Friday, May 23, 2014

Steve Niles si Brian Holguin: Spawn - The Dark Ages (Image Comics)



Spawn a fost visul lui Todd McFarlane de a crea o banda desenata indie care sa poata rivaliza cu cele mainstream produse de marile puteri ale industriei, Marvel si DC Comics. Acum, la mai bine de 20 de ani de publicare in serial si aprox. 240 numere, putem observa ca McFarlane a gasit solutzia: sa transforme banda desenata indie intr-una mainstream. In acest scop a infiintzat Image Comics, pe atunci un simbol al industriei indie, devenita ulterior la randul ei corporatzie si punandu-l pe McFarlane insusi in pozitzia de scarnavie corporatista.

S-a facut si un film Spawn in anii 90, trecut neobservat, chiar inainte de boom-ul filmelor cu supereroi. Daca nu de acolo, atunci ar trebui sa-l cunoastetzi pe Spawn macar de pe albumul The Dark Saga al trupei heavy metal Iced Earth, album epic care spune in termeni muzicali povestea super-antieroului baroc creat prin corcirea Infernului lui Dante cu experientza castigata de McFarlane pe cand lucra la Marvel Comics. Coperta albumului a fost desenata chiar de McFarlane (poate il mai shtitzi si drept grafician al unor albume Korn si Disturbed).

Spawn e o opera macelarita de lupte juridice. Cele mai celebre conflicte au fost cele cu Neil Gaiman si Alan Moore, care au pus osul la inceputurile seriei, inventand o serie de personaje cheie pentru care McFarlane nu a vrut sa mai plateasca drepturi de autor, dupa ce le-a folosi extensiv chiar in volumul de fatza, schimbandu-le doar numele. Ceea ce n-a pacalit totusi tribunalele, care l-au bagat pe McFarlane intr-un faliment zgomotos din care nu si-a revenit multa vreme. Salvarea i-a venit din industria jucariilor si figurinelor unde a produs merchandise oficial pentru Matrix, Shrek ori figurine dupa artisti ca Jim Morrison, Kiss, Alice Cooper.

Seria Spawn a revenit in atentzie in anul 2011, prin vanzarile fabuloase ale numarului aniversar 200, eveniment ce a ocazionat si o masiva campanie de reeditari de mare succes:
  • Masivele editzii deluxe Spawn Origins (4 volume pana acum, acoperind primele 100 de numere ale colectziei) reprezinta incercarea celor de la Image Comics de a lansa produse care sa rivalizeze cu omnibusurile Marvel si editziile absolute de la DC. Miscarea a avut succes, primele doua volume Spawn au ajuns pe piatza neagra la cam 700 USD bucata dupa epuizare;
  • Mai putzin masive, dar tot hardcover si rafinat lucrate, avem si editzii noi ale celor mai importante povesti spin-off: Sam and Twitch (scrisa de Brian Michael Bendis), Hellspawn (scrisa de Bendis si Steve Niles) si volumul de fatza, Spawn: The Dark Ages (scrisa de Steve Niles si un anume Brian Holguin de care n-auzisem).
Poate nu a fost o idee buna ca am intrat in universul Spawn cu acest volum, insa alealalte mi le-am lasat la Cluj si m-am gandit ca, fiind spin-off, o fi ceva mai de sine statator. Teoretic asa e, daca iei de buna ce zicea McFarlane in tribunal si te prefaci ca nici unul din personajele de aici nu provin din seria originala Spawn.

Seria originala se intampla in zilele noastre si e despre un veteran de razboi care da coltzu, ajunge in Iad si e trimis inapoi pe Pamant sub chipul unui hellspawn, un fel de inger al mortzii responsabil cu rezolvarea unor proiecte divine murdare. Volumul de fatza e despre un cavaler care moare in cruciadele medievale la Ierusalim, ajunge in Iad si e trimis inapoi sub chipul unui hellspawn. In seria originala, antieroul e vanat de o ingeritza sexy cu tzatze mari trimisa de Dumnezeu sa il starpeasca. In volumul de fatza, antieroul e vanat de o calugaritza virgina cu tzatze mari posedata de spiritul unei ingeritze sexy trimisa de Dumnezeu sa il starpeasca. In seria originala, antieroul e insotzit de un batran homeless care pretinde ca e reincarnarea vrajitorului Merlin. In volumul de fatza, antieroul e insotzit uneori de vrajitorul Merlin. Cam astea-s similitudinile care l-au facut pe Gaiman sa-i sara mushtaru, el fiind responsabil cu introducerea personajelor secundare mentzionate.



De partea buna a lucrurilor sunt pretzul, destul de mic pentru calitatea impresionanta a productziei, si design-ul grafic general. Atat prin benzile sale desenate, cat si prin figurinele create, Todd McFarlane a pus mereu accentul pe vizual si pe prezentare. Cartea arata foarte bine, e groasa (700 de pagini) si aratoasa, cu multe pagini care impresioneaza ochiul.

