Filmele vorbite pe la spate - martie 2011

Filme musai

The Extra Man

Un prof de engleza tinerel care se crede F.Scott Fitzgerald se muta in gazda la alt prof de engleza, un mosh snob si misogin (I'm against the education of women, it dulls their senses and affects their performance in the budoir). Moshu asta, desi e cam rupt en coulle si plin de purici, are deluzii de grandoare si isi petrece batranetzile ca un soi de gigolo pentru miliardare de 90 de ani de prin New York. In sensu ca joaca poker cu ele, ca altceva oricum nu se poate.

In acest sens il indruma si pe tanarul chiriash pe caile prostitutziei sociale, desi el ar avea alte planuri, fiind sfasiat intre pasiunea secreta de a se travesti in femeie si simpatia unei colege de serviciu bunoace jucata de Katie Holmes care mereu mi s-a parut urata si cu gura stramba pana la filmu asta, dar acum parca e alt om.

Filmu seamana umpic cu un alt mare clasic al genului, Roger Dodger (must see daca l-atzi ratat), adica e tot despre un mosh acrit de viatza care incearca sa indrume un tinerel pe calea misoginismului si cinismului extrem. Ba chiar The Extra Man e un pic mai stylish, pasiunea pentru proza americana si F. Scott Fitzgerald a celor doi ii face sa vorbeasca, sa se imbrace si sa se poarte de parca-s venitzi din alta lume si ratacitzi in modernismul brutal al metropolei. Contrastele dintre momentele intime ale eroilor si momentele in care iau contact cu realitatzile contemporane sunt excelent evidentziate.

Conteaza foarte mult si faptul ca e ecranizarea unui roman excelent cred eu al lui Jonathan Ames, un fel de corcitura intre Nick Hornby si Woody Allen. Pe Ames l-am recenzat acu vreo 2 ani cand se lansase in lumea benzilor desenate cu semiautobiografia The Alcoholic. Mai conteaza si ca regia apartzine cuplului Pulcini/Berman, de pe mainile carora a mai iesit mai demult capodopera American Splendor, alt film de referintza al drumului meu prin viatza.

Buried

La un momendat ma intrebam cum ar arata un show de stand-up tragedy. Filmu asta e cel mai aproape de asa ceva, doar ca nu e stand-up, mai degraba lay back tragedy.

Un experiment de succes zic eu, acest Buried care cica a avut buget de 3 milioane de dolari in ciuda faptului ca se petrece integral intr-o lada. La inceputu filmului, eroul se trezeste intr-o lada, doar el si un telefon mobil cu interfatza in araba. Si o bricheta cu care isi arde oxigenu degeaba, adica nu chiar degeaba, ca fara bricheta aia n-am vedea nimic totu filmu. O parte din film eroul se tot chinuie sa isi dea seama cum se formeaza numere pe telefon, cum sa trimita SMSuri. Cealalta parte consta in niste dialoguri cu diversi oameni pe care ii roaga sa vina sa-l scoata din lada, desi nu stie cum sa le zica unde sa-l caute. Se stie doar ca omu e in Irak si a fost bagat in lada de teroristi.

Deci practic tot filmu se intampla in ladoiu asta, ceea ce e foarte bine. Absolut nici o scena in afara ladoiului, nici macar un flashback sau imagini cu personajele de la celalalt capat al telefonului. Doar vocile lor, cu ajutoru carora putem intui vag atitudinile si emotziile interlocutorilor. Creca la cinema efectul claustrofobic e chiar misto, dar acasa mai putzin. Oricum, un film foarte bine facut in limitele date, mult mai bun (si mai lung) decat ala cu cabina telefonica de acu vreo 10 ani, Phone Booth parca ii zicea.

Singuru lucru care ma deranjeaza e bugetu filmului de 3 milioane de dolari. (din care nu s-au recuperat nici jumatate). Cum ziceam, decorurile constau intr-un ladoi filmat exclusiv pe dinauntru. Costumele - blugii de pe actor. Nimeni din echipa de lucru nu e superstar, nici actoru, nici regizoru. (actoru il va juca pe Green Lantern anu asta). Efecte speciale n-aveai unde baga nici daca vroiai. Ma si mir ca a incaput cameramanu in acelasi ladoi cu actorul. Ma intreb unde o fi stat regizoru. O fi fost un ladoi mai mare si l-au prelucrat pe calculator sa para mai mic. Mai suspectez o chestie - ca, de dragu realismului, ladoiu chiar a fost ingropat in Irak si bugetu filmului s-a dus pe facturile de telefon dintre Irak si SUA.

Troll Hunter

Film norvegian, un fel de parodie sobra la farsele "bazate pe fapte adevarate" aparute in ultimii ani (Blairwitch, Paranormal Activity, Fourth Kind,  etc.). Filmu incepe, dupa bunul obicei, cu un disclaimer care ne anuntza ca ceea ce vom vedea sunt filmuletze gasite pe 2 hard diskuri ingropate intr-o padure.

