Numele sau este asociat cu un nou trend al "feminismului misogin", un fel de a face filme despre woman empowerment care sfarsesc prin a fi acuzate de misoginism si objectificare in cercurile femmnazi (=miscare care, sub pretextul ingrijorarilor feministe traditzionale, practica un attention-whorism abuziv). Feminismul misogin are un teren in mod particular fertil in zona horror, unde exista oportunitatzi de a apela fie la scene de abuz dezumanizant, fie la elemente de comedie neagra (in cazul lui McKee ambele) in a trata probleme care, conform femmnazistelor, isi pierd astfel credibilitatea. In fine, nu vreau sa dedic articolul acestui subiect, recentul scandal legat de camasha aluia cu cometa, a scos la lumina suficient putregai in acest sens.
Sa revenim. In mod particular recomand perechea de filme May/Roman, in care regizorul schimba pozitzii cu actritza sa preferata, uratzica Angela Bettis (anorexica din Girl interrupted). Fiecare dintre cei doi a facut un film in care celalalt joaca rolul principal, de indragostit patologic, insa punctele de vedere difera semnificativ - May e povestea unei femei nebune spusa din perspectiva regizorului barbat, Roman e povestea unui barbat dement spusa din perspectiva regizoarei femeie. Fair and square.
Trec in continuare in revista filmele lui McKee in ordine cronologica:
May
Every guy is deficient in some way, so you've got to accumulate. It's like a salad bar. Nu e chiar citat din film (e din Adrian Tomine) dar cam asta e morala filmului May. Debutul lui McKee ramane cel mai reusit film al sau, low key si slow burning, devenit intre timp un titlu cult al horrorului modern (si unul din
putzinele horroruri calduros recomandate de Ebert).
Angela Bettis (pe atunci tinerica) joaca rolul unei sociopate timide, stigmatizata de a avea un ochi lenesh, care se straduie sa dezvolte relatzii sociale cu cei catziva oameni care sunt nevoitzi sa ii dea atentzie - colegi de serviciu/scoala/vecini. Frustrata sexual si dezvoltand elemente patologice de control freakness, eroina decide ca trebuie sa isi faca neaparat rost de un iubit si in sensul asta aplica o metoda folosita ulterior si in serialul American Horror Story. Filmul e foarte discret in toate cele trei aspecte ale genului rom-zom-com - nu e chiar romantic, nu e chiar cu zombie si nu e chiar comedie, dar face cu ochiul spre toate aceste aspecte.
Ok, poate filmu asta n-o fi chiar feminist, dar in tandem cu urmatorul din lista stabileste un simpatic echilibru de romantic gender pathology.
Angela Bettis (pe atunci tinerica) joaca rolul unei sociopate timide, stigmatizata de a avea un ochi lenesh, care se straduie sa dezvolte relatzii sociale cu cei catziva oameni care sunt nevoitzi sa ii dea atentzie - colegi de serviciu/scoala/vecini. Frustrata sexual si dezvoltand elemente patologice de control freakness, eroina decide ca trebuie sa isi faca neaparat rost de un iubit si in sensul asta aplica o metoda folosita ulterior si in serialul American Horror Story. Filmul e foarte discret in toate cele trei aspecte ale genului rom-zom-com - nu e chiar romantic, nu e chiar cu zombie si nu e chiar comedie, dar face cu ochiul spre toate aceste aspecte.
Ok, poate filmu asta n-o fi chiar feminist, dar in tandem cu urmatorul din lista stabileste un simpatic echilibru de romantic gender pathology.
Roman
Roman e filmul pereche, in care Angela Bettis preia functzia de regizor si Lucky McKee pe cea de actor principal. Filmul e oarecum simetric cu May, dar mai putzin competent dpdv tehnic si totodata mai dramatic. Daca May e oarecum sec si anti-emo, asta are numeroase momente autentic romantice, dar si mai multa violentza.
McKee joaca rolul lui Roman, un muncitor care isi traieste mizeria singuratatzii intr-o garsoniera, holbandu-se la televizorul pe care si l-a desenat pe perete si macinat de regretul ca si-a macelarit iubita si i-a lasat organele sa se imputa in vana din baie. Intr-o buna zi, cand credea ca nu mai exista dragoste pe planeta asta, Roman e fermecat de o vecina hipsteritza ecologista care poarta niste fermecatoare frunze in cositze. Omul are insa dificultatzi in a incepe o noua relatzie avand in vedere cat de tare pute cadavrul iubirii anterioare uitate in baie. E ca-n viatza.
