Filme musai: Birds of Passage, The Ballad of Buster Scruggs, Aquaman, The House that Jack Built, Alita: Battle Angel

Birds of Passage

(regizat de Ciro Guerra, autorul lui Embrace of the Serpent)

Sunt superbe etno-thrillerele columbianului Ciro Guerra, iar asta e chiar mai superb decat cel cu care omul a ajuns la Oscaruri acu catziva ani (Embrace of the Serpent). Regizorul pune conflicte si povesti relativ banale intr-un context etnografic si antropologic care schimba radical perceptzia spectatorului asupra evenimentelor. Fara acel context filmul asta ar putea fi un episod din Godfather sau Narcos, despre niste techerghei care fac bani din droguri in Columbia anilor 70. Insa nu-tzi dai seama de asta decat la vreo 2 zile dupa ce s-a terminat filmul, caci in timpul vizionarii esti dus intr-o cu totul alta lume, una in care lucrurile au cu totul alta insemnatate (inclusiv traficul de droguri). E lumea triburilor native matriarhale Wayuu (din care se trage si Marquez, o influentza majora aici) - triburile respective au fost o vreme provideri de marijuana pentru traficantzii americani de la care primeau in schimb ochelari de soare RayBan, blugi trapezi si arme de foc.

Tehnic vorbind filmul e despre originile industriei columbiene a drogurilor, deci un fel de prequel la Narcos (cu un touch de Morometzii). Niste tineri liberi si soroshisti din SUA anilor 60 impartzeau fluturashi prin Columbia acelor vremuri incercand sa propovaduiasca capitalismul american intr-o tzara tentata de comunism. Pana la urma un localnic prinde ideea si, ca sa le arate americanilor ca a intzeles ce e capitalismul, pune la cale o mica afacere de distributzie de marijuana ce devine rapid profitabila si ii permite sa faca rost de caprele fara de care nu putea sa-si ceara in casatorie iubita.

Filmul se intinde peste vreo 15 ani descriind modul in care traiau triburile cu pricina si ce insemna traficul de droguri pentru microsocietatea si spiritualitatea lor. S-au folosit mai mult etnici localnici decat actori profesionisti asa ca filmul arata uneori de parca e facut de un Kusturica drogat si refugiat in Columbia. 

P. S. In mod particular am fost impresionat de camashile, rochiile si hamacele localnicilor.

*******************************************************

Aquaman

(regizat de James Wan, autorul seriilor Saw, Insidious, Conjuring)

Rushii si-au bagat coada in competitzia dintre Marvel si DC Comics. Filmele Marvel in mod sistematic i-au pus pe rushi intr-o lumina proasta (vezi Avengers 2, Iron Man 2 si Captain America 2). Acum, Aquaman salveaza un submarin rusesc de o armata de mercenari americani!

Dupa ce filmele DC Comics au agonizat mai bine de 10 ani incercand sa treaca drept serioase si aliniate la geopolitica momentului, cineva pe acolo a fost dat afara (se pare ca nu Zack Snyder) si s-a decis ca Aquaman sa incerce sa treaca drept film Marvel - lipsit de orice bruma de realism, excesiv de animat, zgomotos si agitat (in format 4DX ieshi ud leoarca si cu hernie de disc), cu actori mari in roluri ridicole, regizat de cineva care n-a mai facut niciodata filme cu supereroi. Asta tocmai cand Marvel schimbasera macazul in sens invers, promitzand filme sobre si incarcate ideologic (ma gandesc la Black Panther).

Asa se face ca asta e cel mai fun film DC Comics de multa vreme incoace, retzeta succesului fiind calea pragmatismului - conteaza si faptul ca supereroul Aquaman e, la origini, o furaciune dupa Submariner de la Marvel (e ok, si acestia au furat destule de la DC Comics). E si primul film DC Comics PENTRU COPII de multa vreme incoace - nu doar ca nu poate fi vorba de sex, insa popoarele subacvative au apa in loc de sange, asa ca bataliile sunt mai mult varsare de apa si totul arata ca un desen animat 3D. Actorii importantzi sunt totzi intineritzi pe calculator (Amber Heard, Nicole Kidman, Willem Dafoe, Dolph Lundgren, Patrick Wilson) si ofera o improspatare majora a echipelor folosite in recentele filme Batman/Superman. Incepe, cu acest film, o noua era a filmelor DC Comics.

Mai e si nishte Lovecraft/Cthulhu infiltrat aici (regizorul James Wan e consacrat ca autor de horror - vezi Saw, Conjuring) asa ca rezultatul e o frenezie care bifeaza toate obligatziile unui hit pop-culture pentru toata familia.

**********************************************************

Alita: Battle Angel

(regizat de Robert Rodriguez, autorul lui Machete)

Foarte entertaining si placut filmu asta, l-am simtzit ca pe o alternativa mai calda si mai cute la Ready Player One, cu gaguri mai inventive. Robert Rodriguez e vestit nu doar pentru pastishele ultraviolente facute in combinatzie cu Tarantino (Grindhouse, Machete, Sin City), ci a facut candva si filme pentru copii - vezi tetralogia Spy Kids. Aici reuseste sa unifice cele doua interese ale sale iar rezultatul e sexy fara sa fie erotic, e pentru copii si totodata relevant politic, e brutal fara sa fie sangeros. Un cyber-basm perfect bazat pe o banda desenata japoneza destul de lunga (disponibila si in engleza). E doar primul film al unei serii, e clar ca povestea e planificata ca trilogie.

