Saturday, March 31, 2018

Seriale omorate cu zile: Penny Dreadful (3 sezoane), Powers (2 sezoane), Firefly (1 sezon si 1 film)

Ma scot din sarite serialele mishto care sunt puse pe butuci de catre contabili. In articolul asta avem trei exemple de astfel de seriale pe care la inceput le-as fi recomandat drept musai de vazut. Insa vine un anume punct de la care e sesizabila o degradare accelerata a scenariilor, sfarsind cu o amputare brutala a povestii trasata din pix de vreun manager cu simtzu raspunderii exacerbat. 

Simtzi efectiv cum scenaristii se panicheaza si ingramadesc personaje doar-doar o sa mai primeasca finantzare pentru inca un sezon, dar in acelashi timp tre sa se grabeasca sa stranga catrafusele si sa inchida toate firele narative pe care au apucat sa le deschida. Ar trebui sa existe o obligatzie contractuala ca orice serial pus pe butuci sa primeasca un preaviz de 2 sezoane, insa criteriile financiare functzioneaza altfel. Sa nu uitam ca pana si Twin Peaksul original a sfarsit pe astfel de considerente, in timp ce rahaturile pentru anesteziat taximetristi obositzi si gospodine acumuleaza zeci de sezoane.

Penny Dreadful (3 sezoane)

As recomanda calduros macar vizionarea primului sezon - are cel mai mishto dialoguri pe care le-am auzit vreodata la televizor, cei mai potrivitzi actori pentru a livra acele dialoguri si un design gotic foarte rafinat si sofisticat. Principalul responsabil pentru aceste calitatzi este John Logan - scenariile sale au fost finaliste la Oscar in multiple randuri (Hugo, Aviatorul, Gladiatorul), iar serialul beneficiaza de experientza sa in a scrie dialoguri atent masurate, cu un vocabular extrem de bogat, ce ar trebui sa inspire orice scriitor care cocheteaza cat de cat cu genul gotic.

Logan nu e doar scenarist aici, e si producator si creator al seriei; printre regizori se numara tineri relativ cunoscutzi prin cinema-ul horror (mai ales spanioli), iar actorii sunt o combinatzie interesanta de oameni de televiziune si oameni de cinema - Eva Green e protagonista serialului, o nimfomana posedata ocazional de diavol, prinsa intr-un complot legat de sosirea lui Dracula la Londra. Acolitzii sai sunt Timothy Dalton (fost James Bond pe vremuri), aici in rolul tatalui Minei Harker (una dintre victimele lui Dracula); Josh Hartnett in rolul unui varcolac fost cowboy; o gramada de actori din seriale britanice in rolurile lui Dorian Gray, Dr. Jekyll, Dr. Frankenstein, monstrul lui Frankenstein. De remarcat si aparitzia lui Billie Piper (Dr. Who) in rolul unei curve londoneze prinsa intr-un triunghi amoros intre un Dorian Gray hipster si un Dr. Frankenstein tocilar.

Conceptul e un mash-up de coerentza buna intre personaje clasice ale literaturii gotice, pre-pulp fiction, localizate intr-o Londra victoriana si puse sa interactzioneze fiecare dupa interesul propriu: Dr. Frankenstein e un tocilar virgin cu ambitzia de a crea femeia docila perfecta, dupa ce curva de care se indragostise ii da papucii pentru Dorian Gray; Dorian Gray e un hipster pan-sexual sharmant si pasionat de orgii spectaculoase; Dr. Jekyll e un imigrant indian incercand sa puna bazele psihanalizei; personajul lui Timothy Dalton e modelul clasic al exploratorului englez din cartzile lui Jules Verne, mereu pe drumuri si descoperitor de secrete macabre; varcolacul are si el niste secrete intunecate de pe vremea cand traia in America (avem si putzin western amestecat aici). Totzi incearca sa o ajute pe Eva Green sa-si tzina in frau nimfomania si sa nu puna bot la farmecele diavolului care o hartzuieste sexual. Serialul emana puternice teme feministe, criticand barbatzi ce se angajeaza in jocuri de putere oculte pentru a controla femei reduse la functzii erotice sau reproductive. Sunt o gramada de comentarii sociale si teme moderne mascate in aceasta poveste, demonstrand experientza de scenarist polisemantic a lui John Logan. Suspectez ca pe undeva povestea si-a tras inspiratzie din predecesori literari precum League of Extraordinary Gentlemen, Anno Dracula si alte mashupuri ce au facut istorie profitand de pe urma lipsei drepturilor de autor cu privire la personajele de secol XIX.