Sick Girl
In semn de apreciere fatza de succesul underground cu May, McKee a fost invitat sa participe cu un episod la serialul Masters of Horror. Am tot scris despre serialul asta cand i-a fost vremea - in general a avut episoade standalone facute de regizori clasici ai genului, dar in fiecare sezon a fost invitat si cate un regizor debutant.
McKee a contribuit la primul sezon cu acest episod despre doua colege de apartament care se razboiesc cu o invazie de gandaci. Una din fete e o doctoranda pasionata de insecte (jucata de aceeasi Angela Bettis), cealalta e o hipsteritza cu apucaturi lesbiene (jucata de actritza porno Misty Mundae). Tonul e cam acelasi din May, de comedie neagra-spre-absurda, dar cu un puternic innuendo lesbian. N-a fost grozav, dar e interesant de pozitionat in contextul general al operei regizorului.
McKee a contribuit la primul sezon cu acest episod despre doua colege de apartament care se razboiesc cu o invazie de gandaci. Una din fete e o doctoranda pasionata de insecte (jucata de aceeasi Angela Bettis), cealalta e o hipsteritza cu apucaturi lesbiene (jucata de actritza porno Misty Mundae). Tonul e cam acelasi din May, de comedie neagra-spre-absurda, dar cu un puternic innuendo lesbian. N-a fost grozav, dar e interesant de pozitionat in contextul general al operei regizorului.
The Woods
Asta e, cred, singura tentativa a lui McKee de a face un film la Hollywood,
cu actori importantzi, efecte speciale scumpe s.a.m.d. Din pacate e si cel mai
slab film al sau. The Woods e un gotic clasic care omagiaza seria Evil Dead nu doar prin titlu, ci si prin prezentza lui Bruce Campbell intr-un rol secundar (plus o scena-tribut in care acesta e rapit si sufocat de crengile unor copaci).
Povestea e despre un liceu de fete in mijlocul padurii, cu un regim disciplinar strict si niste pedagoage compulsive, obsedate de cutele de pe haine, scamele de pe podele si in general de orice aspect care ar putea atenta la impresia de perfectziune divina pe care trebuie sa o lase scoala. Eroina e o eleva neconfortabila cu situatzia. Bruce Campbell e tatal ei, nici el incantat, mai ales dupa ce umbla vorbe ca padurea din jur e bantuita si rapeste fete virgine cu ajutorul cracanelor care se furisheaza noaptea in dormitoare. Trebile evolueaza destul de previzibil, dar filmu e relativ entertaining si placut vizual.
The Lost
Dupa ce a suferit un fiasco la Hollywood cu sus-numitul The Woods, regizorul a intrat intr-un fel de cârdăshie cu scriitorul Jack Ketchum, colaborare fructuoasa din care au iesit trei filme si un mic roman (I'm not Sam, finalist la premiile literare horror de acu 2 ani). Nu ma omor dupa povestile lui Ketchum, aproape tot ce am citit
sau vazut legat de el tzine de genul torture porn, cu multe
brutalitatzi excesive si gratuite, in schimb Stephen King il lauda mereu
si zice ca e scriitorul sau preferat (treaba pe care am perceput-o
mereu ca un suport amical dar nu pot sa iau afirmatzia in serios).
Primul din cele trei filme a fost doar produs de McKee, regia fiind pasata unui alt colaborator al sau, un anume Christ Sivertson.
O retzeta recurenta in opera lui Ketchum e novelizarea romantzata a unor shtiri de la ora 5, cu titlu de povesti moralizatoare. The Lost face parte din acest gen si e comparat cu Natural Born Killers, dar mai mult din cauza plotului decat a esteticii filmului. Povestea e despre un adolescent cretin care incearca sa mascheze niste crime facute in trecut, treaba care il impinge la a face alte crime si mai nasoale, in timp ce politzistul satesc nu reuseste sa adune suficiente dovezi pentru a-l opri. Filmul nu e chiar torture porn, scenariul are alambicarea unui film politzist si in mare parte e un thriller bine inchegat, dar personajul negativ e ireal de antipatic si pe alocuri violentza e nejustificata si necredibila.
Filmul beneficiaza de mosh Brian Cox, in rolul unui pensionar al carui caine e omorat de niste copii. Cu palaria in maini si cu privire sadoveniana, omul umbla prin sat sa caute dreptate. Mediul rural, pasul lent al filmului, oftatul de bunic al lui Cox si scenele de pescuit m-au atins oarecum, intr-o perioada in care traiam intre blocuri si nu mai vazusem demult apa curgatoare. Ori o fi de vina faptul ca mi-a imbatranit si surzit cainele, si s-ar putea sa trebuiasca sa-l eutanasiez.
