Bilant literar 2016

Cand eram mititel si traiam la tzara intr-un sat uitat de lume, bunica ne avertiza sa nu ducem copiii cu care ne jucam in camera cu biblioteca, sa nu ne iasa prin sat vorbe ca e plina casa de cartzi - pentru restul satenilor ar fi fost semn ca nu suntem gospodari.

Asta va fi (daca scrolluitzi macar o pagina) un articol despre cartzi - nu chiar un top, cat un "recommended reading list" din ce s-a publicat anul trecut, caci nu mai am vreme sa fac bilantzuri exhaustive pe multiple categorii.

Sigur, pentru unii nu e perioada potrivita sa vorbim despre cartzi caci arde Patria dar, inspirat fiind de o colega care atunci cand ardea Colectivul posta numai chestii despre fitness si nutritzie, m-am gandit ca e important sa ne mai desprindem de pulsul momentului, sa mai dezamorsam emotziile. Guvernele vin si se duc (sper) dar cartzile raman, iar daca lumea ar citi mai mult poate n-am mai avea liderii pe care-i avem si nici generatzii care sa se urasca intre ele cu spume la gura, fiecare convinsa ca cealalta e "spalata pe creier" de agenturi oculte. Mai deunazi un gerontofob distribuia o mema cu batranii aia care protestau pro-PSD si cu textul "Noi va platim pensiile, moshilor!". Careva i-a replicat "Noi v-am platit scutecele, mucoshilor!". Asta se intampla cand un popor isi pierde capacitatea de intzelegere a dinamicii socio-economice, reducand orizontul perceptziei la acel "Nowness"/"Living in the Now" la care se inchina hipsterii (al batranilor e redus oricum, prin fortza naturii).

Culegem, zilele astea, fructele analfabetismului functzional cronic, ale culturii antreprenoriale de tip consignatzie, ale cultului sforariei si obsesiei recompensei de termen scurt, ale managementului de tip "Ha, te-am prins!" (in locul celui de preventzie si ghidare) - atitudini in care se complace poporul asta de la Revolutzie incoace sub pretextul libertatzii post-comuniste in care intai actzionezi, si mai vezi dupa aia. Liderii si strategii de azi sunt tinerii crescutzi in acest spirit "pragmatic", care nu si-au pierdut vremea cu abstractziuni. Si nu ma refer doar la gashka lui Dragnea - aia-s doar una dintre fetzele monedei (momentan mai lucioasa), iar ce se intampla zilele astea e doar unul dintre actele unei perpetue puneri in scena dupa Ferma Animalelor (sau un sequel al acesteia). Necazu e ca lumea nu citeshte Ferma Animalelor, inchipuindu-si ca e carte pentru copii... sau, mai rau, despre animale.

Prin alte partzi ale lumii circula un fel de anecdote cu privire la romani - nu chiar bancuri, ci un fel de sfaturi cu privire la ce sa te asteptzi cand faci business cu ei. Cel care mi-a ramas infipt in minte e ca romanii functzioneaza dupa niste sisteme morale inspirate de basmele copilariei, in care totul este reductibil la o batalie intre Bine si Rau, totul e joc cu suma nula. Consecintza e incapacitatea de negociere - românii ori se subevalueaza, ori se supraevalueaza, ori se pripesc la semnat contracte, ori le refuza din vreun principiu, judecata fiind mereu contaminata de sentimentalism, iar negocierea de slogan. Cand notziunea de Bine se erodeaza cat de cat, reactzia tipica e un vitejesc "intors al armelor" - inversarea, demonizarea a ce s-a divinizat inainte si viceversa, o amnezie selectiva ghidata de efervescentza momentului.

In istorie asta ia forma unui ciclu - am fost, cu egal entuziasm, cand daci, cand romani, cand nazisti, cand comunisti, cand xenofili, cand xenofobi, cand fesenishti, cand pedelishti, cand "turnatori" rau-intentzionatzi, cand "denuntzatori" nobili. In scrisoarea Regelui Carol (despre care povesteste Andrei Plesu aici) se pomeneste despre predilectzia pentru oscilatzie intre regim despotic si liberalism poetic-nereglementat (fiecare faza a acestui ciclu ofera pretextele pentru abuzurile celeilalte). Tot acolo, ne caracteriza drept poporul "care nu vrea sa fie condus si totusi nu e in stare sa se conduca singur".

Daca tot e articol despre cartzi, as sugera ca una din cauze este slaba preocupare pentru lectura, romanii preferand invatzarea din experientza directa - trial and error. Basmul copilariei ramane principala referintza literara si sursa de "learned lessons", cu personajele alea osciland intre naiv si belicos (comparativ, basmele altor popoare invita mai mult la dezbatere si mai putzin la sentintza). La varste mai avansate, dihotomia Bine-Rau continua sa se consolideze - la generatziile mai "trecute" prin religie (preponderent ortodoxie), la cele mai recente prin benzi desenate cu supereroi care aduc drept si dreptate dintr-un plan existentzial superior, in care legislatzia e de esentza similara cu  Legile Naturii, ca gravitatzia (Justice League, Captain America, Wonder Woman etc.) .

Necazul e ca, in vesnica reevaluare a Binelui si Raului, ne folosim selectiv de o legislatzie volatila, carpita din mers de politicieni care se alearga unii pe altzii cu ea-n gura. Obsedatzi de aceasta batalie mitologica, ignoram cu tenacitate doi mari elefantzi care nu prea lasa loc la interpretare, fiind masurabili cu liniarul (si tocmai de aceea singura cale de a ne proteja e sa stam cu spatele la ei):
(1) Minima igiena intelectuala de a sta mai mult in fatza unei cartzi deschise decat in fatza unui post TV.
(2) Incalcarea contractului social universal de a-tzi petrece o treime din timp (=8 ore pe zi) muncind.

Legat de primul criteriu, statisticile sunt publice si destul de clare - cea mai slaba piatza de carte din Europa, cei mai multzi indivizi care nu au deschis niciodata o carte, cei mai multzi analfabetzi (de diverse tipuri), topuri de vanzari dominate de pildele politzistului Godina ori cartzi de self-help din care speram sa asimilam pe scurtatura diverse retzete ale Succesului, Binelui si cum sa ne ferim de Rau. Al doilea criteriu e si el usor masurabil, cu unele diferentze intre bugetari si privatzi (discutabile de la caz la caz, desi a doua categorie are mereu pregatite niste pontaje de falfait pe la nas). Diferentza esentziala dintre noi si tzarile cu nivel de trai inalt e ca la intrebarea "Cine-a fost primul: munca sau banul?" altzii au stiut raspunsul corect.

Ca sa nu ma mai lungesc, cand se termina Revolutzia asta noua sa va luatzi si sa cititzi cartzile de mai jos (OK, nici eu nu le-am citit pe toate, desi am primit o oferta de job la Agentzia Spatziala Europeana si tre sa invatz lucruri noi de care o sa am nevoie pe Marte).

Cele 10 carti pe care trebuia sa vi le cumparati in 2016

The Best of Ian McDonald (de Ian McDonald): Autor esentzial al SF-ului britanic modern. Nu pot zice prea multe fara sa dau spoilere, dar e autorul din cauza caruia am realizat in anii 90 ca SF-ul e mult mai mult decat Asimov si Star Trek. E si unul din autorii care au scris cel mai mult despre genul de situatzii prin care trece acum Romania - doar ca a folosit locatzii ceva mai exotice si futuriste sa-si mascheze argumentele (cu alte cuvinte trebuie si cititorul sa depuna un efort de abstractizare, nu vorbim totusi de cartzi de self-help care sa-i vorbeasca cititorului la persoana a doua singular).

Jerusalem (de Alan Moore) : Cea mai asteptata de catre mine carte a anului, un volum supergros (sau 3 mai subtziri) prin care magicianul Alan Moore trece din industria benzilor desenate (unde a iscat cateva revolutzii in anii 80) inspre literatura normala, "fara poze". Ma rog, nu e prima lui carte "normala", dar e cea pentru care va ramane in istorie.

The Paper Menagerie (de Ken Liu) : Cel mai premiat autor SF al ultimilor aprox. 10 ani si principalul ambasador al SF-ul chinezesc spre publicul occidental - nu doar prin proza lui, el fiind de fapt cetatzean american, ci si prin traducerile si antologiile prin care a promovat in ultimii ani o gramada de autori chinezi.

Awaiting Strange Gods (de Darrell Schweitzer) : Editorul celei mai celebre reviste de literatura fantasy/weird/horror, Weird Tales, e si un excelent scriitor, cam ignorat in partzile noastre. In calitate de editor a avut contact cu toate numele mari ale genului din ultimii 30-40 de ani si a furat meserie din toate partzile, chiar daca teoretic volumul asta sugereaza ca ar fi (inca) un tribut adus operei lui Lovecraft. Rangeul stilistic e foarte larg si umorul foarte rafinat. Volumul a fost publicat la recent resuscitata editura Fedogan and Bremer,

Aickman's Heirs (de Simon Strantzas) : Antologia anului, cu proze ce il omagiaza pe Robert Aickman, autor de literatura weird activ in anii 60-70, precursor al mult mai cunoscutzilor George Saunders, Brian Evenson. Mai mult decat rolul de a atrage atentzia asupra operei lui Aickman, volumul prezinta o intreaga generatzie de autori post-2000 inca necunoscutzi la noi, unii recent debutatzi, unii exponentzi ai literaturii LGBT sau ai horrorului feminist, cu shanse mari sa devina Stephen Kingii ori Gaimanii anilor 2020-2030. Am facut o recenzie detaliata aici.

A Collapse of Horses+Last Days+Father of Lies+The Open Curtain (de Brian Evenson) : O colectzie de 4 volume ale celui mai cool autor weird al momentului, dintre care A Collapse of Horses e chiar proaspata, nepublicata inainte, cu proza scurta mai recenta a autorului. Celelalte trei sunt romane mai vechi, din pricina carora autorul a fost expulzat din biserica mormona - interesante tratate asupra naturii dogmei si credintzei, cu un twist horror.

The View from the Cheap Seats (de Neil Gaiman) : Cartea non-fiction a anului, cu impresii si interviuri ale lui Gaiman culese din intreaga sa cariera, de la faza de ucenic al lui Terry Pratchett pana la Oscarul pentru Coraline. Sunt si ceva barfe despre nevasta-sa, Amanda Palmer.

Aici voi trisha putzin, adica voi baga 2 cartzi laolalta ale doi scriitori care au scris mult impreuna si au scos fiecare cate un volum destul de important. Cine o ia pe una aproape o va lua si pe cealalta, cei doi fiind adesea alaturatzi in preferintzele fanilor.

The Bazaar of Bad Dreams (de Stephen King) : Foarte rar am recomandat Stephen King pe blogul asta iar romanele lui mi se par tot mai enervante pe masura ce devin tot mai groase si mai pentru gospodine. De fapt am renuntzat demult sa le mai citesc. Insa volumul asta de proza scurta e ceva mai aparte, cuprinde si proza mainstream, nefantastica si nehorror publicata de King prin reviste/antologii de profil inalt, gen New Yorker/Granta, cuprinde si niste poezii si proze care n-au fost niciodata colectate in volum. Unii zic ca e cea mai buna colectzie de proza scurta a lui King. Sigur e cea mai diversa.

Interior Darkness (de Peter Straub) : Asta e (prea) mult asteptatul best-of de proza scurta a lui Peter Straub, coleg de nadejde si coautor frecvent al lui Stephen King, alaturi de care a dominat premiile literare ale genului horror multzi ani - pana recent cand a avut loc un brusc schimb de generatzie de care pomeneam mai sus (la tributul Aickman). De vreo 10 ani de cand mi-am facut cont pe Amazon tot evit sa cumpar volume de proza scurta ale lui Straub, asteptand un volum acoperitor ca acesta, care sa contzina varfurile din toate volumele sale precedente de nuvele. In sfarsit a aparut.

