Tuesday, October 21, 2008

Grunge forever





















Neat Stuff (The Bradleys)
Hate (Buddy does Seattle+Buddy does Jersey)
de Peter Bagge

Neat Stuff si Hate sunt cele doua serii BD esentziale ale autorului Peter Bagge, care prezinta destinul eroului autobiografic Buddy, de la adolescentza agitata (Neat Stuff), pana la amara maturizare (Hate). Cele doua serii sunt disponibile in multiple formate editoriale, cea mai ieftina varianta fiind 3 volume de la Fantagraphics:
  • The Bradleys contzine partea adolescentina din saga eroului, extrasa din paginile seriei originale, Neat Stuff, inceputa in 1985.
  • Buddy does Seattle si Buddy does Jersey grupeaza continutul complet al seriei Hate, publicata in 30 de numere intre 1990 si 1998.
Saga lui Buddy a fost la inceputul anilor 90, cale de vro 3 ani, concurent cot la cot cu seria Eightball a lui Clowes la toate premiile genului. In ciuda graficii extrem de caricaturale (aproape isterice), povestea e foarte realista, cam prea realista pentru gusturile mele, dar oricum plina de umor si spirit autobiografic autentic. Daca il consideram pe Clowes, echivalentul fratzilor Coen in banda desenata, Peter Bagge ar fi echivalentul lui Judd Apatow. Nimic nu e suprarealist sau metaforic la Bagge, povestea si umorul se mentzin intr-o zona relaxanta, accesibila majoritatzii cititorilor si debordeaza de onesitate autobiografica, ceea ce face ca nu tot ce se intampla aici sa fie funny dar pe cat posibil se face haz de necaz.

The Bradleys e primul volum si creeaza tabloul unei familii americane disfunctzionale, fiind considerata de insusi Matt Groening ca influentza majora in crearea The Simpsons. Familia Bradley il are in centru pe eroul Buddy (care se dezvolta in volumele ulterioare), cu un tata gras, chel si plat, o mama puternica si frustrata casnic, o sora cu hormonii razna si un fratzior mic extrem de violent care urashte comunismul (povestea a fost scrisa in anii 80). Desi volumul e vazut mai degraba ca un prequel al seriei Hate, gasesc ca lectura sa e importanta deoarece defineste multe din personajele secundare care apar ulterior.

Buddy Does Seattle nu e titlul unui film porno. E primul dintre cele doua volume (laolalta cam 700 de pagini) care aduna laolalta seria BD Hate, si totodata e cel mai important document narativ legat de nasterea si decaderea scenei grunge din Seattle, vazuta prin ochii eroului Buddy.

Cel mai interesant e ca autorul Peter Bagge n-a fost niciodata rocker, deci perspectiva lui e una cu totul diferita de cea in care sunt prezentate de regula fenomenele rock. Autorul a fost pur si simplu un om ca toti oamenii (fan Beach Boys), cetatzean al unui Seattle care brusc, in nici doi ani, s-a transformat dintr-un anonim oras al Americii in focarul de infectzie al divertismenului MTV si al muzicii rock.

E interesant de vazut cum functzioneaza fenomenul asta: rockerii s-au promovat intotdeauna prin ideea ca ei si muzica lor sunt simbolul revoltei, o minoritate proletara care incearca sa scoata ochii majoritatzii imperialiste, ca muzica lor e atat de rarissima si deosebita incat, daca se intampla sa aiba succes sigur e ceva in neregula cu ea si insisi rockerii inceteaza sa o asculte. Pariez ca in ziua in care MTV o sa dea doar black-metal, metalistii o sa asculte MC Hammer doar asa, din spirit de antifronda.

Cam asta e si teoria care reiese din lucrarea lui Bagge. Grunge-ul a inceput ca un gen de nisha tributar lui Iggy Pop, revolutzionar, galagios si "alternativ". In nici 2 ani, nu mai era o alternativa la nimic, era "alternativ" pur si simplu, ca un Pamant care intr-o zi hotaraste ca Soarele ar trebui sa se invarta in jurul sau. Totzi cetatzenii din Seattle au devenit brusc grungeri mandri de mostenirea lor culturala, au cresc vanzarile de droguri, de camasi in carouri si toata lumea canta sau avea o ruda care canta intr-o trupa. Si chiar si asa, rockerii aveau inca impresia ca sunt o minoritate doar ca nu mai stiau precis unde se ascundea majoritatea impotriva careia manifestau. Fenomen care transpira incet-incet si pe la noi, completata un pic cu mania persecutziei.

In contextul dat, Peter Bagge era unul dintre putzinii care se revoltau cu adevarat in Seattle si o facea cu mult umor prin intermediul seriei BD Hate, iubita atat de fanii cat si de detractorii grunge-ului. Eroul povestii e acelasi Buddy, acum un librar de 25 de ani care imparte o chirie cu amicul Stinky, cocalar, emo, nazist sau rocker dupa cum dicteaza nevoia, si amicul George, un negru paranoic care sta inchis in camera cu perdelele trase si citeste Philip Dick sau teorii ale conspiratziei. Celor trei li se alatura la ocazii Val, o nimfomana de familie nobila care devine gagica lui Buddy, si Lisa, o nimfomana drogata, distrusa si urata care e gagica cui se nimereste, mai putzin a negrului George caruia nu ii convin relatziile inter-rasiale. Buddy e personajul observator si narator care, nemultzumit de salariul de librar, devine manager al trupei rock The Slutburger pe care nu suporta sa o asculte dar o mulge de bani, mai ales dupa ce vocalul Kurt (?) se retrage din viatza publica pentru a se dedica familiei, fiind inlocuit de colegul de apartament Stinky care modifica brutal imaginea trupei si da startul unei noi ere, cu un comportament si look ce il parodiaza pe Marilyn Manson. Pana la urma afacerea lui Buddy se duce in buda si eroul fuge cu una din gagicile sale la New Jersey pentru a incepe aventurile din volumul doi.