Pana la urma insa aventurile personajelor sunt amputate brutal, cand se stia ca serialul nu va mai primi finantzare. In ultima vreme publicul care determina continuarea sau stoparea serialelor pare supus unui proces de tampire accelerata. Democratzia si vointza poporului si-au demonstrat limitele, capacitatea de anihilare a lucrurilor bune si capacitatea de promovare a dementzei colective in virtutea dictaturii majoritatzii. Ar fi momentul sa se ia in considerare si alte criterii cand se decide anularea unui serial, altfel vom sfarsi uitandu-ne doar la reluari de Dallas si Friends.

Dupa primul sezon eram convins ca Penny Dreadful va detrona American Horror Story in preferintzele mele. Pana la urma insa formatul de antologie al AHS permite ca fiecare sezon sa o ia de la zero si sa se reinventeze, in timp ce Penny Dreadful s-a incapatzanat sa lungeasca un fir epic pana si-a pierdut sensul si coerentza. Alta problema e ca mai toate serialele horror lansate in ultimii ani pun accent puternic pe reciclare - Stranger Things, The Strain, Ash vs. Evil Dead etc. Se pare ca toata lumea are drept obiectiv sa demonstreze cat de bine cunoashte clisheele genului horror si in cate moduri le poate parodia, pastisha si recombina in cheie moderna, facand cu ochiul unui spectator altfel destul de ignorant, dar incantat ca i se face cu ochiul si deci e considerat mai destept decat e. Penny Dreadful reuseste macar sa nu lase impresia ca e un format horror confiscat de hipsteri, iar John Logan face o treaba superba in designul limbajului din dialoguri, purtand patina vremii si a unei limbi engleze foarte placute si pasionale. E vorba aici de o munca de restaurare mai mult decat de una de reciclare.

Din fericire Netflix si alte companii de genul asta au initziat deja un val de seriale originale care par sa se desprinda de aceasta cultura a reciclarii, incercand lucruri noi si riscante, in special pe zona SF si horror. Dar despre astea cu alta ocazie.



***********************************************************

Powers (2 sezoane)

Asta e ecranizarea unor benzi desenate Marvel scrise de Brian Michael Bendis - si serialul e produs tot de el, o tentativa ce a precedat initziativa (tot a sa) din care s-au nascut serialele Netflix cu supereroi, Jessica Jones si Daredevil si ce a mai urmat dupa aceea. 

Powers incepe spectaculos, cu o echipa de actori supermishto pe care e o placere sa-i vezi in roluri de supereroi - Sharlto Copley (District 9) in rolul principal, iar in roluri mai sezoniere Michael Madsen, comediantul Eddie Izzard si altzi actori cool jucand personaje cool. Muzica e superba si contribuie la energizarea povestii (Fink, Junkie XL, Wolf Parade). Povestea e o pastisha dupa Watchmen, cum se tot fac de vreo 30 de ani incoace in BD dar prea putzin in cinema si televiziune. Powers s-a publicat la divizia pentru adultzi de la Marvel Comics, asa ca e si niste sex si violentza pe aici. A fost gandit si pentru fanii serialelor politziste - buna parte din poveste e deghizata intr-un police procedural (cum au facut si cu Lucifer, insa aici nu deranjeaza la fel de tare, caci materialul ecranizat e cam pe aceeasi idee).

Protagonistii sunt o echipa de politzisti care se ocupa de fapte si foloase necuvenite cu privire la supereroi. Printre acestia se numara si supereroi buni, dar si catziva rai, cum ar fi cel jucat de Eddie Izzard, un canibal care mananca oameni si capata puteri supranaturale de pe urma acestui obicei. Primul sezon e dedicat acestuia si incercarilor autoritatzilor de a-l tzine sub control, in timp ce al doilea sezon merge pe sloganul #CoruptziaUcide si pe investigarea unor hipsteri coruptzi (oribilul Will Wheaton, copilul din Star Trek acum crescut mare, gras si EXTREM de antipatic!). Spiritul ironico-tragic e destul de aproape de al materialului original, serialul fiind de astfel supervizat si produs de autorii BDului original.

Unii s-au plans ca efectele speciale sunt nashpa si cam asa e, dar e ceva intentzionat si n-ar trebui sa deranjeze. Adica chiar nu ma intereseaza cat de realist zboara un supererou. Povestea isi are miza in cu totul alta parte, iar actorii fac o treaba excelenta pana cand cineva a dat semnalul ca serialul trebuie anulat si atunci ai impresia ca toata echipa a facut brusc un atac de prostie colectiva trantind de totzi peretzii ultimele episoade. Cel mai nasol e cand simtzi cum tot mai multe personaje feminine incep sa poarte decolteuri tot mai largi, apar si cateva scene de sex complet inutile, incepe sa se moara pe capete ca in Game of Thrones - toate masuri disperate de atragere a audientziei in sperantza revigorarii serialului sau macar a mutarii sale pe un alt canal.

