Filmele vorbite pe la spate - ianuarie 2008

Filme MUSAI

1. Se da ecuatia Blade Runner = Philip Dick + Vangelis + Ridley Scott + Harrison Ford. Solutia e sa va uitati la filmul asta in versiunea HD Final Cut, cam cea mai completa si mai aratoasa, adica se termina cu Harrison Ford si gagica in lift in loc sa se termine cu Rutger Hauer murind si are o gramada de scene restaurate si recolorate. N-ar trebui sa vorbesc prea multe despre filmu asta dar cine nu l-a vazut face umbra pamantului degeaba. I'm in awe de cate ori ma uit la el si daca m-ar sechestra pe o insula cu un laptop si 10 DVDuri asta ar fi printre ele. Alelalte 9 ar fi (atasez notele la imdb sa-l scutesc pe amicul vic de un efort suplimentar):

Brazil (8)

Ed Wood (8)

The Man who wasn't There (7.7)

Wild at Heart (7.1)

Shawshank Redemption (9.2)

Grindhouse (spre deosebire de Pulp Fiction imi permite sa trishez si sa iau 11 filme pe insula) (8.1)

Boogie Nights (7.7)

un film cu Humphrey Bogart dar nu ma pot hotari care (bine, hai sa fie Falconu Maltez cu 8.4)

si unu de Bergman, probabil Seventh Seal ca e mai horror asa. (8.4)

Blade Runner are nota 8.3.

Dupa cum vedetzi, note destul de mediocre, plus ca toate sunt ori horror, ori SF. Cine a ratat mai mult de 2 titluri din lista asta, sa recupereze lipsa urgent sau sa nu mai deschida blogul asta niciodata.

2. From Dusk Till Dawn, revazut dupa 10 ani cu alti ochi, e prima tentativa de Grindhouse a cuplului Tarantino/Rodriguez. Mai precis e o repetitie generala, fiind evidente o gramada din elementele Grindhouse: actorii (seriful Earl, Tom Savini, aia din trailerul Machete, Tarantino), momentul dansant oferit de Salma Hayek (nu e chiar lapdance da nici departe), rupturi aberante in logica filmului, muzica sudista, femei puternice si o galeata plina de ingrediente pulp fiction autentice. Important de revazut dupa Grindhouse pentru a intelege de unde venim si incotro ne ducem.

3. Hostel 2 mi s-a parut mult mai cool ca prima parte, despre care nu eram hotarat daca e tragic sau comic, pe cand la asta lucrurile sunt mult mai clare. Hostel 2 are o gramada de elemente noi, in special influentze Tarantino concrete care lipseau din primul. Probabil e de vina implicarea regizorului Eli Roth in Grindhouse. Impartzirea seriei Hostel in "filmul cu barbatzi" si "filmul cu gagici" ofera o simetrie placuta iar noul film modifica semnificativ perspectiva asupra problemei tratate. Violentza gratuita trece la un nivel superior, al razboiului dintre sexe. De fapt nici macar nu mai e gratuita, aici violentza costa si se gaseste pe ebay. Elemente de woman empowerment si amputarea explicita a unui penis (in varianta Unrated) sunt Grindhouse 100% comparativ cu primul Hostel care se straduia inutil sa fie un film realist. Conceptul de "violentza orgasmica" e mult mai bine conturat decat in prima parte (vezi poza). Personajele negative capata motivatzie si caracter iar gashca de copii tzigani - the minions - care joaca fotbal cu capul uneia din victime e aproape suprarealista. Modul in care Europa de Est e prezentata ca un taram al oligofrenilor si canibalilor care danseaza ceardash si se incaltza cu opinci e totalmente hazliu. Scena cu serbarea campeneasca vazuta ca un freak show de personajele americane e minunata. Pana acum e preferatul meu dintre torture-movies. Repet, e mult mai "rotund" decat primul Hostel.

4. Seraphim Falls - la cat de rare sunt westernurile in ultimii ani, sunt tentat sa il gasesc pe fiecare genial, chiar si cu un regizor anonim cum e cazul acestui film care a aparut acu 2 ani, nu l-a vazut nici dracu, nici n-am auzit de el, credeam ca e film de televiziune si cand colo e o ditamai odiseea western cu peisaje superbe, care variaza de la munte cu zapada si prapastii, la dealuri si stepa, pana la desert uscat si galben ca hepatita. Actiunea care ocazioneaza superba calatorie e o vanatoare de oameni cu participantzii:

• vanatul e un fost sergent yankeu, jucat de Pierce Brosnan pe care in viatza mea nu l-am vazut altfel decat la tuxedo iar aici e gras, urat, murdar, plin de sange, gafaie mereu si are o barba ca aia de la ZZ Top si cand crezi ca mai nasol de atat nu poate fi, scoate matzele unui cal si se ascunde in locul lor, in burta animalului; sa vez cum arata cand iese de-acolo, noroc ca nu l-au mai lasat in James Bond, ca nu il mai puteam vedea cu aceeasi ochi;
• vanatorul e Liam Neeson, fost soldat sudist, insotzit de cativa vanatori de recompense printre care si marele Wincott (din Corbul), care vrea sa-i faca felul lui Brosnan cu orice pretz ca sa se razbune pe o magarie pe care acesta i-a facut-o mai demult;

Deci ati prins ideea, miroase un pic a 3:10 to Yuma doar ca arata mult mai bine, e mult mai violent iar actorii nu-s la fel de carismatici ca Crowe/Bale dar nici departe nu-s, in special Brosnan pe care, repet, in viatza mea nu l-am vazut sa arate in halu asta.

