Creca Iliescu era inca preshedinte cand am fost la prima editzie TIFF. Anul 2015 a insemnat al 14-lea TIFF la care particip in ciuda vicisitudinilor vietzii, a trecerii timpurilor, a schimbarilor de paradigma si a faptului ca, oricum, totu e-n zadar. Noi tot venim si ne ducem, mi-a zis gagica pe care o aveam in 2001, da pe tine ma tem ca si in 2015 tot la coada la bilete o sa te gasesc.
Anul asta am primit o invitatzie de Guest din partea ziarului festivalului, ceea ce mi-a permis sa ma duc mocca la toate filmele si petrecerile. Nu mai stiu exact care e meritul pentru care am primit aceasta onoare, creca e din cauza ca am dus cele mai multe gagici la film in istoria festivalului - anul asta chiar doua (aia care mi-a dat papucii a tzinut sa predea shtafeta in mod formal).
Totusi, n-am vazut mai multe filme decat in altzi ani, ca mi s-a strepezit creieru si de o vreme intru intr-o letargie vecina cu coma insulinica daca ma uit la mai mult de 3 filme consecutive. La cateva filme am si adormit cu totu, mai pe la inceput cand m-a cuprins panica ca ar putea fi cea mai nasoala editzie din istoria festivalului si de aia mi-au dat invitatzie, dar pe urma am inceput sa prind si filmele bune. La concerte nu m-am mai dus ca era mereu altceva de facut, si nici la documentare, desi de catziva ani incoace se zice ca sunt cele mai bune filme din program. M-as fi dus la Of the Wand and the Moon, proiect al unuia din membrii Saturnus.
In ce priveste programu de filme, am fost surprins neplacut de absentza animatziilor, de aproape-absentza filmului sud-coreean/japonez (care formasera un fel de traditzie) si de slaba reprezentare a filmului horror/fantastic comparativ cu anii precedentzi (sper ca s-au pus titluri deoparte pentru festivalurile Biertan si Dracula). Am fost in schimb surprins placut de o sectziune cu filme mute moderne (fara dialoguri, nu fara sunet). S-a pastrat traditzia cu o gramada de filme nordice si unguresti dragutze.
La petreceri m-am frecat de mai putzine vedete decat altdata, de fapt doar de Tudor Chirila si de un dubios din Radautzi care cica a facut primul horror found-footage romanesc (radautzean, mai precis) - nu l-am vazut, dar sper sa il prind la festivalurile de film horror din vara-toamna (Be My Cat se numeste filmu, in caz ca va sare in cale).
Vedetele passé care au tzinut concertul de pre-inchidere anul asta au fost Stela Enache si Silvia Dumitrescu. Sper zau sa treaca (inca) o data moda asta, desi renderingul industrial-metal al catorva dintre piesele Silviei Dumitrescu (cauzat de ansamblul de DJ Discoteca) a fost interesant. Limonazile de pe la terase parca s-au mai stricat, totzi baga acum supradoze de zahar si siropuri in ele.
Au fost si tot felu de proiectzii speciale - pe langa traditzia filmelor cu soundtrack live s-au remarcat Paris Texas in prezentza Nastassjei Kinski si varianta integrala la Nymphomaniac - n-am prea remarcat locurile din care s-a taiat, desi cica e aproape o ora de material in plus, in majoritatea scene prost editate. Varianta mai scurta mi se pare mai eficienta inclusiv la nivel erotic, unde adaugirile explicite nu prea contribuie cu nimic, poate si din cauza pilozitatzilor excesive care nu se vedeau in varianta cenzurata si lasau loc unei imaginatzii mai optimiste.
Ca de obicei, incep darea de seama cu filmele mai naspa si revin ulterior la recomandari mai calduroase.
Ii e fatal filmului faptul ca e alb-negru, hipsteresco-ironic si nemtzesc, astfel ca nu prea functzioneaza nici ca horror, nici ca comedie meta. Ambiguitatea situatziei care ar fi trebuit sa faca filmul interesant se disipa repede, iar de acolo gagica presteaza comportamentul standard al genului - alearga prin tufe, prin case parasite, se ascunde pe sub paturi, isi hacuieste cu tenacitate agresorii. Faptul ca filmul e alb-negru contribuie la a percepe filmul drept ironic si submineaza orice tentativa de suspans, iar rau-facatorii lasa impresia ca joaca la misto.
