Violent erotica

Verotika

de Glenn Danzig, Graham Masterton, Ed Lee si altzii

Verotika e o serie BD de 15 numere publicata de compania lui Glenn Danzig, Verotik. Nu e singura, dar pare sa fie cea mai longeviva. Lucrarile de la Verotik se inscriu in general in zona de interes horror-punk-erotic caruia Danzig si-a dedicat toata viatza. Din pacate Danzig, atunci cand intra in rolul de scriitor, ajunge cam la nivelul intelectual pe care il au si versurile muzicii lui, deci nu tocmai demn de lauda. Din fericire, seria Verotika nu contzine decat 3 povesti scrise de Danzig (din vro 30), restul fiind alocate unei diversitati impresionante de autori si graficieni. Nivelul seriei e foarte inegal, cam jumatate sunt crappolla, snuff si torture stories care probabil ar face azi furori printre fanii Saw, Hostel si Final Destination. Din pacate prin 95 cand a fost publicata Verotika, Clinton era la putere si genul nu era la fel de apreciat in plan comercial. Din fericire cealalta jumatate sunt povesti cu adevarat reusite, in functie de inspiratia, cheful si numele implicate. Formatul e de 2 povesti / numar si fiecare poveste amesteca intr-un fel sau altul ingrediente horror si porno.

Poate mai mult decat calitatea povestilor, punctul forte la Verotika (si alte serii Verotik) sunt graficienii, de toate soiurile de la caricaturisti la pictori. Printre colaboratori se numara si legendarul si multipremiatul Frank Frazetta, taticului graficii fantasy din care s-au rasfirat ulterior Boris Vallejo, Louis Royo, copertile Manowar, Molly Hatchet si Conan. Unul din tablourile lui Frazetta, Death Dealer, a dat nastere la o adevarata franciza, cu povesti, filme si benzi desenate care extrapoleaza pe marginea personajului sugerat de tablou. O serie BD cu Death Dealer a fost scrisa chiar de Danzig. Evident, asta inseamna gagici cu tzatze mari, masculi supraproportzionatzi si dialoguri de 2 lei dar, oricum, Frazetta ramane unul din pictorii cei mai influentzi ai secolului trecut. Verotika mai beneficiaza si de unul din discipolii sai, tinerelul Simon Bisley, care nu e nici el de lepadat desi e mai pulp asa, dupa cum indica pozele pe care le-am atasat.

Nu e de mirare faptul ca cele mai reusite povesti Verotika apartzin unor scriitori relativ consacratzi in zona horror. Sexele sunt reprezentate echitabil, cateva din cele mai reusite fiind ale unor tinere scriitoare asa ca sper sa nu fiu acuzat de misoginism dezaxat de pe urma recomandarii acestei serii. Pomenesc in continuare doar numele care mi-au atras atentia:

• Edward Lee e un scriitor de horror regional, exponent al generatziei cow-punk din care face parte si Joe Lansdale. Dialogurile rurale cu regionalisme dificil de descifrat sunt spumoase iar horrorul e complet lipsit de compromisuri, probabil unul din motivele pentru care Lee n-a depasit statutul de scriitor hardcore cult. Acu eu nu ma omor prea tare dupa violentza de dragul violentzei dar e clar ca Lee are darul povestitului. Prima sa poveste e despre Mr. Torso, candidata la Bram Stoker Awd - un redneck filozof cu replici din Kant si-a propus sa cucereasca planeta facand copii cu o gramada de femei cu membrele amputate pe care le tzine in shopron. Alta poveste e jurnalul unei prostituate zombie, Grub Girl, care dupa culturea mea impresionanta e probabil unica ecranizare porno oficiala a unei benzi desenate. Nu in ultimul rand, povestea Header a fost ecranizata recent intr-un film scandalos despre o familie de rednecksi care isi violeaza victimele printr-o gaura facuta in craniu. which is a bad thing to do.
• Graham Masterton e un clasic al horrorului erotic, tradus la noi cu Djinn imediat dupa Revolutzie. Aici contribuie cu Roccocco, despre o gagica care face rost de dildo-ul lui Nefertiti si Sex Object despre operatzii de schimbare a sexului scapate de sub control;
• Nancy Collins e o supersimpatica scriitoare de horror umoristic, laureata a 3 premii Bram Stoker. Prima sa poveste e despre un tip care nu suporta femeile grase, se insoara cu o bulimica si are o aventura extraconjugala cu un schelet ascuns in dulap. Alta poveste e cu un hermafrodit prostituat care are un copil imaginar. Romanul sau de referintza, Sunglasses after dark a fost deasemenea transpus in benzi desenate tot la compania lui Danzig;
• Lucy Taylor e un o tanara autoare care are o geniala poveste despre delicventzi sexuali condamnatzi sa fie siamezi in urma unei operatzii dictata de lege;
• Fara Moore e o lesbiana imphekta care creca a scris cea mai oribila poveste din toata seria Verotika, nici nu am tupeu sa tastez o descriere a sa;
• Grant Morrison e unul din cei mai titratzi autori BD (seria Invisibles), v-am mai povestit de el. Aici contribuie cu Braille Encyclopedia (despre o orgie de oameni orbi care si-au incrustat in piele povesti in aflabetul Braille) si The Room where love lives (o camera posedata de energiile unui acumulator orgasmic, fost experiment nazist.

Din motive care nu-s greu de descifrat, seria Verotika a incercat sa cucereasca si piatza japoneza, cu numerele auxiliare East Verotika, scrise exclusiv de japonezi. M-am ingrozit de cat de proaste sunt, sper ca nu asta inseamna manga, caci din ce am priceput de acolo (si nu erau tocmai autori de mana a doua), japonezilor le lipseste si umorul si sexul.