Muzica vorbita pe la spate -2008 vara

Concerte: Am saltat Szigetu din nou. Campingu e de kkt (nu exista locuri izolate pe insula aia, unde sa nu fie o scena ori o circoteca improvizata, de aceea dormitu e imposibil). Aveam doar vro 3 trupe de vazut, de fapt doar Volbeat daca stau sa numar mai bine. Asa ca am ales Brutal Assault, un festival de la care m-am ales cu o infectzie urinara si cu concerte excelente de la trupele pt care am mers acolo, Mayhem, Neurosis si Carcass. Mai multe detalii in cronicile MSF pe care le-am scris: Partea 1 si Partea 2.

Am mai fost si la In Extremo, trupa cu show minunat care au venit acu o luna la Sibiu cu cimpoaie, efecte pirotehnice si tot tacamul, intr-un concert GRATIS de 2 ore in conditziile in care rockerii romani adevaratzi au preferat sa se uite la un meci cu Steaua. Cu alte cuvinte, se mai intampla si miracole in viatza asta, important e sa nu te caci pe ele. Detalii in cronica MSF. Si o mica idee despre ce s-a putut vedea la concert, aici. Prin comparatzie, ceea ce vetzi vedea curand la Cluj in concertul Haggard, o sa fie un shotron pe teme medievale, dupa cum e si cel mai recent album al trupei.

Pe Cohen din pacate l-am ratat, n-am mai prins bilete, mare pacat.

Oricum, ce a fost a fost, ce va sa fie e ceea ce conteaza si ma folosesc de ocazie pentru a recomanda ce e musai de vazut in continuare:

• Anul viitor prin aprilie asa, la marele festival care este Roadburn din Olanda (unde anul asta am vazut Current 93 si chestii greu de imaginat), o sa fie o zi intreaga dedicata trupei Neurosis si invitatzilor sai, cu ocazia aniversarii casei de discuri Neurot Records. In primul rand tzin sa atrag atentzia ca show ca Neurosis nu vezi de multe ori in viatza, in al doilea rand, invitatzii de la Neurot ar putea fi nume ca Jarboe (de la Swans), Jesu, Isis, Oxbow, Made out of babies, adica numa bunatatzuri care ajung prin Europa cand se ciocnesc protonii. Eveniment obligatoriu pe anul care vine; Pentru cine n-a auzit de Neurosis in cei peste 20 de ani de cariera, sa inceapa de aici si sa-si inchipuie cum ar suna chestia asta data tare intr-o sala de concert, cu capu plin de fum si bere;
  
• Celor care vor sa arunce bani pe fereastra pentru Haggard, le recomand ca, tot la Cluj, sa-si redirectioneze investitzia spre ceva mai de bun simtz cum ar fi concertul Klimt 1918, organizat de FlowingMist. Sper ca nu facetzi ca la In Extremo sa cante aia cu sala goala din pricina vreunui meci cu Steaua. Pt cine nu stie, Klimt astia sunt un fel de The Cure italieni, vezi aici;
• Si tot italieni, de data asta mai spre Nick Cave/Johnny Cash, se numesc Spiritual Front si vin la 13 decembrie la Brasov; piesa mea preferata e aici;
  
• Pe inceputul lui noiembrie, mai avem Antimatter unplugged fara gagica, ceea ce nu e neaparat o tragedie, muzica Antimatter nu e foarte plugged, probabil ceva in genul asta o sa fie; sper doar sa nu cante coveruri Anathema; asta e pe 5 noiembrie, la concurentza cu Ordo Rosarium Equilibrio in Brasov, trupa experimentala interesanta din Suedia.

Cateva DVD-uri obligatoriu de vazut intr-o viatza:

• Estradasphere - Palace of Mirrors, o trupa americana interdisciplinara care amesteca muzica metal cu Ciocarlia romaneasca, muzici traditzionale est-europene, est-asiatice si Chopin; un exemplu aici;
  
