Despre Lansdale am vorbit pe blogu asta de mi s-a acrit. E un autor texan de horror rural, western postapocaliptic, SF umoristic, proza politzista sau cu batai. Si multe altele. In general e un autor genial, dar si unul comercial. Pe langa ca-si reediteaza opera intr-o veselie, mai are si obiceiul sa scoata genul asta de volume numite de el insusi bullshit fillers. Adica volumashe care abia trec de suta de pagini si in care ingramadeste proze de mana a doua, B-sides, rarities si, in cazul de fatza, interviuri sau eseuri. Din fericire nu e un autor lenes, deci nu potzi zice ca se foloseste de astfel de ocazii sa-si scuze lipsa de activitate si inspiratzie, ci doar sa mai mulga un ban.
Lucru pe care il recunoaste spashit chiar in prefatza acestui volum. Dar fraier nu e cine cere, ci cine da. Prin prefatza ne explica in mod shugubatz cum fiecare tre sa punem o pita in gura, atat cea proprie, cat si cea a copiilor, bashca daca mai ai si o rata la banca sau esti bugetar sau amandoua. Un alt argument pe care autorul il aduce in favoarea acestui volum e cititul pe buda, pentru care cartea de fatza e ideala.
La cele 140 de pagini aerisite, nu dureaza prea mult nici macar pe buda, dar te tzine aproape cat un sul de hartie igienica:
- Prima jumatate din volum e non-fiction: eseuri scrise de Lansdale in paginile revistei Subterranean (care au si editat volumul). Unele eseuri sunt simpatice (sfasierea scriitorului nevoit sa scrie pentru bani sau drama scriitorului care trece de la masina de scris la editorul de texte), altele sunt comemorative, in care Lansdale ne lauda autorii favoritzi ai adolescentzei sale, mai mult sau mai putzin obscuri (E.R. Burroughs, Robert Howard, Henry Kuttner, C.L. Moore, Les Whitten).
A doua jumatate a volumului ne ofera cateva povestioare ilustrate. Avand in vedere subtzirimea cartzii si ilustratziile, sunt alocate mai putzin de 70 de pagini fictziunii, asa ca mai toate povestile sunt din categoria flash-fiction sau povestiri cu poanta (sub 5 pagini bucata):
- Coat: O bijuterie foarte funny despre un designer vestimentar care omoara oamenii care se imbraca urat;
- Jack's Pecker: Un tip se trezeste intr-o dimineatza fara penis si tre sa se obisnuiasca sa traiasca in felu asta, pana intr-o noapte cand penisul lui ratacit ii bate in geam;
- Big Man: Despre un om care nu se poate opri din crescut, pana devine gigantic ca Godzilla si omenirea porneste un razboi impotriva sa;
- Surveillance pare o bucata luata din 1984: intr-o lume napadita de camere video si microfoane nu se poate merge nici macar la buda fara sa fii filmat; un tip se ascunde intr-o nisa dintr-un perete si refuza sa mai iasa de-acolo;
- Rainy Weather: Un golan e angajat de un individ sa-i omoare sotzia curvistina, dar treaba nu iese cum era planuit;
- Dragon Chilli: Prezentata sub forma unei retzete dintr-o carte de bucate, despre cum se prepara carnea de dragon;
- Mai sunt vreo 5 povesti mai scurte de o pagina pe care le-am uitat instantaneu.
Per ansamblu, un volum de genu asta nu isi merita banii, e prea subtzire si contzine doar fillere chiar daca arata frumos, cu ilustratzii, autograf. L-am prins insa la o lichidare de stoc de la Subterranean Press, la o treime din pretzu oficial si am zis sa-l iau totusi desi mai am vreo 20 de autografe de-ale lui Lansdale prin casa. M-am bazat si pe recomandarea autorului de a pastra volumul in baie, langa WCu. Mi-au placut mai mult eseurile decat fictziunea, iar dintre povesti, aia cu designerul vestimentar a fost singura cu adevarat tare, si mai sunt inca vreo 2 la care am ras.
Un bullshit filler cu adresabilitate similara e aceasta nuvela publicata mai recent intr-un hardcover mic cu fonturi mari si ilustratzii, un tribut adus de Lansdale autorului sau favorit, E. R. Burroughs (de fapt Lansdale a mai scris chestii cu Tarzan). Autorul foloseste aceeasi retzeta pe care a mai aplicat-o deja vizavi de Mark Twain (in capitolul apocrif pe care l-a scris despre Huckleberry Finn in antologia Classics Mutilated) si de Jules Verne (in romanele seriei Ned the Seal).
Sentimentul de retzeta e cam puternic, dar lectura curge repede si e, conform asteptarilor, hazlie. Naratorul e cimpanzeul din filmele cu Tarzan, ofticat ca E. R. Burroughs a mintzit cu nerusinare in romanele despre Tarzan. Nuvela incearca sa restaureze adevarul istoric, conform caruia Tarzan a fost o bruta care a trait intre maimutze si, odata adus in civilizatzie, a dat in patima alcoolismului. Amicul sau cel mai bun, cimpanzeul, nu e chiar cimpanzeu ci un australopitec, dintr-o specie evoluata paralel cu homo sapiens, care dobandeste o pasiune aparte pentru jazz si blues sudist. Amicitzia dintre Tarzan si maimutzoi e pusa in pericol de abuzul de alcool si de triunghiul amoros in care cei doi o implica pe Jane, The Woman. Se arata si ca pasul evolutiv de la maimutza la om nu a fost descoperirea focului, ci a pozitziei misionarului.
Oricum, mai bine asteptatzi sa apara cuprinsa in vreo antologie sau culegere de autor, caci cartzulia asta nici nu reuseste sa ajunga la 100 de pagini.
- plusuri: chestii funny, cateva eseuri interesante, design simpatic cu multe ilustratzii
- minusuri: eseurile puteau fi citite la un moment dat online pe siteul Subterranean; povestile sunt material de umplutura
- recomandare: strict completistilor Lansdale si celor care practica frecvent lectura pe WCu
No comments:
Post a Comment