Edward Bryant: Particle Theory

Pedigree:
- premiul Nebula, nominalizari Hugo, Locus (pentru povestirea giANTS)
- premiul Nebula, nominalizari Hugo, Locus (pentru povestirea Stone)
- nominalizari Hugo, Nebula, Locus (pentru povestirea The Thermals of August)
- nominalizari Nebula, Locus (pentru povestirea Particle Theory)
- nominalizare Nebula (pentru povestirea Shark)
- nominalizare Nebula (pentru povestirea Hibakusha Gallery)
- nominalizari Nebula, Locus (pentru povestirea Strata)
- nominalizare Locus (pentru culegere de autor)

Which is the greater tragedy: the fall of an empire, or the end of your marriage? Is it more important to make a major scientific discovery, or to be a good parent to your child? It's a false dichotomy to say that fiction should only concern itself with one or the other [...]. One of the writers who helped me realize that was Edward Bryant. The stories in his collection Particle Theory showed me that science could be used metaphorically to illuminate human experience (Ted Chiang)

S-a prapadit saptamana trecuta Edward Bryant si nimeni nu zice nimic. Uite-asa ne ducem unu cate unu. Nici o mema, nici un anuntz, nici macar prin comunitatea SF romaneasca.

Volumul asta a aparut in anii premergatori mortzii impreuna cu alte reeditari in format paperback, menite sa stranga fonduri pentru tratamentele autorului, dupa ce opera sa fusese foarte multzi ani out of print, gasibila doar prin anticariate ori spicuita in antologii retrospective. Volumele vin cu introduceri extrem de elogioase din partea unor autori esentziali - Ted Chiang, Dan Simmons, Tim Powers, Clive Barker. Creca au iesit in vreo 8 volume acoperind toate fatzetele carierei lui Bryant, dar eu mi l-am luat doar pe asta - acu regret ca n-am luat mai multe, sper ca am contribuit macar cu o doza de insulina in plus. Ellen Datlow deschisese si un crowd-funding pentru a-i usura ultimii ani de viatza insa cumva suntem obishnuitzi sa percepem scriitorii drept ne-oameni, ca pe nishte mashinarii de produs text, iar suportul n-a fost grozav. Lumea l-a cam uitat pe Edward Bryant. Sper sa n-ajung sa am nevoie de crowd-funding ca sa tzin in viatza blogul asta.

N-o sa gasitzi multe culegeri de autor in care sa fie adunate laolalta 7 povestiri finaliste Nebula (2 castigatoare). Ma rog, se mai gasesc pe ici pe colo, dar toate cele care imi vin in minte sunt retrospective de cariera. Volumul asta insa asha s-a nimerit - cuprinde abia decada 1970-80 din cariera autorului, si nu cred ca mai exista autor SF care sa fi acumulat 7 nominalizari Nebula in primii 10 ani de cariera profesionista. Efervescentza i s-a mai domolit in anii 80, apoi a avut un reviriment ca autor horror (!) in anii 90, dupa care s-a stins de tot din pricina problemelor de sanatate in mod profetic descrise chiar in povestirea ce da titlul volumului de fatza. De fapt eu am auzit de el ca autor de horror, prin ecranizarea prozei sale While She Was Out (revenge story feminist de acu 10 ani, cu Kim Basinger), si abia cu ocazia acestei campanii de reeditari am avut ocazia sa ma aplec asupra prozelor sale SF.

Un alt aspect care il recomanda puternic pe Bryant este sustzinerea lui Ted Chiang (autorul povestii pe care se bazeaza filmul Arrival), pentru care pare sa fi fost un fel de mentor si inspirator. Temele umaniste ale lui Chiang au intr-adevar radacini in felul in care punea Edward Bryant problema in anii 70. Totusi, Bryant e ceva mai naiv, mai idealist si mai putzin versat in shtiintza hardcore - in viatza personala a fost un hippiot ecologist, clar cel mai hippie autor SF pe care l-am citit vreodata. Cu ocazia asta realizez ca au existat vremuri in care sefeistii erau niste tipi calzi si hippie. Ce s-o fi intamplat intre timp de s-au transformat in acrituri techno-cinice?

Prin povestile din acest volum se regasesc utopii pansexuale, un omagiu adus lui Janis Joplin si critici environmentaliste puse in gura unor personaje puternice, cu convingeri puternice. Desi SF-ul anilor 70 era dominat de epopei space opera, a fost propice si pentru a gazdui critica idealist-socialista a astfel de autori cu background hippie, iar in volumul asta avem unul din autorii esentziali ai acelei miscari. S-a bucurat de sprijin important din partea lui Harlan Ellison si a avut la randul sau influentza prin workshop-urile literare in care a influentzat carierele sus-pomenitzilor prefatzatori.