• Corvus Corax - Cantus Buranus, o lectzie impresionanta despre cum se fac concertele gotice (in sensul autentic al termenului) cu cor si orchestra, cu cimpoieshi si instrumente medievale. Concertul s-a tzinut la Berlin in paralel cu un concert Bayern Munchen si totusi s-au gasit 5000 de oameni sa mearga, vezi aici;
• Fantomas Melvins Big Band e un eveniment comparabil cu gaura neagra de la Geneva, e vorba de un concert tzinut acu catziva ani de legendele stoner Melvins pe aceeasi scena cu legendele Mike Patton si Dave Lombardo (Slayer), ingramaditzi totzi pe scena, cu doi tobosari, doi chitaristi, Patton la voce si cantand piese Melvins, Slayer si Fantomas. Din pacate DVDul asta inca astept sa-mi intre in casa, deocamdata salivez doar la ce gasesc pe youtube, de exemplu asta.
• Volbeat - Sold Out e si asta un DVD asteptat de multa vreme dar din pacate stilul pe care e facuta editarea materialului e cam de kkt. Practic e dat drumu la muzica si peste ea sunt inregistrate fragmente (sincronizate cu vocea) din tot felu de concerte. Deci e cam si cum ar fi un videoclip lung cu scene colate din aparitzii live amestecate intre ele pe muzica. Nici macar o piesa nu e luat cap-coada dintr-un singur concert.
  

Tot umbland pe drumuri, n-am ascultat multe albume vara asta si pe alea pe care le-am ascultat le stie deja toata lumea. Oricum, o sa le impart doar in doua categorii: de ascultat si de evitat.

De ascultat

Albumul verii e EP-ul lui Antony and the Johnsons - Another World, in asteptarea iminentului nou album care creca s-a amanat pentru la anul. N-a iesit nici un clip inca, dar e musai de ascultat coverul la Knocking on Heaven's Door.

Iata ca a iesit albumul asteptat de mai bine de 3 ani al chitaristului poreclit Head, care a parasit Korn cu ceva vreme in urma ca sa se dedice unei cariere de predicator baptist. Nu e primul album nu-metal creshtin, dar e primul care face propaganda baptista pe fatza si e mult mai divers si mai interesant decat ultimele 3 albume Korn laolalta. Deci, Head - Save me from myself. Canta despre bani, curve si religie, cu influentze Korn din vremurile bune (primele 4 albume) si elemente cosmetice aduse de o multzime de invitatzi de pe la Perfect Circle, Mr. Bungle, King Crimson (Tony Levin hisownself!). Plus ca vocea lui Head nu e nici pe departe asa iritanta ca a lui Davis. Si e o piesa pe-acolo care suna leit Dark Tranquility.

Ok, acu vin trei grupuri care fac pe dracu in patru sa reinvie muzica preferata a lui Pittis, fie iertat:

• Bigelf e un grup american cameleonic orientat spre rockul anilor 70, cu influentze Queen, Pink Floyd si Black Sabbath. Au scos recent Cheat the Gallows, cu singleul asta, musai de ascultat si albumele vechi.
• Black Stone Cherry, o trupa stoner rock in care am aruncat cu kkt la debutul de acu vro 3 ani s-au tzinut de treaba si au scos un album net superior, Folklore and Superstition, cu care calca serios pe urmele succesului concurentzilor de la Wolfmother. Single aici.
• Atomic Bitchwax, proiectul a doi membri Monster Magnet, aflatzi la al 4-lea album (intitulat 4), cu nave cosmice, Odisee Spatziala si un cover Pink Floyd. Astia suna cam asa.
  

Scars on Broadway, proiectul chitaristului de la defunctzii System of a Down e mult mai interesant decat proiectul solo al vocalistului aceleiasi trupe, Serj Tankian. Serghei canta despre America si libertate, Scars on Broadway sunt mult mai punk si au refrene superbe precum

When I Say Fuck The World Lets Get Ready To Rock
As I Piss On Your Face While You Suck On My Cock

Imi pare rau, dar asta e cuvantul artistului si trebe sa-l reproducem intocmai. E misto cand o trupa cu pretentzii mainstream isi da arama pe fatza. Albumu e foarte divers si cu cateva piese beton, din pacate nu si singleul asta care mi se pare nereprezentativ si lame. Oricum, nu ma pot abtzine sa nu regret ca System of a Down nu va mai scoate piese.

Tot din tagma trupelor ale caror membri scot jumatatzi de albume, chitaristul Jeff Loomis de la Nevermore s-a hotarat sa scoata jumatatea lipsa din albumul colegului sau Warrel Dane. E o pierdere imensa ca n-a iesit un album Nevermore in locul celor doua albume solo beton dar facute cu jumatate de gura.

Oomph! - Monster e un album care a avut proasta inspiratzie sa se lanseze printr-un single de pe soundtrackul filmului Alien vs. Predator 2. Asta e piesa, la fel de naspa ca filmul. In schimb albumul pe ansamblu nu e defel prost, mai are singleul asta si inca unul pe care nu ma lasa youtube sa-l vad ca n-am 18 ani. De fapta asta e una din trupele mele preferate dintre cele pe care le imita Rammstein.

