Festivalul Luna Plina de la Biertan - editzia 2015

Aproximativ in urma cu o luna a avut loc a 4-a editzie, si tare ma tem ca ultima, a festivalului de filme horror/fantastice "Luna Plina", de la Biertan. De ce zic ultima? Am ramas asa cu impresia ca nimeni nu avea chef de aceasta editzie, nici macar organizatorii. Atat cantitativ cat si calitativ aceasta editzie a fost mai timorata si minimalista chiar si decat prima editzie, despre care se spunea ca ar fi un demo, o tentativa de a incerca marea cu degetul. Nu-s la curent cu cifre oficiale ori studii de fezabilitate, dar impresia generala e ca Romania are parte de distractzii mai rentabile si mai satisfacatoare decat un festival rural-exotic de film horror. Romanii sunt un popor care se ocupa cu lucruri serioase, iar genul asta de subcultura pop inca n-a ajuns la pragul de relevantza pe care il au Becali, Udrea, problemele lui Adi Mutu s.a.m.d.

Crezusem la un momendat ca entuziasmul simulat al hipsterilor pentru astfel de nishe, ignorate cronic la noi, ar putea sa dea un impuls consolidarii acestui segment cultural (cum s-a intamplat intr-o anumita masura cu banda desenata), insa afishul pus anul trecut de bibliotecara din Biertan cu sloganul "Aici horrorul nu e cultura" se pare ca a intimidat suficient si ne-a facut sa meditam asupra lucrurilor cu adevarat importante in viatza. E drept ca si site-urile nostre de "specialitate" (gen http://horror-romania.ro) par destul de retardate, iar editurile continua sa incurajeze o viziune retrograda asupra segmentului. E vorba pana la urma de un rafinament cultural inaccesibil unui popor sufocat de foamea si barfa, orbit de metodele consacrate de divertisment mainstream, validate la nivel de turma.

Ma rog, pana la urma e laudabil ca organizatorii s-au tzinut cu dintzii sa tzina festivalul in viatza. Pentru turismul cinefilic a functzionat ca preludiu pentru Festivalul Anonimul. In ciuda faptului ca in acelasi timp avea loc Festivalul Rockstadt de la Rashnov, cu concerte destul de importante pentru metalistii romani, am decis sa pastrez traditzia si sa ma duc totusi la Biertan impreuna cu o mica gashka, in sperantza ca catziva spectatori in plus vor tzine in viatza festivalul.

Ma rog, din poze lucrurile nu par foarte nasoale, in sensul ca toate proiectziile au avut suficient public incat sa se mentzina atmosfera placuta traditzionala. Necazu e ca asta se explica si prin prezentza localnicilor, a catorva hipsteri de la Tabara neo-stangista "Pumn" care se nimerise sa se suprapuna cu festivalul, precum si absentza proiectziilor paralele care sa imparta publicul in mai multe locatzii. Concluziile triste le-am tras abia seara, la petrecerile de la terasa Tzarush, unde voluntarii ce au lucrat la implementarea acestei editzii pareau sa fie la fel de multzi ca publicul platitor.

Lipsurile saritoare in ochi in raport cu precedentele editzii au fost absentza competitziei pentru scurt-metraje, absentza unui juriu (s-a acordat doar Premiul bazat pe votul publicului), iar uneori am avut impresia ca si absentza organizatorilor, ca festivalul mergea cumva de la sine. Programul a fost extrem de scurt, practic doar 2 zile functzionale grupand 8 proiectzii, plus traditzionala proiectzie de inchidere cu musicalul The Rocky Horror Picture Show pe care lumea a inceput sa-l stie pe de rost.