The Found and the Lost (de Ursula LeGuin) : Acu catziva ani am recomandat retrospectiva prozei scurte a Ursulei LeGuin. Doar ca, tzeapa, volumele respective (The Unreal and The Real) nu contzineau si nuvelele, ceva mai lungutze. Abia acu le-au adunat, dupa ce autoarea a primit medalia National Book si a fost inclusa in colectzia Library of America. Multe din nuvelele culese aici fac parte din diverse cicluri fantasy ale autoare (gen Earthsea) dar creca se pot citi de sine statatoare.

Collected Stories of Carol Emshwiller vol. 2 (de Carol Emshwiller):  Tot in urma cu 4-5 ani recomandam si initziativa de a publica aceasta retrospectiva a prozei scurte a lui Carol Emshwiller, autoare esentziala a SF-ului feminist si nevasta regizorului avangardist Ed Emshwiller. Doamna face mintenash 100 de ani asa ca e de mirare ca volumul 2 al acestei colectzii a fost amanat asa mult. Dar a aparut, in sfarsit.

Cele 5 benzi desenate pe care trebuia sa vi le cumparati in 2016

Absolute Preacher (de Garth Ennis): Banda desenata care i-a convins pe adultzi ca unele benzi desenate sunt DOAR pentru adultzi si ca ar trebui sa fie mai atentzi la "cartzile alea cu poze" pe care le rasfoiesc copiii. Fanii asteapta de aproape 20 de ani reeditarea seriei Preacher in formatul Absolute Edition. A fost nevoie sa se faca serialul ca sa se urneasca lucrurile. Deocamdata a iesit primul volum, restul in 2017.

Patience (de Daniel Clowes): Clowes e creierul din spatele filmelor Ghostworld si Art School Confidential, pe care orice hipster ar trebui sa le stie pe de rost (dupa unii, acestea sunt de vina pentru aparitzia hipsterilor in Europa). Dupa catziva ani de absentza si casnicie contra-productiva, dupa ce anul trecut i s-a colectat retrospectiva de cariera in volumele Eightball, iar anul acesta am avut parte de primul BD nou al autorului. Cu asta ne si pregateste terenul pentru ecranizarea la Wilson, care de data asta nu va mai fi despre hipsteri, ci despre hateri PSD-isti. Fiecare varsta cu problemele ei.

Black Dog (de Dave McKean): Graficianul Dave McKean s-a ocupat de copertzile benzilor desenate Sandman, de copertzile unor albume Dream Theater, Tori Amos, Fear Factory, Kreator etc., de regia unor filme ca Mirrormask si Luna, de ilustratzii pentru Richard Dawkins, de design grafic pentru filmele Harry Potter, de una din cele mai cool colectzii de timbre ale Poshtei britanice, de proiectzia video a concertului Food pe care l-atzi vazut la Cluj asta-toamna si de o gramada de alte chestii. Cand se va infiintza un premiu Nobel pentru multimedia, va fi unul din favoritzi. Volumul asta e componenta a unui multimedia performance (ce mai include si muzica, recitat de poezii) dedicat graficianului Paul Nash care a fost trimis pe front in Primul Razboi Mondial sa deseneze ce se intampla pe acolo si s-a intors cu niste picturi dubios de psihedelice, pe marginea carora Dave McKean extrapoleaza cu propriile idei.

Gyo-Tomie-Uzumaki (de Junji Ito): Cele mai importante opere ale maestrului manga horror Junji Ito adunate pentru prima data in limba engleza in 3 volume hardcover dragutze. Recomandat de Guillermo del Toro si Robert Shearman ca reprezentand esentzia manga horror.

The Sandman Overture (de Neil Gaiman): Gaiman a revenit cu un nou capitol (un fel de prequel) la legendara serie BD Sandman. Cam scurtutza si cam mumbo-jumbo, dar beneficiind de grafica glorioasa a lui J. H. Williams III (Promethea etc.). Obligatoriu de completat la colectzia Sandman, mai ales ca are deja si o dragutza editzie hardcover. Se discuta tot mai intens despre o posibila ecranizare, dar deocamdata tot ce a ieshit e execrabilul serial Lucifer (bazat pe unul din personajele secundare ale seriei Sandman).