E aici si o demonstratzie de CGI, sprijinita de James Cameron care a dezvoltat special noi tehnologii pentru viitoarele filme Avatar si le-a dat cu imprumut lui Rodriguez sa le testeze in acest film. In consecintza cam tot ce vedem e desene animate, cu exceptzia fetzelor actorilor lipite pe diferite trupuri de ciuborgi. Sunt si catziva actori care apar intregi din cap pana in picioare - Christopher Waltz e un inginer care repara cyborgi dezmembratzi, Jennifer Connelly e fosta nevasta implicata in mafia traficului de piese de cyborg, iar povestea e construita in jurul unei competitzii similare cu cea din Ready Player One.

Sunt similitudini si cu recenta ecranizare Ghost in the Shell care mi-a placut si ala pentru inventivitatea efectelor vizuale. Asta e si mai spectaculos si anuntza ca meseria de actor e pe cale sa dispara din cinema (urmand probabil sa se reorienteze spre teatru, advertising si politica - clar in politica avem nevoie de actori mai buni!)

O chestie care mi s-a parut totusi dubioasa in acest film e heteronormativitatea ce contamineaza povestea - avand in vedere ca personajele nu au putze, interesul reproductiv nu poate exista si tehnologia permite sa te inflitrezi de la distantza in creierul cuiva, care mai e miza indragostirii intre un baiat si o fata-cyborg? M-as fi asteptat ca lumea din film sa fie post-umana, post-sex si post-LGBT si totusi personajele sunt foarte interesate de a se angaja in relatzii amoroase heterosexuale (protagonista e facuta din tinichea, capul fiind singurul organ aproximativ uman; baiatu e om din carne si oase, pe el parca l-as mai intzelege de ce s-ar combina cu o fata de tinichea dar la ea care e explicatzia - ca asa a fost programata?).

**********************************************************

The House that Jack Built

(regizat de Lars von Trier, auteuru lu Nymphomaniac)

O continuare armonioasa si naturala la precedentul exces al lui von Trier, Nymphomaniac. Ala era despre fortza gravitatzionala feminina a sexului, asta e despre fortza gravitatzionala masculina a mortzii si violentzei. Puse laolalta, cele doua filme fac cat o carte de Jordan Peterson, cu tot cu morala si fabule. De fapt as recomanda mai degraba vizionarea filmelor unu langa altu decat lectura din Peterson - totul se regaseste aici in forme mai concise, inclusiv referintzele la Wagner si Paretto. Protagonistul e genul de om care incearca sa construiasca o casa dupa ce a citit o carte de Peterson.

Protagonistii celor doua filme sunt intrupari ale instinctelor esentziale, sexul si violentza, mapate destul de heteronormativ - totusi von Trier ii permite eroinei sale sa aiba si o relatzie lesbiana, iar aici ii permite eroului sa omoare si un barbat, in felul asta impacand pe toata lumea. Ambele filme sunt structurate la fel, ca antologii de incidente cu numeroase interludii amuzant-filosofice in care protagonistul se confeseaza cate unui spoveditor - in primul film era moshul libidinos jucat de Skarsgard, aici e poetul Virgil jucat de recent raposatul Bruno Ganz, servind eroului drept ghid prin Iad.

Superb film daca il analizezi in oglinda cu Nymphomaniac (viatza=porno+horror, in viziunea autorului). Matt Dillon e splendid in rolul principal - uitasem ca exista, nu l-am mai vazut de la nominalizarea Oscar pentru Crash (mai bine de 10 in urma).

Lumea tot analizeaza filmul asta de sub prezumtzia ca Von Trier e un misogin nihilist care sfideaza realitatea #metoo si pe cei care l-au dat afara de la Cannes. Oamenii fara capacitate de abstractizare vor considera ca filmul trebuie interzis iar autorul executat public intr-un ajun de Craciun. Noroc ca la ei in Danemarca nu exista un PSD sa-i faca comisie de etica. E, din multe puncte de vedere, un film oribil, mult mai oribil decat a fost Antichristul (cealalta tentativa horror a regizorului).

********************************************************

The Ballad of Buster Scruggs

(regizat de Fratzii Coen, toata lumea ii shtie)

Unul din ultimele filme bune pe care le-am vazut pe Netflix - de la asta incoace nimeresc doar gherle, nu stiu ce s-a intamplat.

E o imensa placere noul film al Fratzilor Coen, desi e o adunatura de scurt-metraje fara nicio legatura intre ele. Sunt 6 povesti din Vestul Salbatic, primele funny apoi tot mai tristo-tragice ori kafkiene, fiecare dintre ele incluzand cate un actor important intr-un rol atipic si haios: Tom Waits e un gold digger batran, Liam Neeson un entertainer itinerant care exploateaza un baiat olog punandu-l sa recite fragmente din Constitutzie, Tim Blake Nelson e un superpistolar care se deda la gaguri, James Franco e spanzurat in mai multe randuri.

Fiecare scurt-metraj e o fabula moralista, ceva intre Nastratin Hogea si povestile cu Pacala si Tandala. Westernul e un gen fara varsta, nu va muri niciodata, oferind povesti primordiale si primare comparabile cu cele biblice. Antologia de fabule a fratzilor Coen e menita sa sublinieze aura biblica a Vestului Salbatic - sursa de mituri si istorie prost documentata si, pana la urma, originea unei noi ordini mondiale care a adus unele updateuri lumii cladite pe Biblia originala.

Filmul are imagini si peisaje incredibile, din pacate murdarite de niste inexplicabile pasari/caprioare CGI.