Asta e, de fapt principalul necaz - faptul ca serialul a fost creat pentru networkul Playstation care nu intzeleg ce e, ca televiziune clar nu e. Vreun deshtept de pe-acolo si-a inchipuit ca un network de seriale TV sub afiliere Playstation ar fi o idee buna si a testat ideea cu acest serial. Acum autorii materialului original umbla disperatzi sa il mute la Netflix sau altundeva (banda desenata originala e mult mai lunga si mai este o gramada de material de ecranizat).


****************************************

Firefly (un sezon + filmul Serenity)

Joss Whedon e un geek-hero si un lider de opinie in lumea hipsterilor feministi de rit vechi, cei formatzi la finele anilor 90 (astazi ridiculizatzi de postmileniali in cadrul ciclului de canibalizare intergeneratzionala care ghideaza noul secol). Desi in zilele noastre e mai cunoscut drept regizorul blockbusterelor Avengers, reputatzia lui Whedon are in buna masura de a face cu vremurile in care lucra in televiziune, adica serialele Buffy si acest Firefly care a ramas in istorie drept unul din cele mai regretate seriale anulate inainte de vreme. Televiziunile i-au pus de la inceput gand rau, transmitzand episoadele in alta ordine decat cea in care fusesera gandite, si pana la urma nici nu le-au transmis pe toate, a trebuit sa astept ani multzi pana sa gasesc o varianta completa.

Am reusit recent sa fac o integrala Firefly, plus filmul de cinema Serenity facut sa acopere unele din gaurile lasate de anularea serialului.

In multe privintze serialul e cam fumat - desi sunt abia 15 ani de la aparitzia lui pare mai vechi si mai ieftin decat unele seriale ale anilor 90. Catziva dintre actori sunt groaznici, cateva scenarii deranjant de incoerente. Totusi ratziunile care i-au produs reputatzia de serial unic sunt sesizabile si deloc neglijabile. Filonul moral e unul puternic feminist, putand fi considerat un predecesor a ce incearca acum sa faca Disney cu noile filme Star Wars, deschizand apetitul pentru cultura geek la publicul de sex feminin.

Stilistic povestea a fost gandita ca o imbinare de genuri aparent incompatibile, un western mixat cu space opera - uneori se calatoreste cu nave spatziale, alteori calare pe cai; uneori se trage cu tunuri laser, alteori cu pistoale. Povestea imita subtil ceva din istoria SUA legata de Razboiul Civil - eroii sunt un fel de rebeli sudisti care traiesc din contrabanda in timp ce sunt urmaritzi fie de autoritatzi, fie de o specie de salbatici canibali care au cucerit o parte a spatziului cosmic.

Sharmul serialului sta in detalii: personajele mai scapa replici in chineza, sugerand ca chinezismul ar fi o cultura dominanta in universul respectiv; una din meseriile cele mai respectate este cea de prostituata, care se imbina cu cea de politician si diplomat/ambasador. Ca sa faca un ban in plus, capitanul navei gazduieste o astfel de prostituata careia spera sa-i cucereasca inima intr-o buna zi, insa in poveste se mai amesteca o femeie fatala jucata de o Christina Hendricks foarte tanara si haioasa. Personajele feminine sunt de departe cele mai simpatice. Dintre masculi se remarca doar eroul principal, capitanul navei jucat de un Nathan Fillon care a facut ulterior cariera ca voce de desene animate, desi tipu e destul de prezentabil (cu o mecla cam imobila, ce-i drept).

Serialul musteshte de umor subtil dar si de tembelism, unii dintre actori par adunatzi de pe strada - am impresia ca asa isi facea Joss Whedon serialele pe vremea aia, punand ideile si gaselnitzele inaintea profesionalismului, improvizand acolo unde nu avea resurse. Astazi e un mare shtab la Hollywood, are bani sa cumpere tot profesionalismul din lume si nu mai face nimic. Am intzeles ca unele dintre serialele sale anulate, inclusiv acest Firefly, au continuat ca benzi desenate insa nu le-am urmarit in formatul acela. Sper ca omul sa se intoarca in televiziune, mai ales acum cand industria TV isi traieste apogeul istoric si produce contzinut comparabil pe toate planurile cu cinema-ul.


1 comment:

krossfire said...

Primul sezon din Powers a fost beton. Un elogiu subtil la perioada clasica a supereroilor si o poveste care mi-a amintit de Mystery Men (poate ca si prezenta lui Eddie Izzard a facut-o). Al doilea sezon insa...