Teach yourself horror in 22 episodes

Supernatural
sezon 2

N-o sa credeti, dar m-am uitat si la al doilea sezon din Supernatural. Asta a mers mult mai repede, fiind destul de diferit, nu radical diferit, dar oricum suficient incat sa ridice serialul la un nivel rezonabil. De fapt as indrazni chiar sa recomand vizionarea serialului incepand cu sezonul 2 (eventual, pentru a afla de unde vin personajele, precedat de 1 episod al primului sezon). Daca in primul sezon, numarul episoadelor interesante era undeva sub 1 (mai exact o jumatate de episod), aici avem cam jumatate de sezon entertaining (=la nivelul celor mai reusite momente Buffy si la nivelul mediu al X-Files) si un episod chiar fain de tot, Hollywood Babylon, pe care o sa insist un pic. E important de remarcat ca producatorii au luat pe rand toate defectele serialului si au reusit sa le atenueze semnificativ.

Cel mai mare defect era senzatzia permanenta de plagiat cu care ramaneai. Cineva s-a prins ca metoda de bun simtz pentru a scapa de aceste acuzatzii e sa treci titlurile plagiate in note de subsol si cross-referintze, asa incat plagiatele devin citate. Sezonul 2 din Supernatural abunda in referintze la cultura horror, de toate felurile, de la trimiteri directe (Look, it's just like in The Exorcist), la trimiteri subtile (chiar apare actritza din Exorcistul si diversi figurantzi de prin filme horror clasice, o scena e luata din Shining cu tot cu decor si replici) si chiar metareferintze pline de umor in genul celor din filmele Scream. Momentul de varf al sezonului e episodul Hollywood Babylon, in care cei doi fratzi ajung la Hollywood si investigheaza un platou de filmare bantuit de niste fantome invocate din greseala de replicile latinesti din scenariul filmului la care se lucra. Unul din cei doi eroi are ambitzia de a face sex cu o starleta de filme horror iar celalalt stramba din nas cand trece pe langa platourile unde se filmeaza Gilmore Girls (serialul care de fapt l-a lansat pe actor). Episodul e abundent in referintze si inner jokes, premisa cu platoul de filmare bantuit fiind legata de zvonuri similare privind tragediile care au marcat productia filmului Poltergeist si se face chiar misto direct de scenaristii serialului Supernatural. Apare chiar si un scenarist malefic care vrea sa se razbune pe faptul ca scenariile sale sunt editate beyond recognition de niste pupincuristi fara imaginatzie. Iar filmul la care cica se lucreaza se numeste Hellhazer (Hellblazer fiind unul din principalele modele pe care serialul Supernatural le imita).

Alt mare defect era faptul ca scenariile primului sezon erau batute in cuie pe o macheta rigida si lipsita de imaginatzie, bifand parca o lista de concepte luate de pe wikipedia, iar 90% din ele n-aveau nici o legatura cu plotul principal. Ceva s-a schimbat in bine, episoadele sunt mult mai diverse, unele chiar cu twisturi (si bune si proaste), unele cu umor (si bun si prost), unele cu drame morale (si bune si proaste) si, cel mai important, sunt usor legate intre ele, adica de data asta conteaza in ce ordine le vizionezi. Se introduc chiar si personaje secundare care apar in mai multe episoade iar plotul cel mare e mai clar conturat: cica Samuel Colt a construit pe vremuri niste cai ferate in forma de pentagrama si in mijlocul ei e Poarta Iadului iar demonul care i-a calcat cu masina pe eroi* in primul sezon are planuri mari cu chestia asta si cu unul din cei doi fratzi care a fost contaminat in copilarie cu sange de demon.

Alt mare defect erau actorii de carton - cei doi fratzi care investigheaza cazuri supranaturale cu ajutorul tatalui lor versat in misticism (care, apropo, crapa chiar in episodul 1 al noului sezon) sunt jucatzi de actori care cand incearca sa joace un moment emotzionant au o fatza de parca stau la coada la colonoscopie. Well, cel putzin ala din Gilmore Girls. Celalalt, insarcinat cu partea de umor si sex e un pic mai dezinvolt dar si mai cocalar. Ei, din pacate treaba asta nu s-a schimbat si face ca jumatate din sezon (din totalul de 22 de episoade) sa fie totusi destul de nasol. E bine totusi ca episoadele bune si cele proaste alterneaza si balanseaza sezonul pe linia de plutire.

Soundtrackul fusese singura chestie de apreciat in primul sezon, cu melodii rock clasice si selecte. Noul sezon sta si mai bine la capitolul asta - Jefferson Airplane, Iron Butterfly, Lynyrd Skynyrd, Queensryche, adica numai kestii serioase pe care nu le auzi pe la televizor si prin seriale. Exceptia (subtila) e facuta de un episod in care sountrackul merge exclusiv pe Barry White si Chris DeBurgh.

- plusuri: imbunatatziri majore la toate nivelele, scenarii mai diverse si mai inchegate, jumatate de sezon bun, soundtrack misto
- minusuri: actori naspa, jumatate de sezon prost
- recomandare: serialul se indeparteaza usor de audientza de tip dummies si contine tot mai multe elemente (referintze) care pot fi apreciate doar de fanii genului; oricum, e destul material si pentru dummies.

* da, stiu ca am zis ca la finele sezonului 1 eroii au murit si creca asta era si intentia producatorilor nesiguri de continuarea finantzarii; oricum, sezonul 2 incepe cu explicatia faptului ca n-au murit, doar i-a luat dracu