Volbeat din Danemarca au avut anul trecut un album care a rasturnat muntzii, anul asta, cu Guitar Gangsters and Cadillac Blood s-au gandit sa mearga la risc minim si au scos un album mai radio-friendly, cu influentze Offspring carora nu le simtzea nimeni lipsa, dupa cum demonstreaza chiar single-ul. Oricum, nu e un album prost, contzine dupa bunul obicei al trupei si un cover Johnny Cash si cateva bucatzi metal dar diluate cam 1 la 1 cu piese banale pe care nu tre sa te cheme Volbeat sa le scotzi.

Slipknot au scos All Hope is Gone, un album decent care confirma maturizarea continua a unui grup care acu 10 ani facea mult zgomot pentru nimic in umbra lui Korn, iar acum pun umarul la trupe precum Ministry, Stone Sour si proiecte solo hard rock cinstite. Asta e singleul, problema principala a grupului ramane vocea rigida.

Enslaved e una din trupele alea de black metal care au scos capul din rahat si au inceput sa invetze ceva muzica, incorporand elemente progresive in muzica lor, elemente care, evident au avut ca efect scaderea cotei trupei in inimile fanilor pentru care sa faci metal extrem prost e conditzie esentziala pentru apreciere. Noul album, Vertebrae nu e nici prea prea nici foarte foarte dar pentru cineva care asculta trupa asta din 2 in 2 albume e binevenit.

De evitat

Evergrey erau candva o trupa mica cu piese mari care-tzi pica draga instantaneu. De vro doua albume incoace insa se chinuie sa ramana trupa mica si plicticoasa, dupa cum demonstreaza noul album Torn. De fapt problemele au inceput de cand au incetat sa cante despre extraterestri si s-au apucat sa cante muzica de jale despre gagici. Asta e una din ultimele lor piese ok, despre mersul la serviciu luni dimineatza.

Tot in categoria trupelor care scot albume inainte sa se spele pe ochi dimineatza, Iced Earth a scos partea a 2-a din cel mai ambitzios eshec al muzicii metal, trilogia Something Wicked la care tot lucreaza de vro 10 ani. Un lucru bun tot s-a intamplat, vocea Matt Barlow s-a intors si diferentza fatza de albumul precedent e enorma dar necazul e ca cineva nu mai are chef de compus muzica pe-acolo si ar trebui sa faca loc altora, care n-au ajuns inca la menopauza.

Jesu, proiectul avangardistului Justin Broadrick (Godflesh) a revenit cu un EP nou, Why are we not perfect, un material mai prietenos decat cele precedente, adica are si voci si faze industriale mai de ambiantza si nu prea are doom, drone si din astea. Problema e ca e EP de 3 piese si a mai fost odata publicat sub un alt titlu, anul trecut. Alt EP de 3 piese din aceeasi categorie de rock ambiental, de data asta fara voci, Red Sparrowes - Aphorisms. Din pacate asta e cam fix ca materialul precedent al trupei deci nu-i prea vad rostul.

Ephrat trebuia sa fie un proiect foarte interesant cu participarea lui Wilson de la Porcupine Tree si Gildenlow de la Pain of Salvation, ca invitatzi ai unui muzician israelian, care probabil a scos capul la suprafatza cu ajutorul celeilalte trupe israeliene a lui Wilson, Blackfield. Nici Blackfield nu erau o minunatzie dar macar aveau piese placute, Ephrat asta in schimb se da in spectacol in buna traditzie a chitaristilor prog lipsitzi de idei care spera ca niste nume celebre invitate o sa le scoata inspiratzia din kkt.

Chrome Division apeleaza la o smecherie care s-a dovedit ca face bani, anume plagierea grosolana a legendarilor Motorhead de catre muzicieni norvegieni lipsitzi de orice talente, un prost obicei asimilat de grupurile norvegiene de metal extrem si un domeniu in care s-a facut deja tot ce era de facut de catre o trupa mult mai autentica si zemoasa, glamerii norvegieni Turbonegro. Chrome Division se vinde din pricina unor membrii Dimmu Borgir si Kovenant pe care vrea lumea sa-i vada prostindu-se, insa muzica pare facuta pe calculator si n-are nici un dram din savoarea rock'n'roll pe care pretinde ca o deserveste.

P.S. N-am ascultat ultimu Metallica, am un amestec de jena cu scarba legat de a ma apropia de albumu asta.

P.S.2. Statzi pe faza ca peste o luna iese albumul anului Current 93 - Aleph at the Hallucinatory Mountain.