Buddy does Jersey e o poveste mult mai sobra si grava, istorisind o perioada mai de rahat din viatza autorului (si a alter egoului Buddy). Intors acasa in Jersey cu parashuta Lisa, eroul trece prin drama intoarcerii fiului risipitor, revizitand personajele din volumul prequel The Bradleys, decrepite cu 15 ani. Tatal sau se prapadeste in spital, mama umbla la agatzat sa-si repuna gospodaria pe picioare, sora e divortzata cu doi copii, fratele cel mic a crescut ultraviolent si are probleme cu autoritatzile iar prietenul cel mai bun din copilarie are acum 35 de ani, se drogheaza si nu poate avea relatzii decat cu minore care il idolatrizeaza pentru intzelepciunea acumulata. In plus, fostul coleg de apartament Stinky se sinucide iar gagica lui Buddy si-o trage cu cine se nimereste ca sa simta din nou fiorul iubirii incipiente. Asa ca, incet incet, totul se prabuseste in jurul eroului, mai putzin faptul ca reuseste sa isi porneasca o afacere de vanzator de benzi desenate. Si sa-si lase gagica gravida, ceea ce constituie cliffhangerul pentru revenirea recenta a lui Peter Bagge cu cateva povestiri izolate, nepublicate deocamdata in volum, ci doar in cateva broshuri intitulate Hate Annual.

- plusuri: te face sa exclami "i know people just like that", grafica e expresiva cu un stil caricatural aparte, umorul e de calitate
- minusuri: un pic prea realista, umorul se mentzine intre niste limite ale decentzei (desi exista scene indecente, si astea sunt in limitele "i know people just like that")
- recomandare: fanilor Judd Appatow si Nick Hornby (mai degraba decat fanilor Clowes/Hernandez), fanilor grunge si rockerilor in general, tinerilor care incearca sa-si gaseasca un drum in viatza.


5 comments:

nicu said...

salut. sincer iti citesc de ceva timp blogul pentru cronicile la banda desenata. sunt un mare fan clowes si harvey pekar. din cand in cand mai aflu noutati ca acum. nu auzisem de tipul asta. thx. nu pui pe blog si un top 10 all time in comics? evident in viziunea ta. toate bune.

Aron Biro said...

Mi-ar fi imposibil sa fac un top 10 deoarece inca bajbai in domeniu si ar fi nasol sa pun un top 10 fara Watchmen avand in vedere ca tzin cartea in biblioteca de o gramada de vreme, si parca mi-e frica sa o citesc, sa nu i se disipe aura legendara.

Un top 10 din ce am citit pana acum ar contzine, in ordine irelevanta:

- ceva de Clowes (greu de ales, probabil David Boring)
- Girls de Luna Brothers
- Percy Gloom de Cathy Malkasian
- Sandman de Gaiman
- Filth de Grant Morrison
- Palomar de Gilbert Hernandez
- Jimmy Corrigan de Chris Ware
- The Arrival de Shaun Tan
- Cages de Dave McKean
- Son of the Gun de Jodorowsky

De retinut ca la topul asta atenteaza si o serie de titluri clasice, mai mainstream, a caror lectura n-am finalizat-o (din ratziuni de prioritatzi, caci se gasesc pe toate drumurile si m-am ocupat deocamdata de chestiile mai greu de procurat). Printre astea se numara Watchmen, Fables, Preacher, Hellboy, Transmetropolitan, Hellblazer, League of Extraordinary Gentlemen si Sin City.

nicu said...

thx de raspuns. adevarul ca si eu inca bajbai. din cele mainstream am citit Watchmen, Sin City, The League.... Nush ce sa zic de Watchmen. e deosebit intr-adevar dar dupa toata legenda creata parca ma asteptam la mai mult. in schimb mi-a placut mult de tot The League... primul volum si mai ales Sin City (scenariu de geniu si grafica dupa gust, pe mine m-a atras prima data grafica). daca te intereseaza manga desi printre cei care citesc comics rar am inalnit amatori iti recomand singura pe care am citit-o si eu, Akira de Katsuhiro Otomo. tot un fel de legenda ca si Watchmenu si chiar misto. eu astept acum sa-mi vina Jimmy Corrigan si ceva American Splendor. toate bune.

krossfire said...

Man, vad ca si tie ti-a tras un ping blogul meu cand am scris Best Of-ul. Sorry...

Roxa said...

Gruuuuuunge ! Eternal luv. :D Suna absolut superb, si e si adevarat. Noah, stiu care mi-i cadoul de Craciun. :D As always, thankiez.