The Sons of Noah and Other Stories
de Jack Cady
Pedigree:
- Premiul World Fantasy, nominalizare Locus (pentru culegere de autor)
Jack Cady a trait, a scris si recent a dat ortu popii in cvasianonimat, ca mai totzi cei catalogatzi drept "a writer's writer", adica autori care au avut drept discipoli scriitori mult mai cunoscutzi decat ei. Moartea lui Cady a facut oarece valuri care au ocazionat niste reeditari in editzii de lux, printre discipolii care s-au straduit sa-l scoata din anonimat numarandu-se si reputatul autor si poet horror Tom Piccirilli.
Pentru mine Cady a fost o gura de aer proaspat, dupa ce parcusesem o sharja de autori horror destul de extremisti, experimentali si post modernisti (Blumlein, Somtow, Etchison). De fapt asta cu "aer proaspat" e o exprimare mai nefericita, caci Cady e fix la polul opus, scriitura lui fiind invechita si linistita, foarte lirica si apropiata de o traditzie a fantasticului american bazat pe povesti cu fantome, catalogata de fani drept eerie fiction, sau supernatural fiction in incercarea de a se desprinde de etichetele considerate triviale precum fantasy sau horror. In segmentul asta eerie intra clasici ca Oscar Wilde, Poe, MR James, Ambrose Bierce atunci cand vrem sa-i separam de horrorul cinstit (=cu sange) al lui Stoker, Lovecraft samd.
O alta eticheta folosita frecvent pentru soiul asta de scriitura e weird fiction, in varianta bruta de dinainte sa se inventeze new weird. Se zice ca o conditie esentiala sa poata fi catalogat drept weird e ca autorul sa fie mort, criteriu pe care Cady il satisface. Criteriul fiind unul deosebit de important si in valorizarea literaturii mainstream, putem spune ca soiul asta eerie/weird e acea partea din fantasy/horror care a apucat sa fie integrata in "marea literatura" dar care nu se numeste totusi realism magic (eticheta pt care nu trebe neaparat sa fii mort, dar tre sa fii latin). Una din editurile specializate pe eerie/weird fiction e si Ex Occidente a noastra.
Conform unei serii de eseuri ale pionierului MR James, ceea ce separa soiul asta de literatura fatza de horror sunt urmatorii factori: absentza sangelui, pretentzia de autenticitate a faptelor narate si lipsa oricarei intentzii de a explica mecanismul (fie el si fantastic) care a cauzat evenimentele.
Cady reuseste sa aduca in plus, la toata mamaliga asta, un detaliu care ii confera o identitate puternica si anume calitatea de a fi scriitor sudist, educat la scoala literara din zona Mississippi/Louisiana, calcand pe puternica traditzie a unor Faulkner si Mark Twain. Credibilitatea de autor sudist este consolidata si de barba de mormon si camasa in patratzele. Si de faptul ca si-a castigat painea din doua linii de cariera complementare: sofer de camion si prof de literatura la o universitate luterana.
Volumul Sons of Noah and Other Stories este despre comunitatzi rurale de oameni religiosi (luterani, cred, daca ma uit la backgroundul autorului) intre care se petrec diverse evenimente care pun oamenii pe ganduri, cu semnificatie mai mult sau mai putin religioasa. Volumul i-a adus autorului unicul sau premiu World Fantasy (si o nominalizare Locus) si a aparut pe la inceputul anilor 90. E un volum paperback subtzirel care ar necesita reeditare in conditii mai bune, fiind out of print de o gramada de ani. Din cele 150 pagini, aproape jumatate sunt alocate unei nuvele si restul unor povestiri scurte:
- Sons of Noah: O comunitate nomada religioasa se stabileste intr-o vale cu o geografie ciudata, unde au loc frecvent inundatzii inexplicabile urmate de perioade lungi de prosperitate agricola. Satenii se bucura de o armonie comunitara si naturala deosebita, reusind sa se adapteze la neajunsul inundatiilor printr-o serie de masuri de inspiratzie biblica si prin consideratzia ca sunt descendentzi ai lui Noe. Intr-o buna zi vine un antreprenor hotarat sa converteasca valea in statziune turistica, idee la care fiii lui Noe cam stramba din nas. La fel si Dumnezeu;
- Resurrections: Intr-o comunitate rurala un tip caruia i-a murit cainele se poarta de parca nu i-ar fi murit, apoi o vaduva incepe sa se poarte de parca nu i-ar fi murit barbatul, apoi tot mai multa lume incepe sa se poarte de parca n-ar fi murit nimeni prin sat in ultimii ani, toate astea fiind povestite din perspectiva unui redneck sceptic care, incet incet, aluneca si el inspre senzatzia ca vede oameni pe care n-ar trebui sa-i poata vedea;
- The Tinker: Intr-o comunitate rurala din timpul Marii Crize (aia interbelica, nu asta de azi), un tzigan lingurar opreste din casa in casa sa repare niste tigai pentru gospodine si sa le abureasca cu tot felul de povesti si nazuintze, caci tziganii astia functzionau pe vremea aia si pe post de mass-media, circuland barfe despre starea natziunii prin satele izolate. Rednecksii din sat se enerveaza si iau masuri impotriva tziganului, caci in timp de Criza oamenii ar trebui sa lucreze, nu sa filozofeze si sa bage idei in capu gospodinelor, vorba lui Basescu;
- The Curious Candy Store: Int-un magazin de bomboane, o baba cumpara de la batrani trecuturi si le vinde copiilor pe post de viitoruri;
- By Reason of Darkness: Asta e nuvela, lunga, solida si mai frumoasa decat ar sugera subiectul: un veteran de razboi (Coreea, cred) da in patima alcoolului din pricina ca e bantuit de fantome evadate dintr-un cimitir chinezesc si apeleaza la ajutorul a 2 fosti camarazi de arme. Ma asteptam sa fie naspa povestea (gen Oliver Stone si trauma razboiului din Vietnam), dar e salvata de doua aspecte: 1. ca Jack Cady n-a fost niciodata in razboi (religia nu i-a permis) deci nu pierde vremea cu lamentari privind propriile traume; 2. ca personajele povestii nu sunt americani viteji, ci fosti criminali de razboi care incearca sa simuleze o viatza normala dupa ce au scapat ca prin urechile acului de curtea martziala, avand niste personalitatzi pe modelul Comediantului din Watchmen. Pana la urma e o poveste simpla cu fantome, dar personajele si stilul autorului ridica mult nivelul povestii.
- plusuri: stilul si priceperea literara a autorului, desavarsite
- minusuri: necesita o dispozitzie pentru povesti frumoase in care nu se intampla mare lucru
- recomandare: fanilor fantasticului cuminte, dar care instiga la cugetare (sa zicem Vasile Voiculescu); pana si Poe pare pulp fiction pe langa Cady
No comments:
Post a Comment