trecut de primul volum, in care un grup de 12 tineri cu diverse puteri supranaturale (cele standard) au grija de o comunitate postapocaliptica intr-o Londra aproape inundata si incearca sa reconstruiasca civilizatzia. Pentru ca le pasa. Le pasa deoarece ei sunt vinovati din capul locului de prabusirea civilizatziei, mister care e prelungit multa vreme, prea multa, fara sa fie tocmai un twist cool al povestii. Unii dintre acesti teen-superheroes continua sa aiba ganduri murdare si sa profite de puterile supranaturale, sperand sa devina stapani absolutzi ai Londrei postapocaliptice. Amicii lor incearca sa opreasca abuzurile, ceea ce duce la escaladari de conflicte inspirate si cam reciclate din Watchmen (Ellis le-a mai reciclat inainte cel putzin in Planetary si Black Summer si tare ma tem ca si-a facut un obicei prost din asta). Dupa ce incep sa se omoare intre ei, tinerii supereroi remarca ca printre puterile supranaturale se numara si faptul ca-s nemuritori, ceea ce duce la o serie de observatzii interesante despre natura si miza conflictelor, dar trebile astea se intampla spre sfarsit, cand deja sentimentul de poveste reciclata si diluata nu mai poate fi indepartat.
Misterele incep sa se dezvaluie de pe la volumul 4 si toate lucrurile interesante se intampla in ultimul volum, iar primele 3 volume sunt un chin. Unicul motiv pentru care ai razbi prin ele e ca ai dat bani pe cartzile astea si te simtzi dator sa le si citesti. Actziunea lancezeste mult, sub pretextul unor dialoguri seci, menite sa faca personajele mai realiste. Vezi doamne nu avem de a face cu super-eroi infantili, ci cu personaje realiste care dintr-o nenorocire se intampla sa aiba puteri supranaturale. Pana la urma, dupa cum s-a procedat si in serialul Heroes, tot la o poveste cu supereroi se ajunge, iar tertipul "realismului" e ipocrit si iritant, un fel de incapatzanare a lui Warren Ellis de a se asocia cu orice pretz curentului realist al povestilor cu supereroi, initziat de Frank Miller si Alan Moore in anii 80.
1. Remarcasem ca Warren Ellis are aceasta noua lucrare de mare anvergura (6 volume) in conditziile in care de la Planetary
incoace si-a abandonat majoritatea proiectelor dupa cate un singur
volum, inclusiv cele care se lansasera ca foarte promitzatoare (Fell, despre care am scris aici, si Desolation Jones, despre care am scris aici). Parea ca Freakangels ar fi prima sa lucrare de lunga intindere dusa la bun sfarshit, dupa foarte mult timp. Ma rog, asta e adevarat. Problema e ca seria e disponibila gratis ca webcomic la adresa, atzi ghicit, http://www.freakangels.com/. Deci putetzi sa o cititzi de acolo moca, daca avetzi rabdare sa cititzi de pe monitor.
2. Fiind un avid colectzionar de cartzi ca obiecte de arta (no ebook bulshit), pun imediat botul cand se anuntza cate un box set in editzie limitata, ori vreo supereditzie oversized mai sexy. De obicei astept ani la rand refuzand sa citesc editziile paperback originale, astepand editziile aniversare sau cu autograf (motiv pt. care lumea citeste mai devreme decat mine operele importante, in special din sfera BD). Aveam impresia ca asta e editzia hardcover a seriei Freakangels, iar la Avatar Press editziile hardcover sunt destul de aratoase/lucioase. Cand colo e doar un slipcase in care au fost bagate paperbackurile originale. La asta se adauga si grafica nepermis de slaba la nivelul asta. Putetzi consulta sampleuri la adresa pe care am indicat-o mai sus.
3. Warren Ellis (coincidentza de nume cu vioristul lui Nick Cave) incepe sa mi se para overrated. Cand m-am apucat de citit benzi desenate mi-a fost recomandat drept unul dintre guru, oarecum la acelasi nivel cu Alan Moore. Insa foarte mult din ce am citit de el mi-a sunat mediocru si diluat, iar romanul Crooked Little Vein, prima sa tentativa de literatura adevarata, cam stangaci (am detaliat aici). In ultima vreme Ellis publica aproape tot la Avatar Press, companie specializata pe banda desenata "fara compromisuri", in care se pune accent pe violentza grafica si verbala. Daca la entuziastii incepatori e de intzeles, sunt surprins ca Ellis se bazeaza pe astfel de strategii. Freakangels nu abuzeaza de violentza verbala si grafica, insa o foloseste in mod necredibil si nenecesar, doar pentru ca politica editurii o cere, ori ca cititorii editurii s-au obisnuit cu asa ceva. Mai suparator decat asta e ca benzile desenate de la Avatar sunt cunoscute pentru lipsa de densitate, si asta ii da ocazia autorului sa lancezeasca povestea si sa o avanseze extrem de lent (doar 2-4 panouri desenate pe pagina).
