Proza non-steampunk a unui autor de steampunk

In for a Penny 
de James Blaylock
Pedigree: 
- nominalizare Locus (pt. culegere de autor) 
- nominalizari World Fantasy, Locus (pt. povestirea His own backyard) 
- nominalizare Locus (pt. povestirea In for a penny) 
- nominalizare Locus (pt. povestirea War of the worlds) 
- nominalizare Locus (pt. povestirea The other side) 
- nominalizare Locus (pt. povestirea Small houses)

Blaylock e creditat ca fiind inventatorul genului steampunk de catre amicul sau, Tim Powers. La schimb, Powers e creditat ca fiind inventatorul genului de catre amicul sau Blaylock. Altzii zic ca astea-s nepotisme si ca genul isi are radacinile in SFul tehno-babble umoristic din serialul Doctor Who, ori in westernurile planetare/postapocaliptice gen Howard Waldrop, Michael Moorcock si altii. Altzii ii crediteaza pe Jules Verne sau HG Wells, dar ei uita ca o conditzie esentziala e ca steampunkul sa se petreaca in trecut, relativ la momentul contemporan scrierii.

Or fi radacinile pe-acolo, dar e clar ca termenul a fost fixat de K.W.Jeter (discipol al lui Philip Dick) cu referire la primele carti ale lui Blaylock, Powers si ale lui insusi, desemnand prin acest termen o parodie la adresa cyberpunkului.

E interesant ca steampunkul, cu originile in farsa si parodie, a reusit sa depaseasca cu mult genurile pe care le parodia (chiar si cyberpunkul), iesind din granitzele SFului si constituindu-se chiar intr-un curent estetic subordonat postmodernismului (cel putzin in film, design, pictura, moda etc). Seriale ca Doctor Who au asigurat o larga popularizare. Anul trecut a iesit si antologia de capatai a genului, Steampunk, editata de sotzii Vandermeer, cu o selectzie excelenta de autori fundamentali ai genului: James Blaylock insushi, Michael Moorcock, Joe Lansdale, Ted Chiang, Neal Stephenson samd (din pacate cu reprinturi pe care le cam citisem din alte partzi). Anul asta se continua cu al 2-lea volum - Steampunk Reloaded - cele doua ofera o acoperire excelenta a genului de la origini pana in prezent. Mai nou au aparut si gagici care scriu steampunk (la fel de rare ca cele care scriu cyberpunk), in special Cherie Priest care pare pe val.

Si, bineintzeles, primul volum romanesc de steampunk, lansat saptamanile trecute, de care s-a tot vorbit pe Interweb si in care ma gasitzi si pe mine cu o tentativa de usoara pervertire a genului. Din pacate nimic din aceasta introducere n-are vreo legatura cu volumul de fatza, e doar reclama mascata la volumul romanesc, antologat de Adi Craciun.

In timp ce in culegerea In for a Penny, am impresia ca editorii chiar si-au propus sa adune proza lui Blaylock care n-are nici o treaba cu steampunkul. Asa ca am avut ocazia sa descopar ce scrie Blaylock atunci cand e serios, pe picioarele lui si nu tributar/omagial (cumva, asa mi se pare ca e intreg genul steampunk, n-ar putea exista daca n-ar fi existat lucrurile pe care le refera). Volumul e destul de subtzirel, alcatuit din 7 nuvelete (15-30 pagini bucata).

Din cuprins, incepand cu favoritele mele:

• War of the Worlds: Poveste de geniu si incredibil de funny. Un sotz e macinat de ideea ca a facut cam multe compromisuri pentru casnicie. Spre exemplu colectzia sa de benzi desenate, bata de baseball de la taica-sau si alte obiecte afective i-au fost surghiunite in pivnitza, sa nu ocupe loc in casa si sa nu stea mereu in calea nevestei care nu da 2 bani pe ele. La un moment dat omu nostru se imbata si isi cumpara o bila de popice cam scumpa care provoaca o scena de isterie majora in familie. In fine, toate astea le aflam din flashbackuri. Povestea in sine se petrece intr-o noapte in care vin extraterestrii si tot cartieru e evacuat de pompieri. Cei doi au la dispozitzie un sfert de ora sa-si adune strictu necesar si lucrurile esentziale, sa le bage in portbagaj si sa o rupa la fuga. Nevasta isi ia argintaria, sertaru cu fotografii si cusca cu papagalii, sotzu isi haine, portofel, ceva mancare, paturi, niste benzi desenate si, ca tot era prin beci, bila de popice. Evident ca nu incap toate in masina, de aici un mare scandal si o foarte haioasa reinterpretare a titlului war of the worlds. Finalul e si el de mare clasa, nu o sa-l spoileresc;
  
