Probabil ca sunt ultimu om din Romania care s-a uitat la el, toata lumea pe care o cunosc il urmareste de la aparitzie, din cauza producatorului Frank Darabont, autorul celor mai bune ecranizari dupa Stephen King (Shawshank Redemption, Green Mile, The Mist). Din pacate Darabont s-a ocupat doar de primul sezon, fiind apoi debarcat din conflicte creative, dupa ce povestea serialului incepuse sa deraieze complete de la materialul original.
Probabil ca sunt totusi primu din Romania care a scris despre despre banda desenata originala a lui Robert Kirkman, care sta la baza serialului. Asta se intampla in articolul asta, cu cativa ani inainte de aparitia serialului. Intitulasem atunci articolul Zombie Soap Opera. Intentzionam sa transmit un mesaj cu titlul ala. Din pacate cam acelasi mesaj il am de transmis si despre serial.
Ce-i drept, la data scrierii articolului ala, banda desenata avansase cu povestea cam pana la momentul la care a ajuns serialul in momentul de fatza, dupa 3 sezoane. De atunci, banda desenata a avansat cam inca o data pe atata. Deci e posibil ca lucrurile sa se mai schimbe.
Sa recapitulam umpic problemele pe care le acuzasem atunci si felul in care le trateaza serialul:
- Ca povestile cu zombie sunt eminamente cinematice, iar impactul lor e mult mai scazut in literatura, si chiar mai scazut in banda desenata. Teoretic problema e rezolvata - acum avem un serial TV, iar efectele speciale produse de un guru in domeniu, Greg Nicotero, sunt la nivel de Hollywood, nu de televiziune, ceea ce e principalul plus al serialului;
- Ca grafica era alb negru si toate personajele semanau intre ele, abia fiind diferentziate de rasa si sex. Si aici serialul rezolva necazul. Frank Darabont e un bun manager de personaje, le-a mai rarit, le-a dat personalitate. Probabil de aia l-au dat si pe Darabont afara, ca sa poata baga la loc surplusul de personaje inutile.
- Ca povestea e carpita din mers, in functie de cerintzele cititorilor din posta redactziei. Asta a fost cea mai mare buba a benzii desenate, dar serialul a avut shansa sa rafineze plotul, sa mai elimine din carpitura si sa pastreze doar climaxurile care conteaza;
- Ca povestea e o telenovela. Din pacate aici serialul nu prea imbunatatzeste situatzia. In primele 2 sezoane am avut impresia ca ma uit la relansarea serialului Dallas. Toata lumea din Dallas e prezenta aici - Pamela, Sue Ellen, Bobby, Jock, mucosul de John Ross, varu Cliff... plus niste zombie in loc de vite.
Cand un serial cu vampiri (True Blood) devine mai entertaining decat unul cu zombie (cel de fatza) ceva nu e in regula. Asexualitatea personajelor (si actorilor), lipsa desavarshita a umorului si a referintzelor, atitudinea generalmente iehovista a personajelor, dialogurile tampe (nici cele din banda desenata nu erau mai breze), catziva actori extrem de antipatici samd, produc o stare de constanta iritare a telespectatorului. Comentariul social e cel standard, pe care ti-l da orice film cu zombie din 1968 (anul Romero) incoace.
Poate am vazut eu prea multe filme cu zombie. Pe vremuri, sa fii fan zombie era o dovada de gust elevat, prin care te puteai distantza de fanii vampirilor si varcolacilor (care erau, pana la True Blood, filme pentru copii, cu 2-3 exceptzii). In lumea horror, sa te uitzi la filme cu zombie era ca si cum ai fi ascultat jazz intr-o lume de manelisti. Cu serialul Walking Dead, diferentza s-a nivelat.
Lucrurile nu se opresc insa aici. Ca sa-mi invarta cutzitu in rana, Brad Pitt va fi eroul
urmatoarei superproductzii zombie - World War Z (probabil primul
blockbuster al genului). Urmatorul pas e un film zombie cu
Justin Bieber. Ba nu, statzi ca au facut deja un film cu zombie hipsteri - Warm Bodies.
Asta e, eu mi-am facut datoria, de data viitoare trec la recenzii de filme cu lesbiene si transsexuali. Daca mai vine totusi apocalipsa zombie, pe mine sa nu contatzi, mi-am vandut survival kit-ul.
P.S. Mare parte din articolul asta a fost scris cam cand incepea sezonul 3 din serial. A doua jumatate a sezonului trei recupereaza destul de serios din demnitatea genului, mai ales ca majoritatea personajelor enervante mor si isi face aparitzia englezul David Morrissey intr-un rol foarte carnos, al unui guvernator care incearca sa reorganizeze societatea postapocaliptica dar e corupt de gustul puterii. Sigur, nu e o idee grozava, dar conflictele ce se ramifica de aici nuantzeaza personajele mult si ocazioneaza un ritm mult mai sanatos al povestii. Se intampla ca asta e si partea la care m-am oprit cu cititul benzii desenate, pentru ca devenise iritanta si necredibila (cu multa violentza gratuita fara sa fie funny), insa serialul o gestioneaza mult mai intzelept, pe principiul less is more, cu oarecare tensiune psihologica ce recupereaza tonul disperat care s-a pierdut dupa ce Darabont a fost debarcat din echipa de productzie. Asa ca probabil voi urmari in continuare serialul, mai ales ca de aici chiar nu stiu ce se mai intampla.
