Sunday, March 18, 2018

Helen Oyeyemi - What is not yours is not yours


Pedigree:
- nominalizare Shirley Jackson pentru povestirea Presence

Asta e singura carte pe care am citit-o in 2017. N-am mai citit atat de putzin de cand aveam 4 ani. M-a invins sistemul, cum ar veni, m-a tras in tavalugul imbecilizarii de pe urma caruia se va naste Omul Nou 2.0 care nu mai vede sensul in a citi - piatza de carte in Romania e undeva la nivelul tzarilor in care se mai practica canibalismul (obicei care incet-incet va ajunge si la noi, sub chip de datina stramosheasca).

Cartea asta e facuta parca anume sa enerveze pe cei care se irita usor la notziunea de corectitudine politica. Fiecare povestire are personaje gay care pe deasupra mai sunt si iranieni, indieni, africani - adesea imigrantzi, femei sau oameni cu disabilitatzi. Proza lui Helen Oyeyemi (la randul ei imigranta nigeriana locuind la Praga) e dominata de minoritari de diverse feluri, nu intotdeauna de o natura evidenta: una dintre nuvele e despre o breasla de papushari; alta e despre un cuplu format dintr-un african si o coreeanca dezbatand daca are sens sa aiba un copil "blasian").

Totusi, nu avem de a face cu vreo forma de victimizare propagandistica - nu gasesti aici nici feminism belicos, nici social justice, niciun fel de propaganda. Sexualitatea si erotismul sunt (aproape) absente - cine cauta povesti cu lesbiene sperand sa gaseasca scene de sex transpirat va gasi intr-adevar niste lesbiene, insa le va recunoaste orientarea sexuala doar dupa indicii foarte subtile, pomenite in trecere. Uneori personajele au nume ambigue incat itzi ia o vreme pana sa stabilesti ce sex au. Unii par implicatzi in casnicii gay, comemorand din trecut perioade in care aveau casnicii hetero (sau invers). Cine se gandeste la gay ca la niste fapturi eminamente sexuale, pidosnice, angajate dominant in activitatzi de explorare sexuala va avea mari dezamagiri - statutul gay e banalizat aici la maxim si pozitionat in povesti din cele mai diverse genuri - de la basme fantasy la drame mondene urbane.

Personajele traiesc in societatzi in care notziunea de familie e extrem de volatila - la un moment dat avem un cuplu de barbatzi gay care cresc fetitzele unuia dintre ei, facute cu o femeie pe vremea cand nu era gay; in alt loc avem o pictoritza si o slujnica care se apropie amoros una de alta fara sa faca nimic amoros, doar schimband cartzi intre ele de ziua Sfantului Jordi in Barcelona (aici e totusi un subtil trick feminist - in realitate sarbatoarea presupune ca barbatzii sa primeasca cartzi iar femeile flori, insa eroinele fac schimburi de cartzi). In alta parte, un personaj refuza sa-si declare sexul sugerandu-se ca se trage dintr-un copac, asemeni lui Pinocchio, iar lumea il trateaza ca pe un obiect insufletzit, nu ca pe o persoana. Practic avem aici o forma de ultraliberalism social mixat cu realism magic si literatura fantasy menita sa submineze o intzelegere rigida asupra lumii.

Daca reusesti sa depasesti obstacolul ideologic, te lovesti de alta dificultate - structura neregulata a prozelor. Autoarea se razgandeste din mers, renuntza la personaje, baga personaje noi, schimba subit firul povestii. Asta m-a cam enervat in cateva randuri caci lasa impresia de povesti neterminate sau carpite. Insa autoarea si laudatorii ei sustzin ca tocmai asta e shmekeria, ca intentzionat sunt scrise in maniera asta - practic ajungi sa termini o cu totul alta poveste decat cea pe care ai inceput-o. Efectul e interesant in nuvelele lungi, care se contorsioneaza intre mai multe fire narative, dar la prozele mai scurte lasa impresia de indecizie. Uneori naratorul se schimba chiar in mijlocul povestii.

