Va place literatura politzista? Mie nu.
Cand eram mic imi placeau Sherlock si Poirot si Arsene Lupin, ca la toata lumea. Erau si clasici, erau si plini de patina, erau cool, iar ceva mai nou oricum n-aveai cum gasi. Cand am crescut mai mare au inceput sa se traduca contemporanii, Ed McBain si altii asemenea. Astia erau brutali, obsceni, cinici si scriau toti la fel. Parca s-a facut prea brusc trecerea, nu?
Intre Dashiel Hammett si Ed McBain, Romania comunista a reusit cu succes sa faca pierduti cam 50 de ani de literatura politista. O perioada in care la americani legea a fost facuta de Donald Westlake si Lawrence Block, doi amici de bere care au debutat ca si coautori de romane soft porn umoristice - cautati geniala trilogie Hellcats and Honeygirls editata de Subterranean Press la moartea recenta a lui Westlake.
Ulterior drumurile celor 2 s-au mai despartzit si carierele lor au concurat serios pentru titlul de cel mai tare autor de policier al secolului XX. O sa ziceti ca n-ati auzit de ei, ca de unde i-am scos. Pai vezi, asta e problema. Nici eu nu auzisem de ei si cand m-am uitat pe IMDB si-am vazut cate filme s-au facut dupa romanele lor politiste (mai ales dupa Westlake) m-am si mirat cum am putut trai atatzia ani cu asa o gaura in cultura, mai ceva ca un ulcer. Nu doar comunismul e de vina, ci si faptul ca amandoi autorii au publicat foarte mult sub pseudonim: Westlake a avut 15 pseudonime la viatza lui, Richard Stark fiind cel mai popular (var primar cu Iron Man si cu Eddard Stark).
Eroul celor mai tari romane ale sale, ranchiunosul Parker, a fost jucat de-a lungul anilor de Jason Statham, Mel Gibson (in Payback, rolul vietii sale), Lee Marvin (in Point Blank, film esentzial), Robert Duvall (in The Outfit, alt film esentzial), Michael Caine, Robert Redford plus o gramada de altzii, inclusiv un chinez (Chow Yun Fat in Full Contact), o femeie (intr-o ecranizare facuta de Godard) si un negru (Jim Brown). Alte realizari de seama ale lui Westlake sunt nominalizarea la Oscar pentru scenariul la The Grifters si trilogia horror optzecista The Stepfather.
Toate detaliile astea le gasitzi la spatele volumului de benzi desenate Parker, desenat de superstarul Darwyn Cooke cu dialogurile preluate direct din romanele lui Westlake, unul din evenimentele BD ale anului trecut. Faptul ca volumul e subintitulat The Martini Edition sugereaza ca e un volum deluxe, oversized, gros si aratos, din pacate doar cu grafica bicolora (verzui), usor minimalista. Volumul adapteaza in banda desenata romanele The Hunter (cel dupa care a fost facut si filmul cu Mel Gibson), The Man with the Getaway Face si The Outfit (cel dupa care a fost facut filmul cu Robert Duvall).
Povestea e despre Parker, un antierou, un con-man cinic, o acritura de om care e lasat sa moara de gagica-sa si de amicii care l-au tradat in timpul unui jaf, ca sa nu mai aiba de impartzit cu el castigul. Insa Parker isi revine cum-necum si incepe o campanie de razbunare brutala si sangeroasa din care nu se poate opri nici dupa ce se amesteca putzin prea adanc in biznisul unei organizatii mafiote numite The Outfit, pe mana carora au ajuns banii ce i se cuveneau in urma jafului pomenit. Actiunea escaladeaza pe parcursul celor aproape 500 de pagini BD intr-un ritm excelent, Cooke fiind dealtfel multipremiat pentru felul in care a evidentziat flashbackurile sau momentele taciturne ale eroului.
Personajul este excelent, dialogurile excelente, volumul foarte sexy si cu o gramada de bonusuri. Cel mai misto e un interviu-dialog intre Darwyn Cooke, Ed Brubaker (alt autor de BDuri politziste foarte cool) si editorul volumului, care isi amintesc de imprejurarile in care au decis sa faca aceasta adaptare, in preajma mortzii recente a lui Westlake care a apucat sa-si dea binecuvantarea pentru acest proiect ce pare ca va continua si cu alte adaptari.
Acuma ca sa fiu sincer recomand oricand lectura sau filmul fatza de o banda desenata adaptata dupa acestea, in special cand avem un scriitor de talia lui Donald Westlake si o serie de filme ca cele pe care le-am pomenit mai sus. Astept cu nerabdare incarnarea personajului de catre Jason Statham, anuntzata pt anu asta, daca nu cumva a iesit deja.
Imi pare rau, dar cu toata brutalitatea filmelor politziste din ultimii ani, s-a cam pierdut wit-ul marilor scriitori de policier, iar Parker a fost o ocazie excelenta sa ma lumineze cu privire la acest aspect.
- plusuri: editzie de lux, dialoguri excelente din romanele seriei Parker
- minusuri: grafica usor austera (bicolora) pentru o editzie deluxe
- recomandata: amatorilor de proza politzista
3 comments:
”...Insa Parker isi revine cum-necum si incepe o campanie de razbunare brutala si sangeroasa...”
Nici vorbă de răzbunare, în acest roman, ca și în toate celelalte 23, Parker își vrea doar banii înapoi, ba chiar nimic în plus. Tocmai această monomanie, această determinare rece îl caracterizează pe Parker. ”Evit cît pot să ucid. E o rezolvare prea simplă a problemelor. Și apoi...? Azi ucizi unul, mîine doi... unde ajungi?”
cele 50 de fete ale lui GREY....
Din cate stiu, asta era si paleta de culori la editia normala a benzii desenate, asa ca nu ma mira ca arata la fel in Martini Edition. Bine, pare un format mai mare, gen Absolute de la DC Comics, dar arta arata la fel. Foarte rar se modifica culorile pentru astfel de editii, doar daca originalele sunt de acum n ani si arata sterse (asa au facut la Watchmen sau la V for Vendetta, de exemplu).
Post a Comment