De partea nasoala, aceasta carte contzine toate trucurile comerciale ale industriei BD americane de la care McFarlane, cu toata pretentzia sa de auteur indie, nu s-a dat deoparte, ba le-a si promovat. Ma refer la diluarea excesiva a contzinutului. Mare parte din volum contzine doar cate o imagine pe fiecare pagina, iar textul e putzin si subtzirel. Pare o carte facuta pentru copii, dar de la o vreme apar si personaje feminine cu tzatze mari si cateva scene violente care nu se preteaza restrictziilor parentale. E mai degraba pentru copiii trecutzi de 18 ani.

In prima jumatate, povestea e bare basics de o simplitate descurajanta, incat acum cand scriu lucrurile astea ma chinui sa-mi amintesc ce s-a intamplat. In principiu e despre cruciatu asta zombificat care se intoarce din Iad in satul sau natal si se oftica cand descopera ca iubita i-a murit si a ajuns in Rai unde el n-are cum ajunge. Asa ca isi petrece timpul ajutand tzarani sa se revolte impotriva unui boier mai cacanar, cugetand intre timp la propria soarta tragica sau pierzandu-se in flashbackuri legate de bataliile de la Ierusalim.

A doua jumatate, scrisa de ceva mai vestitul Steve Niles (am mai scris despre el la recenzia la Criminal Macabre), e mai dinamica, mai densa in evenimente si s-ar preta foarte bine la o ecranizare horror-fantasy. Incepe cu un druid care ii fura eroului puterile supranaturale si fuge cu ele in padure. Eroul isi recapata umanitatea dar si slabiciunile umane si petrece o vreme ajutand oameni saraci sa se bata cu diversi despotzi medievali, pana cand drumurile i se reintersecteaza cu cel care i-a furat puterile supranaturale si care acum regreta profund, caci acestea au incaput pe mana unui voievod degenerat. Eroul trebuie sa decida daca vrea sa isi recapete puterile si odata cu ele stransele legaturi emotzionale si instinctuale cu Talpa Iadului. Povestea e un dark heroic fantasy, cu evidente influentze Tolkien si Moorcock, mixate cu mitologie supereroica moderna (in special deprimari gen Batman si cinisme ireverentzioase gen Hellblazer).

Probabil la inceputul anilor 90, prin contrast cu ce venea din industria BD a vremii, Spawn a parut a fi o „alternativa” nonconformista: un ton tragi-gotic cu momente baroce miltoniene, misticism de gherila si referintze mitologice, ceva influentze din BDul japonez al vremii (gagici mici cu tzatze mari si puteri supranaturale) si o atitudine ireverentzioasa, nerecomandata minorilor. In anul 2013 insa, nu stiu ce fel de cititori ar mai putea fi zgandaritzi cu aceste ingrediente. Am avut in ultimii 10 ani nu stiu cate seriale si filme in directzia asta, benzi desenate cu duiumul, literatura s.a.m.d.  Shit, pana si eu am scris ceva de genu asta (Apocalipsa dupa Aron Biro). Se poate interpreta si ca influentza lui Spawn pare sa razbata din spatele a numeroase lucrarilor de gen aparute in ultimii 20 de ani, insa as fi sceptic in desemna Spawn drept o influentza comparabila cu, sa zicem, a lui Watchmen. Impresia e ca Spawn a fost gandit ca o corcitura de Batman cu Hellblazer prin care McFarlane a incercat sa impuste mai multzi iepuri deodata – sa prinda ceva si din piatza mainstream, si din piatza Vertigo, la mare cautare in anii 90. Ceea ce i-a si reusit, daca facem abstractzie de problemele juridice.

P.S. Tot ce am scris aici se bazeaza pe un volum spin-off care incearca sa creeze o mitologie in spatele personajului. N-am citit inca nimic din seria originala care se petrece in zilele noastre. Sunt insa oarecum sceptic avand in vedere ca mare parte din seria originala e scrisa de acest Brian Holguin care a contribuit cu jumatatea mai kkcioasa din volumul de fatza.

- plusuri: raport pretz/calitate misto
- minusuri: accent excesiv pe grafica in detrimentul povestii
- recomandare: pentru publicul Marvel, pentru o audientza adolescenta care nu a apucat inca sa citeasca operele importante din zona dark heroic fantasy, pentru fanii Iced Earth





2 comments:

Li said...

Le cumparam in ungureste in Mures cand eram in liceu, si ni le traduceau colegii. Daca retin corect a fost prima serie mare colorata in photoshop, cu glowuri si soft brushuri si nebunii; desi uitandu-ma acuma la ele sunt cam kitsch erau cu un cap peste restul, vizual. Si sa nu uitam de soundtrackul de la Spawn, inca il ascult. Ah, anii 90.

Alin R. said...

Mi-a plăcut, dar o mică nuanțare nițel autistă, dacă mi se permite.

”a prinda ceva si din piatza mainstream, si din piatza Vertigo”

Vertigo a fost înființată în 93, Spawn a apărut în 92. Poate ar fi vrut să țintească către publicul lui Swamp Thing, Sandman, Animal Man, Shade etc. care au format primele titluri de la editură și au inspirat pe cele ce au urmat, dar la momentul respectivă nu era o chestie chiar atât de fenomen cum avea să devină ceva mai încolo când Sandman, Preacher, Transmetropolitan, 100 Bullets chiar își delimitau un segment de piață.