Filmele vorbite pe la spate - februarie 2011

Filme musai

Black Swan

Dupa filmu asta n-o sa mai aud niciodata cu aceleasi urechi expresia "Ce pana mea!"

Black Swan e un triumf al filmului horror, ba chiar primul film giallo care a fost vreodata la Oscaruri. Mi-a facut pofta de un maraton Dario Argento. Se pare ca Aronofsky nu face filme la nimereala. Sper ca nu va intrebatzi acuma cine e Aronofsky. E un evreu care a dat peste cap istoria cinemaului. Nu neaparat cu filmu asta, dar cate un pic cu fiecare din filmele pe care le-a facut. Favoritu meu e Pi, dar creca Black Swan vine pe locu 2. E unu din putzinii regizori care au reusit sa convinga si pe alzii decat fanii horror ca exista arta in horror.

Singurul neajuns al filmului e ca pare filmat in cinema. Am avut impresia ca Aronofsky si-a piratat propriul film, s-o fi strecurat cu un Iphone sa-l filmeze din sala si apoi a inceput sa-l distribuie. Ori au proiectat astia de la mall o varianta piratata. Imaginea se scutura uneori atat de tare ca nici n-am recunoscut-o pe Winona Ryder, in rolul unei balerine cu picioarele rupte. Creca e mult mai cool daca vezi filmu acasa decat in cinema. Are foarte multe primplanuri in care apare cate o moaca imensa pe tot ecranu, cu 10 metri distantza de la un ochi la altu si trebe mereu sa dai din cap ca la tenis ca sa vezi toata mecla.

Black Swan e al doilea film despre balet al lui Aronofsky. Primul a fost The Wrestler, filmu care l-a relansat pe Mickey Rourke. Asta o relanseaza pe Natalie Portman, nu ca ar fi fost ea iesita din schema, dar nu mi-a picat niciodata cu tronc, nici macar in filme care mi-au placut (Closer, V for Vendetta). Poate doar in Leon, unde era underage. Creca unu din motive e ca sufera de sindromul Keira Knightley. Nu ma intrebatzi ce inseamna asta. Aici insa feminitatea ii e hiperpotentzata de regia foarte perversa si anatomica a lui Aronofsky, de rolul libidinos al lui Vincent Cassel (in rolul tziganului care vrea sa manance lebada) si de o scena lesbo care m-a marcat pe viatza, cu rusoaica Mila Kunis (Book of Eli, Forgetting Sarah Marshall si mai cunoscuta drept fosta gagica a odiosului Macaulay Culkin).

Si inca o chestie, esentziala: urmatoru film al lui Aronofsky va fi... Wolverine.

Si inca una: apare si aici Uncle Hank, moshu pervers din mai toate filmele lui Aronofsky (ala care agita un dildo in ultima scena din Requiem for a Dream; si canta un cantecel in metrou, in Pi).

Never Let Me Go

Un amic mi-a spus ca Uniunea Europeana a inceput sa investeasca bani in ferme pentru crescut pui de gaina bio. Ce sunt astia? Spre deosebire de puii cu care suntem noi obisnuitzi, cu gust de carton, puii bio sunt crescutzi pe un teren de fotbal, au la dispozitzie minim 1 metru patrat pe cap de pui ca sa alerge, se hranesc cu râme vanate cu propria mana (sau cioc, ma rog) deci in principiu au o viatza sanatoasa si energica, incat devin niste pui muschiulosi si foarte fit. Daca vreunu da semne ca schioapata sau nu tzine pasu cu amicii sai, e epurat si eugenizat ca sa nu strice sentimentul de bunastare al celorlaltzi pui.

In ecranizarea cartzii lui Kazuo Ishiguro e vorba de o ferma din asta pentru copii bio, care sunt crescutzi pentru organele lor. Scoala pe care o fac e menita sa-i spele pe creiere astfel incat ei sa accepte ca unicul rost din viatza e sa-si doneze organele in 3-4 sedintze, dupa care sa-si dea duhu. Umbla insa vorba ca unii au supravietzuit la mai mult de 4 donatzii, insa tzinutzi in viatza de aparate, treaba pe care nu si-o doreste nimeni. Daca mori de la prima donatzie, esti chiar un lamer, dar de regula nu se intampla caci exemplarele slabe sunt eliminate din tineretze.

Filmu e facut de un regizor de videoclipuri care a mai facut un singur film inainte, ala cu Robin Williams in rol de pedofil (One Hour Photo, destul de cool). Toata fortza lui Never Let Me Go e data insa de trioul de actori principali, Carrey Mulligan (noua Audrey Hepburn, din An Education), Keira Knightley si Andrew Garfield (noul Spiderman, The Social Network). M-a tulburat putzin faptul ca fetitza care joaca personajul Keirei la 12 ani are sani mai mari decat acelasi personaj jucat la 20-30 (de Keira Knightley). Dar in rest cei 3 actori reusesc sa te deprime cumplit.