Filme CONTRA PLICTISELII

5. Vacancy e cea mai recenta creatie a ungurului Nimrod Antal, geniul din spatele capodoperei Kontroll pe care daca nu l-ati vazut, voi ati pierdut. Acuma Antal asta e ungur asa cum e Arnold austriac, Milos Forman ceh si exemplele pot continua spre teoria mea ca in realitate nu mai exista americani decat prin rezervatii, iar cei pe care obisnuim sa-i injuram pentru a fi prosti, mercantili, capitalisti, grasi si incultzi sunt doar unchii si verisorii nostri care s-au descurcat mai bine decat noi. Deci Antal e un californian de origine maghiara care a trait ocazional si in Budapesta, pana cand minunatul Kontroll i-a deschis usile spre Hollywood. Si odata ajuns la Hollywood s-a gandit sa se razbune pe Eli Roth si sa arate ca nu doar est-europenii sunt canibali si criminali fara scrupule, ci si americanii. Dar cum americanii sunt rude de-ale noastre de peste ocean, e clar de aici a inceput tot raul asa ca degeaba radem de ei, ca nu-i rasu nostru. Asadar, in Vacancy avem un Hostel mai stilizat, mai realist si tocmai de asta mai nespectaculos. Un cuplu pe cale de divortz se rataceste cu masina la dracu in praznic si poposeste la fatala benzinarie, superbul laitmotiv lansat acu 25 de ani in Texas Chainsaw Massacre. De parca n-ar fi asta de ajuns, langa benzinarie e si un motel cu un patron cam dubios care seamana suspect de tare cu hitchcockianul Norman Bates. De fapt in asta sta cam toata fortza filmului - Antal imbraca filmul intr-o atmosfera Hitchcock minunata, cu multa bezna si tensiune autentica, cu un stil orientat pe claustrare, tunele, shobolani, lumini si umbre - ingredientele care dadeau si farmecul in Kontroll. Din pacate scenariul nu se ridica la inaltimea regiei. Sa zic ca e previzibil ar fi pacat de la Dumnezeu - filmele astea se CUVIN sa fie previzibile, altfel risca enorm iar filmul lui Antal nu isi asuma riscul. Deci cuplul ratacit pe strada si cazat la motel descopera ca motelul e de fapt un platou de filmare a productiilor snuff si pana dimineatza o sa fie hacuitzi in fatza camerelor de filmat de 2 nemernici care se imbraca la fel ca Myers din Halloween. Apoi incep sa se fugareasca si sa urle. Mi-a amintit nitel si de Panic Room a lui Fincher.

6.Number 23. Oh, ce tzi-e si cu filmele astea "psihologice". Candva termenu asta era folosit ca sa arate implicarea intelectuala a spectatorului in plotul si emotivitatea personajelor. Acu am ajuns sa folosesc termenu ca bataie de joc la adresa spectatorilor care isi demonstreaza discernamantul afirmand ca se uita la "filme care ii ajuta sa gandeasca". Dupa cum am aratat si cand povesteam de Mr. Brooks, thrillerul s-a sucit si s-a rasucit in asa hal incat a ajuns cel mai de kkt gen de filme la momentu actual. In conditiile astea nu e de mirare ca poate cel mai tare thriller al anului trecut a fost filmul lui Mungiu. Dar acu sa revenim la Number 23. Asta e noul film al lui Schumacher, un specialist care ne-a dat in trecut thrillere valoroase ca Falling Down, 8 MM sau Flatliners. Un om cu idei si resurse dupa cum a demonstrat cu Phantom at the Opera, doua filme Batman sau Veronica Guerin. Din pacate Number 23 se inscrie pe aceeasi linie de kkt a thrillerului modern - disperat sa surprinda mereu spectatorul, filmul a ajuns in asa hal incat exact 40 de minute din el dureaza sa ni se explice poanta. E pacat, caci Schumacher depune clar eforturi - filmul arata bine, joaca Jim Carrey in al treilea sau rol serios si in prima sa scena de sex hot cu o Virginia Madsen mai sexy ca niciodata. In fine, daca ideea de sex cu Jim Carrey e un turn-off, pot sa intzeleg de ce. Apoi, ideea filmului e mult mai tare ca realizarea - personajul lui Carrey e un tip obsedat de numarul 23, care vede acest numar in absolut orice - inmultzind luna cu ziua din data nasterii, adunand primele cifre din seria de buletin, inversand numarul de minute din durata unui film si alte aberatzii de genul asta care fac ca filmul sa semene pana la un punct cu Pi. O directie care era buna si chiar daca plagia pe Pi tot eram mai multzumit decat turnura "psihothriller" pe care o apuca plotul, despre care nici macar spoiler nu va dau ca e mult prea boring.

P.S. La rubrica mea de pe PunctFilm am adaugat

Excelentza in contracultura (cronica oficiala la Planet Terror)

si

Riddle me this, riddle me that (cronica oficiala la Number 23)