True Love Ways
Un gagiu, stresat ca gagica-sa e tot mai plictisita si e pe cale sa-i dea papucii, decide sa puna pe cineva sa o bata, ca sa aiba ocazia sa intervina ca erou salvator si astfel sa aduca putzina prospetzime si adrenalina in relatzia cam ofilita. In acest scop fecioru organizeaza o situatzie-limita, de viatza si de moarte, intr-o padure pustie, dar inscenarea scapa de sub control si filmul se transforma foarte repede intr-un slasher standard in care gagica tre sa se descurce singura cu o toporishca.Ii e fatal filmului faptul ca e alb-negru, hipsteresco-ironic si nemtzesc, astfel ca nu prea functzioneaza nici ca horror, nici ca comedie meta. Ambiguitatea situatziei care ar fi trebuit sa faca filmul interesant se disipa repede, iar de acolo gagica presteaza comportamentul standard al genului - alearga prin tufe, prin case parasite, se ascunde pe sub paturi, isi hacuieste cu tenacitate agresorii. Faptul ca filmul e alb-negru contribuie la a percepe filmul drept ironic si submineaza orice tentativa de suspans, iar rau-facatorii lasa impresia ca joaca la misto.
Mirage
Descris pe hartie filmul asta poate parea genial, insa punerea in scena s-a facut fara chef si fara pricepere.
Personajul principal (negrul din Limits of Control
al lui Jarmusch) e un fotbalist african de la o echipa ungureasca, amenintzat cu deportarea din pricina unui scandal cu blaturi. Ca sa scape din vizorul justitziei, acesta isi umple o
minge cu shpaga agonisita si se refugiaza in stepa ungureasca, la o ferma izolata la care se zice ca nimeni nu pune intrebari.
Ferma insa e un cuib de tzigani contrabandisti (=Dragos
Bucur si altzi actori romani) care il supun pe erou la munca silnica. Acesta tot incearca sa evadeze, mai intra in conflict cu militzia ungureasca corupta si uneori flirteaza cu o unguroanca in trening.
Filmul
se doreste a fi o varianta ungureasca la Django Unchained si are scene care
parodiaza pe fatza genul western (urmariri pe cai, lupte cu pistoale). Era enorm
potentzial aici, insa ceva e profund viciat. Actorii romani ar fi una
din probleme - desi actori importantzi, personajele lor de carton au dialoguri extrem de simpliste (o tentativa eshuata de
minimalism a la Jarmusch, pare ca s-a urmarit si ceva a la Dead Man). Backgroundul fotbalistic al personajului principal, care ar
trebui sa dea deliciul filmului, e slab conectat cu restul filmului, iar conflictul e anticlimactic si lipsit de suspans. La sfarsit aminteste mai degraba de parodiile western baschalioase cu Florin Piersic, alea cu Aurul si
ardelenii, chiar daca actorii se straduie sa keep a straight face.
Nude Area
Film mut, lesbian,
interracial, fara finalizare. Ea e o rockeritza, intelectuala, din
Olanda, care cocheteaza cu bi-curiozitatea. Cealata Ea e o
imigranta, marocana, creatza, purtatoare de burka, care merge in fiecare
zi cu troleul la shcoala. Desi apartzin de doua paturi sociale diferite, cele doua se intalnesc in sauna unui bazin de
inot si incep sa isi traga ocheade. Isi tot trag ocheade vreo 2 ceasuri
fara sa zica nimic, fara sa faca nimic. Mai trec una pe langa alta, se
mai hoalba una la alta, la un momendat se sugereaza ca una ii arata
putza celeilalte, insa la fel de bine ar fi putut sa-i arate ca i-a fugit
un fir la ciorap (ma rog, nu chiar, ca scena se petrece la sauna si probabil n-aveau ciorapi pe
ele).