Am inceput sa sesizez o noua tendintza, pe langa aia in care suntem pregatitzi pentru invazia extraterestrilor, si anume asta care ne pregateste pentru capitalismul visceral. Repo!, Repo Men, intr-o anumita masura Moon (daca mutam un pic discutzia spre clone), iar acum Never Let Me Go sunt semnale clare care ne avertizeaza asupra noilor directzii pe care le ia antreprenoriatul noului mileniu.  Nu stiu daca ati observat, dar distopiile astea de obicei nu avertizeaza, ci anuntza. Orwell nu ne-a avertizat ca urmeaza totalitarisme crancene, ci ne-a anuntzat. Faptul ca el a scris carti alea n-a schimbat nimic cu nimic. Intr-o lume tot mai dezinteresata de descoperirea si regenerarea de resurse (ori macar mutarea pe alta planeta), ne-a ramas ca prioritate principala exploatarea RESURSEI UMANE, pana in panzele albe, in toate aspectele sale. Romanii isi vand deja rarunchii si matzele si copiii pe o scara deloc neglijabila, mai ramane sa se legifereze, sa se puna niste accize si sa vina PDLul sa ne convinga ca asa o sa ne platim datoriile la FMI.

La vremea aparitziei, romanul lui Ishiguro a starnit multiple scandaluri - ba ca e SF, ba ca nu e SF. Exclusivistii mainstream au acuzat ca n-are nave spatziale, Sefeistii au acuzat ca are clone, deci e SF. Traim intr-o lume cretina. Din mai multe motive, dar o sa pomenesc unul singur, acela ca filmu asta nu e nominalizat la Oscar pt nimic, desi ar fi meritat macar la actori (cel putzin Mulligan si Garfield), scenariu si regie. Cam o jumate din nominalizari au fost sub ce se vede in Never Let Me Go. In compensatzie, e primu meu film de top 10 al acestui an.

True Grit

In principiu de la fratii Coen ma astept ca tot al doilea film sa fie de geniu si restu sa fie asa mai de relaxare si nespectaculoase. Cum filmul de geniu a fost anu trecut (A Serious Man), a fost randul unuia usurel, care ma mir ca a fost bagat in seama la Oscaruri atat de tare (in conditiile in care A Serious Man nu prea).

Asta e un remake dupa un film cu John Wayne, inlocuit aici cu Jeff Bridges. Deci un western cam banal, ridicat in sus de dialogurile shugubetze, fetzele strambe si shtirbe ale personajelor si rolurile lui Jeff Bridges si Matt Damon, primu un sherif alcoolic, al doilea un vanator de recompense mustacios, amandoi angajatzi de o fetitza sa razbune moartea tatalui ei. Celalalt actor de pe afis, Josh Brolin, are un rol chiar mai sec decat a avut in No Country for Old Men, adica apare tarziu si dispare repede, nu stiu de ce l-au mai pus pe afish. In principiu se tot preumbla astia si impusca pe unii si pe altzii, si mai iau pauze in care discuta tampenii fascinante. E mai de actziune si mai putzin de ras decat ma asteptam.

Drive Angry 3D

Nicolas Cage se intoarce din Iad cu un shotgun sa-si salveze nepoata din mainile unei secte sataniste cu o usoara tenta de MISA, care vor sa o sacrifice in numele dOMNULUI. Nimica nu-l opreste pe Nic Cage, nici macar un glonte in ochi. La dreapta lui sta minunata Amber Heard (sper ca va amintitzi de All the Boys Love Mandy Lane), in rolul unei chelneritze texane fugita de-acasa de cand a fost batuta de iubitul ei cam curvar (care se intampla sa fie si scenaristul filmului). Pe urmele lor se afla, pe langa satanisti si autoritatzi, un Contabil venit din Iad sa-l duca pe Nicolas Cage inapoi in butoiu cu pucioasa din care a scapat.

Evident, toate cele aici discutate ofera premisele unui film de geniu pentru putzinii amatori de pulp fiction obscen de violent si plin de umor grosolan (in fine, poate nu suntem asa putzini, creca a avut un box office mai mare decat clasice ale genului precum Machete). Din pacate filmu nu prea e desavarsit, adica nu e vorba aici nici de Tarantino, nici de Rodriguez, dar nu e nici departe, adica reuseste sa compenseze lipsa de subtilitate si wit cu un exces de zel impresionant. E undeva la nivelul Crank/Shootemup care n-au fost nici alea de lepadat. Ori chiar la nivelul lui Rodriguez cand era mai tanar si mai timid (Desperado, de exemplu). In fine, n-ar fi astea chiar motive sa-l consider un film musai, dar pana la urma l-am lasat in categoria asta datorita unei unice scene care nu mi-a venit sa cred ca exista in timp ce ma uitam la ea, cu Nicolas Cage facand sex cu un trabuc in gura, ochelari de soare si impushcand vreo 10 insi fara sa se opreasca din facut sex. A stroke of genius, mai ales ca e 3D.

Drive Angry e facut de francezu Patrick Lussier, ucenic al lui Wes Craven si autor al lui My Bloody Valentine, unul din putinele filme 3D pe care le-am vazut si care avea rost sa fie facute 3D (alelalte sunt Avatar si de neuitatul Piranha). Urmatoarele proiecte sunt preluarea francizei Halloween de unde a lasat-o Rob Zombie si resetarea seriei Hellraiser.