Apoi incepe filmu, cu 2 studentzi care umbla pe coclauri sa filmeze fiordurile Norvegiei si la un momendat, intr-un sat ponosit, intalnesc un mosh care umbla dupa el cu un reflector. Intr-o noapte il urmaresc sa vada ce face cu reflectoru, astfel afla ca moshu e vanator de trolli, si foloseste reflectoru ca sa transforme trollii in stana de piatra. De aici incepe o intreaga teorie a conspiratziei despre guvernu norvegian care ascunde de populatzie existentza trolilor, plus aventura vanarii unui troll extrem de periculos, refugiat in muntzi. Un film foarte simpatic, cu un soundtrack misto (metal si rock norvegian) si un reusit mix de comedie absurda si horror (tot absurd).

The Fighter

Asta e filmu pe care trebuia sa-l faca Darren Aronofsky in loc de The Wrestler. Pana la urma nu mai stiu de ce a renutzat, el a ramas pe post de producator si filmu a aterizat in bratzele regizorului David Russell si in carca lui Marky Mark, aflatzi la a 3-a colaborare (Three Kings, I Heart Huckabees).

Marky Mark e cam absent din film si nu prea poate sa-l duca, dar il salveaza restu actorilor, in special Christian Bale care a si umflat Oscaru in acest sens. De fapt toata lumea din filmu asta a fost nominalizata la Oscar (in afara de Marky Mark), de la regizor si scenarist pana la actritzele din rolurile secundare. Povestea e o versiune updatata a lui Rocky, bazata pe fapte reale mai recente (anii 80), despre un boxer irlandez care avea o tehnica speciala de box, adica se lasa batut pana adversaru obosea si la sfarsit ii dadea una de-l face KO. Pe langa asta, mai avea 7 surori nebune, 2 tatzi, o mama  dominanta care seamana cu Monica Tatoiu si un frate heroinoman boxer ratat. La un momendat are si o gagica, o chelneritza agatzata cu ajutoru tatalui sau. Gagica, mama si fratele au fost nominalizatzii la Oscar.

Nu stiu de ce am avut impresia ca filmu asta e o drama. Ceva din trailer m-a indus in eroare - Christian Bale arata vai de capu lui, am crezut ca are SIDA si ca filmu e despre moartea lui paralelizata cu triumful fratelui sau. Cand colo, filmu e o comedie lejera cu personaje cretine si foarte haioase. Dialogurile sunt superbe, actorii foarte catchy, in general e un film mult mai spumos decat promitea. Se vad radacinile comune cu The Wrestler dar, in timp ce Aronofsky a mers pe drama, aici se tinde clar spre o comedie realista si spre haz de necaz.

Filme contra plictiselii

Titanic 2

Da, fratzilor, in sfarsit a iesit sequelul, dupa mai bine de 10 ani de la prima parte. Sunt totusi cateva diferentze. Titanic a fost la vremea lui filmul cu cel mai mare box-office ever. Titanic 2 are pe IMDB nota 1.9 si e in scadere, in principal din cauza fanilor revoltatzi ai filmului original. Titanic a fost facut de James Cameron. Titanic 2 e facut de Shane Van Dyke, un fel de Ed Wood al zilelor noastre, lansat in serialul Tanar si Nelinistit. Filmele sale adunate la un loc nu strang 10 puncte pe imdb. E vorba de opere fundamentale ale iluminismului pulp precum Transmorphers, Paranormal Entity si in curand Super Shark.

Ca sa intelegeti despre ce fel de film discutam aici, amiralul flotei americane e jucat in Titanic 2 de un gagiu care n-are dintzi in gura, iar pe o actritza la un momendat o umfla rasul stand si asteptand undeva in planul secund al unei scene.

Povestea are loc la implinirea a 100 de ani de la scufundarea Titanicului original. Un magnat reconstruieste Titanicu, il umple cu pitzipoance si il lanseaza la apa in conditzii festive. Ma rog, Titanicu asta pe dinafara se vede ca e de jucarie, iar interioarele sale arata ca un hol de liceu, eventual o sala festiva pt balul bobocilor. Necazurile apar din pricina incalzirii globale care fac ca un ghetzar sa se desprinda de mama calota si sa vina rostogolindu-se peste Titanic. Eroii principali sunt proprietarul magnat si o stewardesa intre care se infiripa o poveste de dragoste tragica.

Finalul este de geniu, dar nu va dau spoilere.

The Adjustment Bureau

O oarecare dezamagire acest film din pricina ca l-am asteptat foarte cu sufletu la gura, fiind o ecranizare dupa unul din scriitorii mei favoritzi, Philip Dick. Acuma e adevarat ca dupa Dick s-au facut ecranizari nasoale, mai ales cele recente (Next, Paycheck) dar asta parea film serios, cu Matt Damon dupa care nu ma omor, dar e profesionist, si Emily Blunt care e si englezoaica si simpatica si are o rochie superba pe afis, rochie care din pacate nici n-apare in film. Asa din trailer, mi-am imaginat ceva macar la nivelu lu Inception, desi suspectam ca o sa semene cam tare cu alte mari filme ale genului, Dark City si Cypher si serialul Fringe imi vin acuma in minte.

Probabil ca sa se abata de la comparatziile cu pomenitele filme, producatorii au optat sa transforme povestea lui Dick intr-un love story usor siropos pus in contextul dilemei clasice pe tema determinismului si destinului, iar rezultatul se situeaza pana la urma undeva in aceeasi zona cu alt SF recent si potentzial neimplinit pe aceeasi tema, Knowing. Deci cam subtzire, strict pt fanii genului.

Scott Pilgrim vs. the World

Film foarte important din 2 motive: 1.e regizat de englezoiul Edgar Wright, autor al esentzialelor Shaun of the Dead si Hot Fuzz; 2.e ecranizarea uneia din cele mai populare benzi desenate ale ultimului deceniu (o gasitzi in orice top 10 al decadei trecute), scrisa si desenata de un hipster canadian pe nume Brian Lee O'Malley.

Mie nu mi-a placut filmul din cauza ca nu mi-a placut nici cartea (revin curand cu o recenzie a cartzii). Nu ca ar fi naspa, ci pt ca e despre un fenomen cultural care pe mie ma irita tot mai tare - hipsterii. Daca reusesti sa treci peste asta filmul (si cartea, pe care o ecranizeaza fidel) are umor (tineresc, bazat pe jocuri de cuvinte si idioame de teenageri), are efecte speciale rezonabile si actori competentzi (din pacate gagicile sunt mai nasoale decat variantele lor desenate din carte).

Eroul principal e adolescentul etern Michael Cera (Juno si inca 100 de filme cu adolescentzi), un hipster care canta intr-o trupa indie rock si locuieste in aceeasi camera (si pat) cu fratele lui Macaulay Culkin care e gay. Apropo de asta, o chestie cool e ca se face misto de gay la modul sanatos, in sensu ca consider ca un fenomen devine acceptat social in momentu in care potzi face misto de el fara ca reactziile din jur sa fie de ofensa majora sau de subiect tabu, cum e pe la noi. Revenind, eroul filmului are doua gagici, o liceanca de care nu stie cum sa scape si o hipsteritza misterioasa si cam fudula.

Problema e ca, daca vrea sa ramana cu hipsteritza, eroul trebuie sa-i bata pe cei 7 fosti iubitzi ai ei, dintre care 2 supereroi (actorii care ii joaca lately pe Superman si Captain America), 2 gemeni japonezi, o lesbiana oribila si, ce e mai nasol, seful casei de discuri la care trupa indie rock a eroului spera sa adere. In carte, bataile astea ocazioneaza niste momente grafice mult laudate, inspirate din mangaurile japoneze, treaba care nu se reflecta in film, unde par usor aberante si cred ca nici macar audientza tzinta - hipsterii - nu o sa le intzeleaga rostul. Mai e o chestie, ca cartea are 6 volume si filmul, desi lungutz, trece cam in fuga prin cateva dintre ele, sarind peste unele flashbackuri care erau esentziale pentru a pricepe de ce niste personaje secundare sunt asa cum sunt. Iar treaba devine chiar fusharita la sfarsit, unde cartea e in varf de forma si aproape cu picioarele pe pamant, in timp ce filmul se abereaza total.

Crappola

The Devil's Playground

Film destul de nasol, noroc ca e englezesc si cu zombie, altfel il opream. Ca stil si calitate e undeva la nivelul seriei Resident Evil, care, pe masura ce trece timpul, imi da tot mai mult senzatzia ca e o rusine a culturii zombie. Ba e chiar mai slab, ca n-o are pe Mila si nici vreo gagica serioasa in locu ei, eroii fiind niste bugetari englezi care se chinuie sa ajunga la un elicopter, dupa ce Londra a fost infectata de virusul zombi.

Singuru lucru nou din filmu asta e ca zombie alearga foarte tare. O sa zicetzi ca nu e nou, ca si in 28 Days Later fugeau si de atunci s-au mai facut cateva filme in care fug. Dar aici fug CEL MAI TARE. Si nu doar fug, dar mai fac si flic-flacuri, sar garduri si chestii de saltimbanci. Dar nu compenseaza totusi caracterul derivativ si searbad al filmului. Adica chiar nu e nimic de vazut aici, nici macar pt fanii zombie. Nu tu efecte speciale, nu tu umor, nu tu gagici bunoace, plus ca e primu film cu zombie din viatza mea la care am adormit.