Nu se vorbeste absolut nimic tot filmul - a fost proiectat in cadrul sectziunii surdo-mute (alaturi de recentul succes The Tribe, unde insa mutzenia chiar avea un sens). Se aude un chicotit la un momendat, creca pe una din actritze a umflat-o rasu dandu-si seama cat de farsa este filmul asta. In afara de perlele de la grumazul rockeritzei nu mi-a placut absolut nimic.
La final regizoarea a zis ca a vrut sa faca un film erotic din care sa lipseasca sexul. Adica un fel de bere fara alcool, cafea fara cafeina, ceai fara teina, tzigara care nu scoate fum, film porno editat pentru minori. Mai nasol e ca as fi putut evita filmul daca mi-as fi consultat propriul blog sa realizez ca in urma cu 5 ani mai vazusem un film al aceleiasi regizoare (poloneze), care si ala imi displacuse profund, despre un cuplu care taiau cartofi intr-o cabana si discutau despre vreme (Nothing Personal).
Nu se vorbeste absolut nimic tot filmul - a fost proiectat in cadrul sectziunii surdo-mute (alaturi de recentul succes The Tribe, unde insa mutzenia chiar avea un sens). Se aude un chicotit la un momendat, creca pe una din actritze a umflat-o rasu dandu-si seama cat de farsa este filmul asta. In afara de perlele de la grumazul rockeritzei nu mi-a placut absolut nimic.
La final regizoarea a zis ca a vrut sa faca un film erotic din care sa lipseasca sexul. Adica un fel de bere fara alcool, cafea fara cafeina, ceai fara teina, tzigara care nu scoate fum, film porno editat pentru minori. Mai nasol e ca as fi putut evita filmul daca mi-as fi consultat propriul blog sa realizez ca in urma cu 5 ani mai vazusem un film al aceleiasi regizoare (poloneze), care si ala imi displacuse profund, despre un cuplu care taiau cartofi intr-o cabana si discutau despre vreme (Nothing Personal).
Sea Fog
Un grup de marinari responsabili cu un transport de pesti plus niste pomelo gigantici (vezi in fundalul imaginii) se gandesc sa faca un ban ilicit ascunzand printre pomelo nishte imigrantzi ilegali disperatzi de prin China/Coreea de Nord. In timpul unui control vamal insa sunt obligatzi sa ii ascunda pe totzi imigrantzii intr-un frigider. Nenorocirea e ca pana trece controlu toata lumea din frigider moare, mai putzin o gagica pe care marinarii nu-s decisi daca sa o futa, sa o dea la peshti, sau ambele.
Filmul e o propaganda anti-imigratzie siropos-isterica - cica inainte sa fie film a fost o piesa de teatru de mare succes pe la ei, menita sa scoata imigrarea ilegala din capul cetatzeanului de rand. Probabil la ei functzioneaza, caci filmu e plin de patos si de sentimentul datoriei fatza de transportu de pomelo si to felu de dileme morale marinareshti. Eu am tot sperat sa fie un film cu fantome (erau unele indicii despre asta) dar pan la urma e exact ce am scris aici ca e - un film despre traficu de pomelo.
Black Bread
Film istoric despre
tzarani catalani care aveau probleme la ei in sat dupa razboiul civil
spaniol, pe vremea cand la ei se condamna comunismul cu mare avant
liberal (ce avea sa se finalizeze cu dictatura de 40 de ani a
lui Franco). Nu mai tzin minte mare lucru din film pentru ca n-am fost
deloc familiarizat cu cadrul istoric in care se petrece actziunea. Tre
sa studiezi putzin despre catalani, despre comunism, despre razboiul
spaniol, iar fara o prealabila documentare aproape toate motivatziile
personajelor par extrem de opace, iar twisturile si elementele-surpriza
ale plotului cam greu comprehensibile. Am prins totusi un subplot despre un
homosexual care traia in peshteri si a fost castrat de nishte tzarani
comunisti la ordinul unei familii de chiaburi.