• The Other Side: un tip incepe sa aiba premonitzii cu intrebarile care se pun la emisiunea Vrei sa fii miliardar? si, ca sa-si lamureasca problema, incepe sa frecventeze un grup de suport pentru victimele experientzelor paranormale. Autorul zice ca povestea e autobiografica, deci realista, asa ca nu se merge prea departe cu senzationalul si fantasticul, pastrand povestea pe niste coordonate amuzante;
  
• In for a Penny: Un individ sufera de vedenii cu bijuterii si tot pleaca de-acasa sa caute prin gunoaie, convins ca divinitatea ii va scoate in cale bogatzii fara numar, cu conditzia sa caute suficient de atent;
• The Trimesgistus Club: O biblioteca este bantuita de fantomele librarilor si anticarilor care au lucrat de-a lungul timpului pe-acolo. Fantomele astea fac tot felu de farse bibliotecarului actual, ii schimba ordinea cartzilor in rafturi, lasa semne in iarba din curte s.a.m.d. iar bibliotecaru isi propune sa construiasca o capcana de prins fantome;
  
• His Own Backyard (finalista World Fantasy): Un gagiu viziteaza casa in care a copilarit, acum abandonata. Cand se duce in gradina sa-si dezgroape niste jucarii pe care le ascunsese acolo intr-o capsula a timpului, sufera o transportare brusca in trecut, chiar in ziua in care si-a ingropat jucariile, iar casa era inca locuita de parintzii lui (si de el insusi, mic copil). Povestea e despre cum se ascunde omu prin dulapuri si shoproane ca sa nu-l prinda parintzii si sa-l dea pe mana politziei. Are si un moment emotzionant care mi-a adus aminte de Nevasta Calatorului in Timp. O poveste oarecum old-school dar foarte bine scrisa;
  
• Small Houses: Poveste descriptiva si emo, despre un batran care se culca in trusa cu scule din shopron, care, dupa ce l-a slujit o viatza, capata rol de sicriu;
  
• Home Before Dark: Cam in acelasi ton, descriptiv si fara dialoguri, despre un proaspat mort care isi mai viziteaza o data casa in care a trait inainte sa se duca... unde tre sa se duca.
  

Pana la urma ce am gasit in volumul asta? In primul rand, un umor extrem de fin (primele 3-4 povesti). In sensu ca n-am ras deloc in timp ce citeam povestile, dar ma umfla rasul cand imi amintesc despre ele. Cred ca asta inseamna umor fin. Nu e nici o poanta hazlie in povestile astea, chiar si povestea cu cei doi sotzi care se lupta asupra portbagajului are gravitatea unei povesti de supravietzuire. In al doilea rand, am gasit proza fantastica umanista, adica mai mult realista decat fantastica (gen Nevasta Calatorului in Timp). Adica realism de ala magic, cum ii zic academicienii.

Asa cum umorul e fin, si tragedia e fina - nu se intampla nimic dramatic, sunt cateva personaje care au murit sau se pregatesc sa moara si, prin unele flashbackuri, rememoreaza amintiri placute de pe lumea asta in asteptarea evenimentelor care ii asteapta pe lumea cealalta. Asadar volumul e cam dezechilibrat tematic - cateva povesti funny, alternate cu cateva triste plus una, finalista World Fantasy, care e si funny si trista. Evident, preferatele mele au fost cele funny, in primul rand pt ca se si intampla ceva in ele (in timp ce alea triste sunt mai lirico-descriptive, aproape de stilul lui Jack Cady), in al doilea rand pt ca nu imi prea convin cugetarile realiste pe tema mortzii.

- plusuri: 3 nuvelete foarte tari (din 7), conditii grafice deosebite
- minusuri: volumul ignora complet rolul autorului in geneza genului steampunk (asta e totodata si un plus, caci ofera o perspectiva noua asupra operei sale), povestirile despre moarte sunt triste, simple, lente, sentimentaliste si destabilizeaza buna dispozitie creata prin povestirile mai hazlii;
- recomandare: amatorilor de realism magic, fanilor Neil Gaiman (dar ceva mai realist)