O sa dau aici o scurta dare de seama cu privire la cele 5 filme pe care le-am vazut:

Filmele musai

Reality

Despre francezul Quentin Dupieux am mai scris aici cu ocazia filmelor Rubber (aici) si Wrong Cops (aici). Ciudat e ca toate cele 3 filme ale sale le-am vazut in festivaluri horror (FrightFestul londonez, SlashFestul vienez, iar acum festivalul de la Biertan) si totusi filmele sale au putzin de a face cu horrorul, mai degraba tzin de un absurd ionescian colorat cu mult umor si cu niste tertipuri meta-narative imprumutate de la David Lynch. Il prefer totusi lui Lynch pentru ca e extrem de amuzant, cel putzin in ce am vazut pana acum, iar Reality nu face exceptzie. Premiul Publicului de la Biertan s-a acordat acestui film pentru ca toata lumea s-a distrat pe cinste, chiar daca nimeni nu a priceput nimic.

In rolul principal avem un regizor ratat, pe care producatorul sau il pune sa inventeze un geamat cu care sa obtzina Oscarul. Regizorul incepe sa investigheze diverse surse din care ar putea obtzine un astfel de geamat, insa cautarea il impinge pe o panta a dementzei care ii cam dezintegreaza personalitatea si realitatea. Pe alocuri rezultatul pare o parodie la Mullholand Drive.

Filmele asa si-asa

Cub

Nu e deloc ushor sa faci filme horror cu actori copii fara a incalca anumite reguli de conduita. De exemplu copiii nu trebuie sa stie ca joaca intr-un film violent si nu tre sa fie constientzi despre ce se intampla de fapt cu personajele pe care le joaca. In plus, filmul asta e important si pentru ca cinema-ul belgian e in general nul la capitolul horror, iar acest debut foarte competent (premiat la Sitges), are actori-copii excelentzi si un scenariu ce improspateaza cat de cat genul slasher-movie.

Povestea e despre un grup de copii-cercetashi insotzitzi de supraveghetorii lor adolescentzi intr-o excursie de ghidare printr-o padure bantuita de legenda unui varcolac. Pana la urma varcolacul nu e chiar o legenda, ci un copil salbaticit si violent, cu o agenda personala cam dubioasa, dar sa nu dam spoilere.

Horsehead

Ambitzii mari la acest film, din pacate putzin cam skiop si tradand faptul ca este un debut. Actorii francezi vorbind engleza ar fi una din problemele notabile. E totusi un debut foarte muncit.

O gagica viseaza urat cu un cap de cal care ii tot fornaie si necheaza la capul patului. Evident, filmul extrapoleaza pe marginea tabloului Coshmarul din secolul 18 (de un anume Henry Fuseli). Tabloul respectiv (de fapt o suita de tablouri cu tema similara) a fost indelung analizat psihosexual de-a lungul istoriei, asa ca regizorul adauga aici si o doza de elemente freudiene, impingand filmul spre un delir incoerent dar dragutz, care mi-a adus aminte de Lords of Salem al lui Rob Zombie ori de filmele satanice ale lui Dante Tomaselli. Sunt amestecate si elemente de lesbianism, incest si o gramada de simbolistica religioasa/mistica mixata cu innuendo sexual.

Necazu e ca filmul dureaza cam mult pentru cat de criptic e si de la o vreme cam surmeneaza spectatorul, desi coloana sonora se straduie sa intregeasca cat de cat experientza deliranta. Altfel, un regizor de urmarit.

Filmele nashpa

Fury: The Tales of Ronan Pierce

Film extrem de obositor, in care toata lumea pare ca era pe cocaina, toata lumea urla, se uita unii la altzii cu albu ochiului si fornaie replicile pe nas. Personajele clar sunt drogate, dar eu suspectez ca si actorii si regizorul erau, se vede pe pupile si pe twitchurile musculaturii faciale. Filmul e o pastisha incompetenta la Sin City, cu cateva momente muncite vizualo-auditiv (o gramada de post-procesare video, dar mai mult la cromatica si efecte de Instagram, nu cine stie ce rafinamente de design).