Cateva vorbe despre cuprins, incepand cu bucatzile mele favorite:
  • Is your blood as red as this? Despre un grup de studentzi la o scoala de papushari si despre rivalitatzile dintre acestia, precum si rivalitatzile dintre papushile lor. Una dintre papushi ar putea fi un demon, alta e un descendent insufletzit al lui Pinocchio. Textul e dificil de citit datorita schimbarii frecvente a naratorului care uneori e om, alteori e papusha, iar alteori e dificil sa-tzi dai seama ce e. Insa dupa ce itzi storci creierii si citesti povestea de macar 2 ori, ramai cu senzatzia ca ai citit ceva supertare, cu o inginerie deosebita a textului si logicii narative.
  • Presence (proza finalista la premiile Shirley Jackson) Un cuplu format dintr-un negru si o asiatica, amandoi psihologi de profesie, se afla in pragul divortzului. Ea mai are flashbackuri din vremurile in care discutau posibilitatea de a avea un copil "blasian" si fantazau pe seama modului in care ar putea arata copilul lor. El lucreaza la un proiect SF de deprivare senzoriala in care vrea sa o implice si pe sotzie, insa consecintzele experimentului sunt mai dubioase decat se anuntzau.
  • Books and roses. Love story lesbian romantic, insa mai mult intelectual decat sexual, incarcat de descrieri foarte dragutze ale oraselor Barcelona si Sevilla. Povestea are in centru conceptul sarbatorii Sfantului Jordi - serbare importanta in Barcelona in timpul careia iubitzii schimba intre ei cartzi si flori. Protagonistele sunt o servitoare negresa si o pictoritza - fiecare dintre ele e in posesia unei cheitze misterioase si fiecare dintre ele e incearca sa afle ce usha poate deschide cheitza respectiva. Povestile eroinelor se intretaie cu flashbackuri, autoarea reusind cu succes sa imbine vreo 4 povestiri diferite intr-o impletitura narativa interesanta.
  • If a book is locked there's probably a good reason for that, don't you think? Niste corporatiste isi barfesc o colega banuita de a fi cauzat pe cai amoroase destramarea unei casnicii. Atmosfera la locul de munca incepe sa aiba de suferit pe masura ce gagicile incep sa barfeasca mai mult decat sa lucreze, in sperantza ca colega barfita nu va suporta presiunea si se va cara. Cine a lucrat vreodata intr-o echipa de HR va intzelege.
  • Drownings. Un tiran din Europa de Est isi ineaca inamicii politici intr-o mlastina, iar de la o vreme incepe sa-si inece membrii familiei in care nu mai are incredere. Povestea e spusa ca un basm cu elemente fantastice, desi e destul de clar ancorata in istoria recenta a dictaturilor comuniste est-europene. Din pacate spre final autoarea pare indecisa despre cum sa incheie povestea si nu mai stie ce sa faca cu numeroasele personaje secundare.
Cam asta ar fi jumatate cool a volumului. Cateva vorbe si despre povestile mai naspa:
  • "Sorry" doesn't sweeten her tea. Un cuplu de barbatzi gay asiatici, amandoi imigrantzi in Londra - unul dintre ei trebuie sa hraneasca pestii fostului iubit plecat din tzara, celalalt trebuie sa poarte de grija fetelor pe care i le-a pasat fosta sotzie, dintr-o casnicie de dinainte sa fie gay. Una dintre fiice e obsedata de youtube si de un superstar al adolescentzilor. Cam seaca si mondena.
  • A brief history of the Homely Wench Society. Intr-un colegiu, o societate secreta a studentelor feministe se afla in conflict istoric cu o societate secreta a baietzilor misogini. In timpul noptzii, societatea fetelor invadeaza biblioteca societatzii baietzilor sa le inlocuiasca cartzile cu unele scrise de femei.
  • Dornicka and the St. Martin's Day goose. Basm despre Scufitza Rosie la batranetze care se intalneste cu un lup la randul sau cam batran. Scufitza Rosie nu prea mai e pe gustul lupului, care are nevoie de carne proaspata.
  • Freddy Barrandov checks... in? Un fecior e frustrat ca iubita lui nu il lasa sa o penetreze, desi cei doi petrec frecvent momente de intimitate fizica. Feciorul incepe sa se autopsihoanalizeze concluzionand ca nu e suficient de ambitzios si ca trebuie sa se schimbe ceva in viatza si mentalitatea sa daca vrea sa... check in. Evident, o consider cea mai slaba poveste de aici.
********************************************************

Comunitatea SF si fantasy internatzionala sufera de catziva ani o criza ideologica majora pe masura ce un numar tot mai mare de autori africani sau asiatici au inceput sa ia pe banda rulanta premiile genului, inspre ciuda majora a diversi white supremacists care au si boicotat in cateva randuri premiile respective (cazul Premiilor Hugo). Ca de obicei in razboaie de genul asta, adevarul e la mijloc iar abuzuri exista si din partea cealalta - vezi cazul Premiilor World Fantasy al carui trofeu traditzional era bustul lui Lovecraft, insa a trebuit recent inlocuit datorita revelarii faptului ca omul a fost cam rasist (treaba care oricum se stia de vreo 100 de ani, chiar de dinainte sa se stie ca Eliade era cam legionar iar Caragiale defaimator de patrie).

Aparent Helen Oyeyemi e un produs recent al acestui razboi de orgolii moraliste insa nu vine cu scandal si cu gura mare, ci cu un simtz deosebit al decentzei si pacificarii. Ea a fugit din Nigeria nu de asuprirea albilor, nazistilor ori comunistilor, ci de spaima concetatzenilor care executa inca in public persoane gay, iar culturile in care si-a gasit adapostul sunt pana la urma marile orase multiculturale ale Europei in care se desfasoara actziunea prozelor sale - Londra, Praga, Barcelona, Bruxelles. E pe aici pe undeva o promisiune a Uniunii Europene ca spatziu al pacificarii magice si suspectez ca de aceea autoarea are parte de suport foarte puternic in lumea literara europeana.

E cam devreme pentru ce zic in continuare, si probabil n-o sa traiesc sa mi se confirme profetzia, dar undeva in urmatorii 40 de ani numele ei o fie vehiculat in legatura cu Premiul Nobel. Toate semintzele necesare au fost deja rasadite in ce a publicat autoarea pana acum, si pot fi sesizate usor inclusiv in volumul de fatza.



No comments: