Monday, November 30, 2009

Torture porn deluxe
























Weed species
de Jack Ketchum

Nasoala carte. Costa undeva la 30-40 dolari si are 90 de pagini, din care 20 goale (la inceput, sfarsit si intre capitole), vro 5 cu ilustratzii si fonturi de 20pt. La o formatare normala si decenta, nu cred ca ar trece de 40 de pagini. Asadar, avem un exemplu desavarsit al trendului de kkt de a publica nuvele (ma rog, asta nici la nuvela nu stiu daca se incadreaza) pe post de romane. E drept ca e hardcover si cu autograful autorului, dar pur si simplu nu vad cine ar da 1 dolar pe pagina de text pe o carte pe care si un dislexic o citeste in maxim 1 ora.

Ei, nu e chiar pe post de roman, editura Cemetery Dance (dar si altele, in special astea de lux) merg pe ideea asta hardcover signature novella series, un soi de colectzii de lux in care obiectul e mai pretzuit decat contzinutul cartzii. Dar de bine de rau in celelalte cazuri care mi-au iesit in cale (Dark Harvest a lui Partridge, City of Truth a lui Morrow, Missile Gap a lui Stross si Big Blow a lui Lansdale), nuvelele cu pricina, chiar si umflate cu pompa, tot reuseau sa ajunga pe la 100-150 pagini, cat sa le potzi zice "short novels". Plus ca toate erau nuvele exceptzionale si premiate a caror publicare in volum de sine statator putea fi considerat eveniment editorial din multiple perspective.

Weed species din pacate nici cu asta nu se poate lauda. Autorul Jack Ketchum e destul de apreciat in mediile horror (Stephen King e unul din fanii sai) si mai nou au inceput chiar sa ecranizeze filme decente dupa el - The Girl Next Door, Red si The Lost. Cum nu l-am prea citit la viatza mea, a trebuit sa-mi fac o parere din filme si de acolo mi s-a sugerat ca motivu pt care Ketchum n-a prea scos capul in mainstream (cum a facut-o King) se datoreaza afinitatzii sale pentru torture porn si violentza gratuita. In fine, n-o fi intotdeauna gratuita (The Girl Next Door e dupa un caz real, iar Red e chiar o carte/film cuminte despre un batranel care vrea sa-si razbune catzelu omorat de niste copii), dar oricum la Ketchum violentza omeneasca seaca e prezenta mai mereu iar horroru lui e mai degraba realist (paradoxal, ar putea chiar trece drept mainstream).

Dupa titlul Weed species, am crezut ca am in sfarsit ocazia de a citi si ceva supranatural scris de Ketchum. Ma ducea gandu la Ziua trifidelor ori la recentul film The Happening, am zis ca o fi cu buruieni care mananca oameni (coperta si ilustratziile o sugereaza la greu). Da de unde, nici titlul, nici buruienile de pe coperta n-au nici o legatura cu contzinutul. As fi tentat sa zic ca titlu a fost ales la nimereala, daca n-ar fi o nota lamuritoare care incearca sa explice metafora fortzata.

Weed species nu se abate nici o secunda de la ceea ce ziceam mai sus despre autor. O scarbosenie de carte pe teme dezumanizante si fara umorul care il salveaza de exemplu pe Lansdale atunci cand se deda la excese nasty-horror.

Deci povestea incepe cu un cuplu de tineri casatoritzi care injecteaza niste tranchilizant de cal in surioara de 13 ani a miresei, iar dupa ce fetitza e anesteziata, mirele isi face mendrele cu ea in timp ce mireasa il filmeaza cu camera. Cica asta e cadoul de nunta din partea miresei, care astfel compenseaza ca n-a fost virgina in noaptea nuntzii desi stia cat de tare se da mirele in vant dupa virgine (minore). Dar mare nenorocire, fetitza moare de la tranchilizant si mirii tre sa se care. Dupa aia aflam ca cei 2 tineri isi facusera un obicei din a viola fetitze, mai exact mirele le violeaza in timp ce mireasa il filmeaza si la amandoi li se pare foarte misto. Cam jumatate de carte e kiddie porn, apoi degenereaza in crime sangeroase, cand cei 2 dezaxatzi incep sa se teama ca ar putea fi datzi in gat si incep sa-si omoare victimele (dupa ce-si fac nevoile in capu lor). Apoi ii prinde politzia, mireasa il da in gat pe mire zicand ca a fost obligata sa participe la orgii, mirele e executat, mireasa scapa eftin si se bucura ca a fraierit autoritatzile dar e impushcata de un popa care se crede trimisu Domnului pe Pamant. Daca v-am dat spoilere asta e, sa va stea in gat, pornesc de la premisa ca nici unuia dintre cititorii blogului nu i s-a facut pofta sa citeasca cartea.

P.S. Intr-un interviu, autorul zice ca si povestea asta e bazata pe fapte reale si ca semnificatzia titlului e ca unii oameni sunt ca niste buruieni si trebuie starpitzi. Aha.

- plusuri: autograful lui Ketchum, copertzile hardcover, se termina repede
- minusuri: e genu de povestire care se publica in broshura si se da gratis cu numarul aniversar al vreunei reviste porno pentru pushcariasi
- recomandare: celor care citeau pe vremuri reviste ca Zeghea, Infractoarea mov si Academia Infractorilor

5 comments:

Spadez said...

Vad ca BookDepository au un stoc bun din ce a scris Ketchum. Ce recomanzi ?

Aron Biro said...

Nu stiu ce au aia de la Depository, dar eu unul daca mai cumpar o carte de-a lui Ketchum, aia va fi Peaceable Kingdom, care pe langa ca e o retrospectiva de cariera, mai si contzine toate povestirile premiate ale autorului, deci cred ca da o imagine mai clara asupra sa decat oricare din celelalte cartzi.

literelibere said...

aaaa, deci tu poti sa spui despre o carte ca e nasoala si sa fii oripilat de violuri asupra virginelor dar eu nu pot sa pun despre cartile lui Meyer ca sunt plictisitoare si infantile pana la dumnezeu :).

nu te supara, am fost curioasa si ti-am rasfoit blogul. :)

Aron Biro said...

Ba potzi sa zici, doar ca in acelasi timp tre sa recunosti ca si Luceafarul lui Eminescu e infantil si plictisitor pentru ca, tehnic vorbind, e cam aceeasi poveste cu un twist mormon. Ce nu-mi place mie e atunci cand lumea acuza intr-o parte (Twilight) lucruri pe care in alta parte (literatura MARE) le ridica in slavi. Twilight nu e naspa pt ca e infantil (corect e totusi, "adolescentin"), e naspa pt ca e cu vampiri care nu au dintzi de vampir.

Anonymous said...
This comment has been removed by a blog administrator.