N-ar
fi chiar un film nasol, iar pe alocuri are peisaje rurale dragutze, dar
e atat de departe de lucrurile cu care se preocupa creierul meu, incat
mi-a trecut prin fatza ochilor fara sa lase nimic in urma.
Specificul regional si specificul temporal al filmului sunt mult prea
restranse incat sa genereze dileme universale, cu care sa rezoneze si
altfel de spectatori decat localnicii catalani, eventual si restul spaniolilor desi nu-s convins nici de asta. Probabil tot atata ar pricepe si un american uitandu-se la Morometzii.
German Angst
TIFFul a oferit
mereu o bogatzie de scurt-metraje, insa de la o vreme incoace a aparut
moda asta de a impacheta scurt-metrajele intr-un lung-metraj, chiar daca
nu au nici o legatura intre ele. Probabil lung-metrajul e mai usor de
marketat si distribuit. Din pacate nu si acest film, pe care nu vad de
ce ar da cineva bani sa-l vada.
Doi regizori nemtzi si unu polonez care s-au intalnit betzi la una din editziile precedente ale TIFFului au decis sa faca impreuna aceasta compilatzie torture-porn axata pe cele doua angoase nemtzesti fundamentale - xenofobia si sexofobia.
Doi regizori nemtzi si unu polonez care s-au intalnit betzi la una din editziile precedente ale TIFFului au decis sa faca impreuna aceasta compilatzie torture-porn axata pe cele doua angoase nemtzesti fundamentale - xenofobia si sexofobia.
Primul
segment e despre o fetitza care il castreaza pe unu si ii arunca putza
intr-o ghiveta, in detalii excesiv de grafice. Mai apare si un hamster
pe acolo, nu mai tzin minte de ce.
Al doilea segment e despre niste punkeri nemtzi care bat (de se kk pe ei) pe doi surdo-mutzi polonezi si le zice sa mearga dracului inapoi in tzara lor.
Al treilea segment e umpic funny, despre un gagiu care descopera un bordel ultra-secret unde potzi face sex cu copaci dotatzi cu vagin sau ceva de genu asta. O problematica recurenta in ordinea amoroasa nemtzeasca.
Al doilea segment e despre niste punkeri nemtzi care bat (de se kk pe ei) pe doi surdo-mutzi polonezi si le zice sa mearga dracului inapoi in tzara lor.
Al treilea segment e umpic funny, despre un gagiu care descopera un bordel ultra-secret unde potzi face sex cu copaci dotatzi cu vagin sau ceva de genu asta. O problematica recurenta in ordinea amoroasa nemtzeasca.
*****************
Cam asta ar fi. Revin mai incolo cu filmele asa si-asa, bunicele fara sa ma impresioneze.
2 comments:
da, la Sea Fog asa lasa impresia ca o sa fie cu chestii supranaturale...nu a fost sa fie...
a aparut de anul trecut continuarea la, The keeper of lost causes, The Absent One
am dat niste search-uri si vad cu nu ai scris despre :
As above so below (2014) - horror prin catacombele frantuzilor
Isolation (2005) cu Marcel Iures intr-unul din rolurile secundare si unde, in Irlanda, o vaca naste o chestie draguta si mutata in urma experimentelor lui nenea Iures. Noi de ce nu avem filme de astea? Zona Britanica are o cinematografie destul de buna pe segmentul asta. AM vazut si excelentul Grabbers recent. DOar noi facem la kilogram filme despre dramele romanului din viata de zi cu zi.
The Hunted 2013 - doi tipi se duc la vinatoare si dau peste alt tip de vinat
Wyrmwood (2014) - film cu zombi, in care am gasit cel mai urat actor din cinematografie (fara machiaj).
sau Hangar 10 (2014) - aduce cu un episod din Xfilez, dar fara Mulder si fara bugetul aferent.
Under the skin (2013) ecranizarea dupa romanul lui Faber in care Scarlett Johansson e o extrateritza ce vineaza britanici.
si continuarile de la REC, unde doar 3-iul mi s-a parut aiurea. Si plus ca in 4 se explica mai multe despre infectie.
Post a Comment