In fine, cateva vorbe despre cuprins, incepand cu preferatele mele:

• Particle Theory (finalista Nebula, Locus). Un autor de SF suferind de cancer de prostata se supune unui tratament experimental bazat pe un accelerator de particule setat sa creeze explozii subatomice in prostata sa. In paralel, presa se agita pe seama exploziei supernovei Rigel, care a fost vizibila pe Pamant in anii 70. Bryant face niste paralele lirice intre supernovele cosmice si prostata sa, povestea fiind o versiune metafizica a filmului Biutiful;
• Hayes and the Heterogene. Planeta Cinnabar e populata de femei care refuza sa mai nasca, lasand problema pe seama barbatzilor hermafroditzi si a vacilor inginerate genetic sa poata gazdui fetusi umani. O secta retrograda militeaza pentru restaurarea rolurilor traditzionale ale sexelor si se deda la acte de terorism anti-choice. Povestea e interesant scrisa in stilul utopiilor de secol 19, in care cate un individ era teleportat prin timp sau pe alte planete, unde lua contact cu oranduiri sociale alternative ce ii dadeau prilej de reflexie asupra societatzii de "acasa". Bucata asta face parte dintr-un ciclu mai lung de nuvele intitulat Cinnabar (finalist World Fantasy), care se intampla toate in lumea respectiva (intreg ciclul a fost reeditat in cadrul aceleiasi campanii din care face parte si volumul de fatza); 
• Thermals of August (finalista Hugo, Nebula, Locus). Iata o bizara mostra de SF perimat tehnologic care azi apare drept perfect realist. Singurele concepte SF de aici sunt tehnologia wireless si ceva HUD-uri cu senzori ce monitorizeaza conditziile atmosferice, montate pe capurile a doi concurentzi ce participa la un concers de deltaplane si incearca sa isi saboteze unul altuia participarea din pricina unui conflict amoros;
• Stone  (premiata Nebula, finalista Hugo, Locus). Janis Joplin utilizeaza un costum special care transmite feedback emotzional spre public si inapoi, ducand atat publicul cat si cantaretzul intr-o stare de surescitare psihedelica ce devine foarte cool, dar da o co-dependentza periculoasa;
• giAnts (premiata Nebula, finalista Hugo, Locus): I bet you can't write a giant insect story that complies to the square-cube law, i-a zis candva Orson Scott Card lui Bryant. The square-cube law e legea care zice ca insectele gigantice nu pot exista din ratziuni matematice: cu cat dimensiunea lor ar creste, cu atat aparatul lor respirator si locomotor ar deveni insuficiente relativ la volumul corpului. Cu povestirea asta, Edward Bryant si-a propus sa castige pariul cu O.S. Card.

Cam astea ar fi preferatele mele, restul sunt propaganda environmentalista sau povesti de dragoste foarte lirice si hippie ca spirit - nu chiar de lepadat dar in literatura moderna ar trece drept naive sau excesiv de incarcate ideologic (desi dpdv tematic raman la fel de actuale, daca nu chiar mai actuale decat erau in anii 70):

• Hibakusha Gallery (finalista Nebula). Un gagiu participa la audieri oficiale privind construirea unei centrale nucleare si e bantuit de fantomele victimelor unor dezastre ecologice produse in trecut;
• Strata (finalista Nebula). Un canion american pe cale sa fie distrus pentru exploatarea de gaze e inca bantuit de zei amerindieni si de animale preistorice captive intr-o enclava ecologica;
• Shark  (finalista Nebula). Un fel de poveste de dragoste cu rechini carora li s-au transplantat creiere de oameni, cu un ton si mesaj similare povestii lui Bioy Casares, aia cu cainele (Dormind la soare creca ii zicea);
• To See. O cugetare poetica pe seama expansiunii si compactarii universului, plus o speculatzie despre cum ar arata viatza dupa ce universul ar incepe sa se compacteze la loc, inversand astfel sensul curgerii timpului. Amatorii SF o vor gasi totusi excesiv de lirica;
• Precession. O poveste de dragoste incropita din fragmente rememorate de un mosh ce ar putea fi bolnav de Alzheimer, sau poate are darul de a calatori in timp retraind momente dragi alaturi de fosta gagica;
• Teeth Marks. Slabutza, despre un candidat la prezidentziale care se retrage infrant la casa parinteasca sa evalueze costurile personale ale implicarii in politica.

Volumul e eterogen stilistic, aratand un autor aflat in cautarea vocii personale dar puternic animat de sentimentalisme si idealuri pacifiste ale epocii in care a scris prozele, cu povesti marcate de un fel de amaraciune privind neputintza omului simplu - fie in fatza corporatziilor anti-environmetale care se ridicau in perioada respectiva, fie, mai abstract, in fatza Universului nepasator la problemele omului marunt. Putem doar sa suspectam ca aceeasi amaraciune, scapata de sub control, l-a impins pe autor sa devina in anii 90 un scriitor de horror brutal.

Recomandarea pe care o fac aici vine cam tarziu incat sa-i mai ajute autorului, iar volumul in ansamblu nu e nicidecum un best-of calduros recomandabil, ci o adunatura neuniforma de proze foarte bune si proze slabe (cam fifty-fifty). Totusi ma folosesc de ocazie sa sugerez ca ciclul de nuvele intitulat Cinnabar (din care aici apare doar o nuvela) pare a fi foarte smart si funny, cu fabule futuriste ce par simultan utopii si distopii, si a redevenit disponibil intr-un volum de sine statator.