Din pacate are cele mai idioate replici pe care le-am auzit vreodata in cinema si prezinta o scandaloasa lipsa a umorului care nu are voie sa lipseasca dintr-un astfel de film, cu atat mai putzin dintr-o pastisha. Nimeni nu ia in serios genul asta de filme, care are deja o traditzie cladita pe umor si referintze pop/meta (Crank, Shoot'em up, Grindhouse etc.). Aici insa avem doar partea de exploitation - un talhar la drumu mare rapeshte si traficheaza gagici imbracate sumar, inchise in cushti, asudate (kinky stuff), iar eroul Ronan Pierce e un politzist cinic pornit sa isi salveze fiica care a incaput pe mainile nasolului.

M-a iritat destul de rau si sloganul care zice ca e o ecranizare a unei benzi desenate care nu s-a scris inca, de parca asta ar fi standardul de film facut pe baza unor benzi desenate (in afara de Sin City nu reusesc sa imi amintesc la repezeala un alt exemplu). Filmul are totusi circumstantza atenuanta de a fi un debut si demonstreaza ceva efort, ceea ce nu se poate spune despre ultimul titlu din lista:

Bodom

Filmul asta unguresc promitea sa lamureasca fanii trupei metal Children of Bodom misterul legat de crimele intamplate langa lacul Bodom in urma cu 50 de ani. O vreme am crezut ca Bodom e un lac unguresc si ca finlandezii de la Children of Bodom au auzit de incident de prin ziare. In realitate se pare ca lacul Bodom se afla in Finlanda, iar personajele din acest film sunt finlandeze. Totusi, filmul e o productzie maghiara, cu actori unguri jucand personaje finlandeze si bazandu-se ca limba suna vag similar incat publicul occidental sa nu se prinda. O magarie mai mare n-am vazut demult, iar faptul ca unii membri ai publicului au votat acest film m-a facut sa vreau sa boicotez premiul publicului adaugand o gramada de voturi false incat sa castige acest film (votarea presupune infigerea unui batz intr-o bucata de polistiren pe care e scris titlul filmului).

Filmul e o mizerie sinistra si pare filmat cu Iphone-ul desi nu cred, ca are unele scene cu night vision si Iphone-u meu n-are night vision (o fi existand vreun model care are?). Se zice ca e primul found-footage unguresc, ca e o versiune cu flavor est-european al clasicului Blair Witch Project insa in realitate e un exercitziu shkolaresc de aprox. 60 de minute, incredibil de prost regizat chiar si pentru un exercitziu shkolaresc, cu multe scene in care personajele nu fac decat sa inainteze pe o carare si sa filmeze cararea in timp ce merg pe ea.

Nici nu mai tzin minte cum se termina filmu si care e motivatzia - unu a futut-o pe una si ea vroia sa se razbune organizand o farsa cu sacrificii umane, ceva kkt sinistru din aria asta tematica. Clar cel mai prost film pe care l-am vazut vreodata la un festival de film, sper ca organizatorii de la Biertan n-au avut de platit nimic pe el. Nici pentru favoruri sexuale din partea actritzei principale n-as fi bagat acest film in program.

*******************

Pe langa aceste titluri a mai fost un maraton tematic cu filme pe care le stiam si in consecintza nu m-am inghesuit la ele, ori am participat doar ca suport moral pentru gagici in caz ca se speriau si trebuia cineva sa le ia in bratze, ori sa le tzina de frig. Titlurile incluse in maraton s-au incadrat in tema "creature feature", filme despre creaturi acvatice care mananca sau terorizeaza oameni. E vorba de Jaws, capodopera tineretzii lui Spielberg, Piranha (parodie la Jaws facuta in tineretzea lui Joe Dante, ulterior consacrat ca autor de comedii horror) si Alligator (cam aceeasi chestie, cu un cracadil in loc de rekin).

P. S. O cronica ceva mai concisa la aceasta editzie am publicat si in Dilema Veche, o gasitzi aici.