Filme contra plictiselii

Get Low

Film al unui debutant (dar debutant cu Oscar pentru scurt metraj acu ceva ani), si pe asta il consider un mare absent de la Oscaruri. Nu neaparat pt film sau poveste (care e simplutza si complet lipsita de subtilitati) cat pentru cei doi actori principali care mesteca fiecare scena cu un nesatz incredibil.

De o parte e Robert Duvall, in rolul unui pustnic octogenar interbelic care se hotaraste sa-si pregateasca inmormantarea si sa organizeze un mare chef inainte sa moara, la care sa vina totzi satenii care l-au barfit in viatza asta. De cealalta parte e Bill Murray, un antreprenor de pompe funebre falit, care se ocupa de organizarea chefului si vede o ocazie de a-si salva afacerea in dorintzele extravagante ale lui Duvall. Si secundarii sunt destul de cool - Sissy Spacek (Carrie) foarte imbatranita, in rolul unei foste gagici a eroului, si Lucas Black (copilu din Slingblade si American Gothic acum crescut mare) in rolul ucenicului de la pompele funebre ale lui Bill Murray. Nu e chiar o comedie, de fapt aproape deloc, desi te cam umfla rasul uitandu-te la Murray, iar spre sfarsit e cam tearjerker si manipulator emotzional dar, cum ziceam, actorii fac filmu musai de vazut.

Unstoppable

E impresionant cum Tony Scott (fratele lu Ridley) a reusit sa faca un film atat de prost sa para atat de bun. Tre sa te cheme Scott ca sa-ti iasa smecheria asta. Asta-vara cand am fost la o discutie la TIFF intre regizorii si scriitorii romani, se tot batea apa in piua pe tema audientzei tzinta. Ca producatorii de film vor sa vada un plan de afaceri cand le propui un scenariu si ei iti vor raspunde daca ideea filmului e vandabila sau nu. Ca te potzi trezi cu argumente de genu "nu se poarta filmele cu circ in perioada asta". Sau mai rau, "filmele despre moarte nu prea mai au cautare".

Nu pot decat sa mi-l inchipui pe Tony Scott punand in fatza unui producator ideea de a face un film despre... un tren (si catziva CFRisti cu salariile proaspat taiate). Bine, cand te cheama Scott si il pui pe Denzel in (aproape) toate filmele tale, creca potzi face si un film despre o bashina si cineva o sa sara sa ti-l finantzeze. Si daca chiar nu se intampla, faci cum a facut Tony Scott cu Unstoppable: ti-l finantezi singur. Aha, deci credetzi ca nu au cautare filmele cu trenuri? Statzi ca va arat eu voua.

Creca e a doua tentativa a lui Scott de a face filme cu trenuri, dupa Pelham 123 (sau ala era metrou?), tot cu Denzel. Aici Denzel joaca un pensionar ceferist care se da cu locomotiva de colo colo, sa-l invetze pe noul angajat (Chris Pine) cum e treaba cu trenurile. Ucenicul insa e cam prostovan si la un momendat leaga mai multe vagoane decat trebuiau. In alta gara, alt personaj cretin, de fapt cel mai cretin din tot filmu, se da jos din locomotiva aflata in mers si vrea sa fuga un pic mai repede sa schimbe macazu si pe urma sa sara inapoi in locomotiva, tot din mers. Numa ca era cam gras si fugea mai greu decat locomotiva din care se daduse jos asa ca nu mai apuca sa se suie inapoi si trenu o ia singur inainte. Deci genu asta de probleme au personajele lui Tony Scott.

Rosario Dawson, una din cele mai hot gagici din cinematografia moderna, e sefa de gara si incepe sa dea telefoane in stanga si-n dreapta sperand ca lamureste pe cineva sa interecepteze trenul, ori macar sa-l deraieze. Treaba care nu iese. Lucrurile se imput nasol pe masura ce trenu incepe sa treaca prin zone populate si amenintza sa deraieze in curbele periculoase din cauza ca nu e nimeni sa puna frana.

Ma simt prost doar descriind scenariul acestui film, daramite daca as fi fost implicat in scrierea lui. Si totusi, nu stiu cum face dar Tony Scott reuseste sa faca un film mai palpitant decat 2012, Transformers si inca 100 de blockbustere din astea la un loc. Si nici macar efecte speciale nu prea foloseste. Adica pune la un momendat o carutza in calea trenului sa se faca pulbere si la un momendat sunt niste efecte CGI cu rotzile scrashninde ale maleficului tren. In rest merge pe cascadorii de nota 10.

Sunt foarte cool tentativele de a opri trenul lipind tot felu de locomotive de el, ba in fatza, ba in spate, conduse de ceferisti zbarcitzi de viatza, si sentimentu de agravare pe care tzi-l dau reportajele TV intercalate prin film care descriu pe unde a mai ajuns trenu.

Astept in continuare de la Tony Scott un film palpitant despre desfundatorii de WCuri, tot cu Denzel Washington in rolu principal, eventual 3D.