Scenes from an Impending Marriage
de Adrian Tomine
+
Mr. Wonderful
de Daniel Clowes
De la astia doi BDisti am citit cam tot ce era de citit si i-am recenzat in disperare de la infiintzarea blogului pana azi (de la Tomine: Shortcomings - esentziala, Summer Blonde, Sleepwalk; de la Clowes - Wilson - esentziala, Ice Haven, Caricature, 20th Century Eightball, Pussey).
In primul rand pt ca la ei am gasit cea mai cursiva si corecta viziune asupra relatziilor interumane si gasesc ca povestile lor ar trebui predate la dirigentzie in gimnaziu, ca sa intzeleaga totzi copiii cum e viatza asta si ce-i asteapta mai incolo. In al doilea rand pt ca la ei am gasit umorul cel mai apropiat de sortimentul meu preferat - deopotriva agresiv pana la nesimtzire si autodepreciativ pana la autoflagelare, in doze care se complementeaza perfect.
Dintre cei doi, Clowes e maestrul, Tomine e epigonul - fiecare si-a facut numele cu cate o revista BD autoprodusa (Eightball, respectiv Optic Nerve) care, la momentul celebritatii a inceput sa fie recompilata in diverse cartzulii (in cazul lui Clowes ecranizate in 2 filme fundamentale pentru orice muritor: Ghostworld si Art School Confidential).
Necazu e ca... baietzii astia au ajuns intr-o fundatura: amandoi s-au insurat, desi n-ai fi crezut ca vreo persoana de sex feminin ar putea vreodata sa suporte a sta macar la aceeasi masa cu ei. Amandoi au fost cronicari esentziali ai misoginismului filosofic (existentzialist) si ai disfunctzionalitatii relatziilor heterosexuale (fara sa fie gay, deci cu atat mai tragic). Insa la un momendat, prin 2005 (Clowes) sau 2007 (Tomine), amandoi au cam disparut din actualitate. Si nu cred ca au apucat sa adune din BDuri atatzia bani incat sa-si permita o pensionare prematura.
Cu ocazia celor 2 titluri acilea discutate, am intzeles ce s-a intamplat cu ei - s-au insurat. Si-au gasit nashu, cu alte cuvinte. Iar la cum arata cele doua cartzi, s-ar putea sa fie si sfarsitul lor definitiv (e drept ca Clowes a mai scos anul trecut si volumashul Death Ray, dar e una din lucrarile lui mai vechi ramasa ne-reeditata).
Cel mai suparat sunt pe Tomine, care, desi freaca menta de ani buni, in totzi anii astia abia si-a gasit timp pentru Scenes from an Impending Marriage, despre care cu greu pot spune ca e o carte. Abia ajunge la 50 de pagini si are cam dimensiunile unui pachet de tzigari din ala mai lat, Dunhill sau cum le zice. Mai nasol e ca tot volumul nu contzine decat o trecere in revista a gatelilor de nunta ale autorului. Ba la un momendat afli ca insasi carticica asta nu e decat invitatzia la nunta pe care si-a facut-o Tomine, si i-au ramas cateva exemplare neimpartzite pe care a decis sa le vanda sub chipul acestui volumas.
Clowes mai are niste circumstantze atenuante - in ultima vreme a mai scos totusi Wilson si un volum de interviuri (dupa 5 ani de pauza), iar Mr. Wonderful e un pic mai consistenta decat cronica maritala a lui Tomine, in sensu ca nu povesteste despre nunta in sine, ci despre cum si-a cunoscut nevasta, pe cand si el, si ea, ramasesera divortzatzi si acritzi de viatza. De fapt Mr. Wonderful e culeasa din paginile New York Times, unde a aparut ca strip periodic de mare succes. Conform autorului, e prima si ultima sa poveste de dragoste.
Se poate deduce de aici ca nici una din cele 2 lucrari nu sunt nici suficient de funny, nici suficient de tragice pentru asteptarile fanilor. Amandoua sunt hardcover desi cu greu se califica pentru denumirea de "cartzi" (50, respectiv 70 de pagini). Amandoua sunt relatari ale unor evenimente personale, importante pt autori, dar mai putzin importante pt cititorii lor.
- plusuri: reveniri dupa o luuuuuuuuuunga absentza a doi autori BD esentziali; formatul "placheta" e destul de sexy
- minusuri: cam putzin dupa asa o pauza, autorii par sa-si fi pierdut suflul, au devenit umani, lucru care creca apare la batranetze, ca incepe sa-mi dea si mie tarcoale
- recomandare: indragostitilor si celor aflatzi in preajma nuntzii
2 comments:
Mda. Unul dintre cei mari (Clowes). Pacat ca s-a dat la fund.
Problema cu Tomine în primul rând e că ține cu dinții la formatul de revistă/pamflet. Apoi ca majoritatea artiștilor ăstora cu prințipuri are alte chestii pe cap, mai lucrative, acum că a devenit cât de cât cunoscut și mai ilustrează coperte pentru New Yorker, mai încearcă să facă filme, mai încearcă să facă un roman grafic, dar îl abandonează după câteva pagini.
Când era mic nu putea să facă altceva înafară de benzi desenate și producea, de bine, de rău.
Post a Comment