Primul din cele trei filme a fost doar produs de McKee, regia fiind pasata unui alt colaborator al sau, un anume Christ Sivertson.
O retzeta recurenta in opera lui Ketchum e novelizarea romantzata a unor shtiri de la ora 5, cu titlu de povesti moralizatoare. The Lost face parte din acest gen si e comparat cu Natural Born Killers, dar mai mult din cauza plotului decat a esteticii filmului. Povestea e despre un adolescent cretin care incearca sa mascheze niste crime facute in trecut, treaba care il impinge la a face alte crime si mai nasoale, in timp ce politzistul satesc nu reuseste sa adune suficiente dovezi pentru a-l opri. Filmul nu e chiar torture porn, scenariul are alambicarea unui film politzist si in mare parte e un thriller bine inchegat, dar personajul negativ e ireal de antipatic si pe alocuri violentza e nejustificata si necredibila.
Red
Mult mai simpatic e acest Red ecranizat tot dupa Jack Ketchum, dar dupa o poveste mai umana si fara abuz de violentza. Daca Stephen King nu vorbeste prostii, probabil genul asta de povesti i l-au facut simpatic pe Ketchum (dar eu cumva nu am reusit sa i le gasesc inca). Are si ceva din tonul povestilor mainstream scrise de King, cu personaje bine caracterizate care trec prin drame realiste si incarcate emotzional.Filmul beneficiaza de mosh Brian Cox, in rolul unui pensionar al carui caine e omorat de niste copii. Cu palaria in maini si cu privire sadoveniana, omul umbla prin sat sa caute dreptate. Mediul rural, pasul lent al filmului, oftatul de bunic al lui Cox si scenele de pescuit m-au atins oarecum, intr-o perioada in care traiam intre blocuri si nu mai vazusem demult apa curgatoare. Ori o fi de vina faptul ca mi-a imbatranit si surzit cainele, si s-ar putea sa trebuiasca sa-l eutanasiez.
The Woman
Al treilea film din seria colaborarilor cu Jack Ketchum e ecranizarea romanului The Woman, film care si-a facut reclama prin faptul ca un spectator a iesit facand mare circ de la premiera filmului. Filmu e un sequel la ecranizarea unui alt roman al aceluiasi autor, The Offspring, facut de altcineva si mult mai prost - despre un satuc hartzuit de un clan de canibali care au fost crescutzi de lupi.
In The Woman, o membra supraveitzuitoare a clanului de oameni-lup e capturata de un avocat misogin care o tzine inchisa intr-un beci, sub pretextul ca vrea sa o civilizeze. In realitate o tortureaza si exercita asupra ei diverse fantezii sexuale, pe care apoi le duce mai departe in familie (Angela Bettis apare in rolul sotziei). Barbatul degenereaza treptat la un nivel cu nimic mai presus decat femeia salbatica pe care pretinde ca o educa. Desi are cateva scene shocante care au pricinuit incidentul sus-mentzionat, McKee reuseste sa isi alcatuiasca personajele intr-un fel care sa tzina spectatorul interesat.
All Cheerleaders Die
Cel mai recent film al regizorului e un remake al scurtmetrajului cu care acesta a debutat in 2001. Probabil ratziunea remakeului e de a semnala publicului ca Lucky McKee a fost unul din pionierii genului rom-zom-com, care a scos filmul zombie din underground si l-a facut tolerabil in fatza hipsterilor si a amatoarelor de comedii romantice (vezi Warm Bodies). Autorii (filmul e co-regizat cu tipu care s-a ocupat si de The Lost) zic ca au vrut sa faca un fel de Twilight mai punk. Din pacate filmul asta pare sa fie doar partea intaia a unei serii mai lungi (se incheie aprubt in mijlocul unei scene), si inca nu sunt semne ca o sa urmeze si o partea a doua.
Patru majorete proaste si bete au un accident de mashina si mor din cauza baietzilor din echipa de fotbal. Gotheritza tocilara a liceului, care se nimereste sa fie si iubita lesbiana a uneia dintre decedate, le face o vraja si le invie sub forma unor zombitze sexy - nu chiar varianta standard de zombie, ci ceva intre varianta Warm Bodies si vampiritzele din Buffy. Fetele inviate capata o foame incontrolabila de sex si carne umana, iar gotheritza incearca sa le controleze cu ajutorul unor pietre magice, si sa le ajute sa se razbune pe cacanarii care si-au batut joc de ele. Woman empowerment, cum ziceam.
No comments:
Post a Comment