2. Fiind un avid colectzionar de cartzi ca obiecte de arta (no ebook bulshit), pun imediat botul cand se anuntza cate un box set in editzie limitata, ori vreo supereditzie oversized mai sexy. De obicei astept ani la rand refuzand sa citesc editziile paperback originale, astepand editziile aniversare sau cu autograf (motiv pt. care lumea citeste mai devreme decat mine operele importante, in special din sfera BD). Aveam impresia ca asta e editzia hardcover a seriei Freakangels, iar la Avatar Press editziile hardcover sunt destul de aratoase/lucioase. Cand colo e doar un slipcase in care au fost bagate paperbackurile originale. La asta se adauga si grafica nepermis de slaba la nivelul asta. Putetzi consulta sampleuri la adresa pe care am indicat-o mai sus.
3. Warren Ellis (coincidentza de nume cu vioristul lui Nick Cave) incepe sa mi se para overrated. Cand m-am apucat de citit benzi desenate mi-a fost recomandat drept unul dintre guru, oarecum la acelasi nivel cu Alan Moore. Insa foarte mult din ce am citit de el mi-a sunat mediocru si diluat, iar romanul Crooked Little Vein, prima sa tentativa de literatura adevarata, cam stangaci (am detaliat aici). In ultima vreme Ellis publica aproape tot la Avatar Press, companie specializata pe banda desenata "fara compromisuri", in care se pune accent pe violentza grafica si verbala. Daca la entuziastii incepatori e de intzeles, sunt surprins ca Ellis se bazeaza pe astfel de strategii. Freakangels nu abuzeaza de violentza verbala si grafica, insa o foloseste in mod necredibil si nenecesar, doar pentru ca politica editurii o cere, ori ca cititorii editurii s-au obisnuit cu asa ceva. Mai suparator decat asta e ca benzile desenate de la Avatar sunt cunoscute pentru lipsa de densitate, si asta ii da ocazia autorului sa lancezeasca povestea si sa o avanseze extrem de lent (doar 2-4 panouri desenate pe pagina).
4. Incepe sa ma irite retzeta asta a BD-urilor despre cate un grup de tineri cu puteri supranaturale care conlucreaza pt. a salva lumea. Cred ca a fost lansata de X-men, oarecum parodiata de Watchmen si devenita extrem de populara dupa serialul Heroes (am intzeles ca au mai urmat ulterior cateva seriale similare dar n-am mai urmarit varianta televizata a acestui trend). Nu intzeleg de ce autori consacratzi ca Warren Ellis isi mai pierd vremea cu astfel de retzete derivative, mai ales cand nu au scuza ca lucreaza pentru Marvel.
Cu greu am trecut de primul volum, in care un grup de 12 tineri cu diverse puteri supranaturale (cele standard) au grija de o comunitate postapocaliptica intr-o Londra aproape inundata si incearca sa reconstruiasca civilizatzia. Pentru ca le pasa. Le pasa deoarece ei sunt vinovati din capul locului de prabusirea civilizatziei, mister care e prelungit multa vreme, prea multa, fara sa fie tocmai un twist cool al povestii. Unii dintre acesti teen-superheroes continua sa aiba ganduri murdare si sa profite de puterile supranaturale, sperand sa devina stapani absolutzi ai Londrei postapocaliptice. Amicii lor incearca sa opreasca abuzurile, ceea ce duce la escaladari de conflicte inspirate si cam reciclate din Watchmen (Ellis le-a mai reciclat inainte cel putzin in Planetary si Black Summer si tare ma tem ca si-a facut un obicei prost din asta). Dupa ce incep sa se omoare intre ei, tinerii supereroi remarca ca printre puterile supranaturale se numara si faptul ca-s nemuritori, ceea ce duce la o serie de observatzii interesante despre natura si miza conflictelor, dar trebile astea se intampla spre sfarsit, cand deja sentimentul de poveste reciclata si diluata nu mai poate fi indepartat.
Misterele incep sa se dezvaluie de pe la volumul 4 si toate lucrurile interesante se intampla in ultimul volum, iar primele 3 volume sunt un chin. Unicul motiv pentru care ai razbi prin ele e ca ai dat bani pe cartzile astea si te simtzi dator sa le si citesti. Actziunea lancezeste mult, sub pretextul unor dialoguri seci, menite sa faca personajele mai realiste. Vezi doamne nu avem de a face cu super-eroi infantili, ci cu personaje realiste care dintr-o nenorocire se intampla sa aiba puteri supranaturale. Pana la urma, dupa cum s-a procedat si in serialul Heroes, tot la o poveste cu supereroi se ajunge, iar tertipul "realismului" e ipocrit si iritant, un fel de incapatzanare a lui Warren Ellis de a se asocia cu orice pretz curentului realist al povestilor cu supereroi, initziat de Frank Miller si Alan Moore in anii 80.
Am impresia ca pana si barba autorul incearca sa-l imite pe Alan Moore.
- plusuri: dialoguri smartass si dileme a la Watchmen pe seama puterii si responsabilitatzii
- minusuri: grafica de incepator, poveste extrem de diluata- plusuri: dialoguri smartass si dileme a la Watchmen pe seama puterii si responsabilitatzii
- recomandare: pasabila, mai bine recititzi Watchmen
No comments:
Post a Comment