P.S. Mare parte din articolul asta a fost scris cam cand incepea sezonul 3 din serial. A doua jumatate a sezonului trei recupereaza destul de serios din demnitatea genului, mai ales ca majoritatea personajelor enervante mor si isi face aparitzia englezul David Morrissey intr-un rol foarte carnos, al unui guvernator care incearca sa reorganizeze societatea postapocaliptica dar e corupt de gustul puterii. Sigur, nu e o idee grozava, dar conflictele ce se ramifica de aici nuantzeaza personajele mult si ocazioneaza un ritm mult mai sanatos al povestii. Se intampla ca asta e si partea la care m-am oprit cu cititul benzii desenate, pentru ca devenise iritanta si necredibila (cu multa violentza gratuita fara sa fie funny), insa serialul o gestioneaza mult mai intzelept, pe principiul less is more, cu oarecare tensiune psihologica ce recupereaza tonul disperat care s-a pierdut dupa ce Darabont a fost debarcat din echipa de productzie. Asa ca probabil voi urmari in continuare serialul, mai ales ca de aici chiar nu stiu ce se mai intampla.
True Blood - sezoanele 4 si 5
Motto: To me, vampires are sex... I don't get a vampire story about abstinence. I'm 53. I don't care about high school students. I find them irritating and uninformed. (Alan Ball, producatorul serialului)
Cineva sa-mi spuna va rog daca serialul asta mai are vreo legatura cu cartzile lui Charlaine Harris. Cand a aparut prima data, l-am perceput drept un alt fel de Twilight, exploatand obsesia recenta a tineretului pentru necrofilie.
Apropo de asta, am avut un soc cultural major intrand recent intr-o librarie. La sectiunea horror, cu exceptia a doua volume de Stephen King, ABSOLUT TOT ce era pe rafturi consta in soap opera din astea cu vampiri si vampiritze lesbiene care au probleme in preajma bacalaureatului. Nimic altceva nu era in sectiunea horror a librariei. NIMIC! Pe vremuri lumea si-a facut impresia generala despre ce e SFul uitandu-se la Star Trek si Star Wars, treaba care a pecetluit caracterizarea genului in ochii oamenilor prea ocupatzi sa priveasca dincolo de aparentze. Daca acum se intampla aceeasi treaba cu horrorul suntem damnatzi pe veci, n-o sa mai scapam de imaginea asta, cum nu scapa hipsterii de a lor. Mai ales de cand cu prestatzia de la Eurovision.
Revenind la ce ziceam, True Blood m-a surprins cu fiecare nou sezon si in timp s-a conturat mai degraba ca o parodie la Twilight. Cel putin de prin sezonul 4 parodia, comentariul social si referintzele umoristice devin dominante, punand in plan secund romantza dezgustatoare a lui Sookie, spiridusha cu strungareatza indragostita de 2 vampiri, 1 varcolac si nu mai stiu de cine. Din pacate si elementele horror trec in plan secund, iar din sezonul 5 treaba se degradeaza pe masura ce povestea se aliniaza la stilul filmelor de actziune cu conspiratzii antice conduse de vampiri-politicieni care lucreaza din umbra si urmaresc dominatzia totala a planetei (gen Blade, Underworld).
Avem din fericire tot mai mult sex, dar si mai multa politica si actziune de spionaj. Vampiru Bill se transforma in personaj negativ, un fel de politician fara scrupule cam ca astia ai nostri, posedat de spiritul lui Lilith (zeitza vampirilor care vrea sa-i starpeasca pe oameni), in timp ce vampiru Eric devine intruchiparea idealismului socialist, inversand practic schema cu care a inceput serialul. Se intorc si vampirii gay anarhisti, varcolacii comunisti, niste vrajitoare lesbiene si este introdus un element nou - un fel de Djinn hotarat sa razbune victimele abuzurilor soldatzilor americani din Irak. Deci nivelul alegoric al serialului ramane unul puternic, dar mult mai putzin subtil decat pana acum.
La momentul asta serialul nu mai contzine oameni normali. Toata lumea e ori fiintza supranaturala, ori gay (e vreo diferentza?). Asta mai inseamna ca povestea incepe sa semene cu cele ale supeeroilor Marvel (ori a serialului Heroes, caruia din asta i-a stat moartea), in care stii ca, chiar daca personajele mor, pot oricand sa invie si sa revina in joc intr-o forma sau alta, cee ce anuleaza orice miza dramatica. Nu domle, cand cineva moare, tre sa ma faci sa plang dupa el.
Pariurile pe care le-am facut acu 5 ani par sa se implineasca si va rog sa-mi trimitetzi un borcan de zacusca totzi care atzi zis ca delirez cand am profetzit ca urmeaza sa fim invadatzi de vampiri gay, threesomeuri cu vampiri si soap opera cu varcolaci. Alaturi de Torchwood, True Blood devine unul din cele mai puternice canale de promovare a culturii gay in mediile de geeksi asa cam, mame, avetzi grija la ce se uita copiii vostri.
P.S. Pentru sezonul 6 s-a anuntzat implicarea lui Rutger Hauer intr-un rol cheie.
4 comments:
The Walking Dead este si pe lista mea de filme ce trebuie vizualizate!
Bine punctat Optimizare Motoare!
trebuie sa ma uit si eu la true blood, ma oprisem la generic care e foarte misto
Da, din cate stiu True Blood e dupa cartile lui tanti aia, pe care nu le-am citit. Il astept si io cu entuziasm. Cat despre walking dead, sezonul 1 a fost bestial, 2-ul asa si asa, iar la asta cel mai recent am uitat sa ma uit de pe la jumate, asa engaging era saracu'.
Post a Comment