Michael DeForge : Very Casual + Ant Colony

 

Very Casual

Michael Deforge e un autor de banda desenata scarboasa desenata foarte foarte urat. Am si eu un amic care nu stie desena decat caini cu branhii si aripioare si, de cate ori ne imbatam, ii dau un shervetzel si il rog sa deseneze niste caini cu branhii, apoi ne kkm pe noi de ras, desi stiam exact cum urmeaza sa-i deseneze. Dar somehow it works every time.

Creca cam asa i-a venit si lui Deforge ideea sa se apuce de banda desenata. In mediile hipsteresti tanarul canadian de doozecisiceva de ani a devenit relativ celebru ca copil minune nonconformist, din specia celor pe care ii potzi gasi in antologiile Kramer's Ergot, cu un plus la suspiciunea ca autorul ar fi pe LSD cand isi face desenele (cel putzin pe cele color). Ce-i drept, de la o vreme capetzi un sense of style din lucrarile lui si daca treci peste prima impresie devine chiar funny, in sensul in care desenele animate Ren and Stimpy erau funny. Creca spune multe si faptul ca unul din cei care il recomanda insistent este sinistrul Chester Brown, despre care am spus ce am de spus acu catziva ani. 

Volumul Very Casual se doreste a fi un fel de best of de povestioare BD pe care Deforge le-a publicat pe web sau prin seria Lose, cu care a atras atentzia editurilor mai high profile (Drawn and Quarterly i-au si publicat recent primul graphic novel, vezi mai jos).

 

Spre deosebire de Chester Brown, weird-ul lui Deforge nu e scatofilic, ci doar organic, cu personaje ale caror organe sunt manipulate in diverse feluri scabroase, dar totusi oarecum funny. De exemplu un gagiu isi pierde intr-un accident aproape tot corpul, ramanand doar cu cap si picioare, iar de aici se speculeaza o gramada de probleme cotidiene cu care trebuie sa se confrunte eroul in lipsa organelor respective.

Unele povestiri sunt de un suprarealism usor retard, ceea ce face suprarealismul si mai supra - bunaoara un pseudodocumentar despre o specie de caprioara-lipitoare cu polipi in loc de coarne si cu o carne fermecata care se transforma singura in burgeri; ori un tutorial in care ni se explica cum trebuie muls un centiped. Sunt si cateva stripuri de maxim o pagina, tot cu poante aberante bazate pe mutilari cu tenta sexuala.

Putzinele povesti coerente din acest volum vin de pe filiera undergroundului american old school (Pekar, Crumb, Clowes) si sunt haioase, daca faci exceptzie de halul in care sunt desenate (nici clasicii pomenitzi nu erau tocmai discipoli ai frumosului, dar aici uratzenia e dusa in directzii psihedelice). Favoritele mele sunt una despre o conspiratzie anti-ecologista a unor indivizi care arunca gunoi pe strada spre oftica hipsterilor environmentalisti; sau una cu o trupa rock de extraterestri care isi infecteaza fanii cand vin in backstage dupa autografe.

Volumul se incheie cu o poveste meta dragutza: niste personaje hidoase in stilul tipic al lui DeForge cauta un portal magic care le transforma in personaje clasice (Simpson, Dilbert etc.) desenate mult mai clar si mai decent, sugerand transformarea graficii underground de improvizatzie in cea profi din mediile mainstream.

 

 Ant Colony

Ant Colony e primul roman grafic de mai mare intindere al canadianului Michael DeForge. Spre deosebire de Very Casual, aici avem o tentativa de coerentza narativa, dar si o oarecare monotonie. Calitatzile lui DeForge reies din BDul de mica intindere, in care, chiar daca te enerveaza cu stripuri improvizate pe buda, ai shansa sa gasesti si ceva ingenios, care sa surprinda placut. In povestile sale scurte DeForge experimenteaza mult, in special in ce priveste grafica, cu rezultate de tip hit-or-miss - ideea e ca tot gasesti ceva misto.

Povestea e despre o colonie de furnici care excaveaza toata ziua la o bucata de mar cazuta pe jos. Seara furnicile se duc in mushuroi unde trebuie sa faca sex cu regina, treaba care nu prea convine unui cuplu de furnici care tocmai si-au descoperit homosexualitatea. Poza de mai jos sugereaza cam cum isi inchipuie DeForge ca trebuie desenata regina furnicilor (e unul din acele desene care creca a fost facut pe LSD). Sunt interesante si optziunile autorului pentru a desena un paianjen (un cap de caine pe 8 picioare) ori furnicile (un fel de centauri cu capete de furnici).

Odata ce te-ai lamurit cu bizareria grafica si invetzi sa recunosti personajele, ai parte de niste umor fairly funny: un copil da foc la colonie cu ajutorul unei lupe, iar singurii supravietzuitori sunt furnicile homosexuale care nu se inghesuisera sa faca sex cu regina. Supravietzuitorii intalnesc o furnica-profet care a trait o vreme intre albine si de la o vreme poveste se metamorfozeaza dragutz intr-o alegorie nesubtila la adresa imensitatzii universului.

Ant Colony apare drept mult mai monoton decat Very Casual, odata ce ai priceput care e ideea si te-ai lamurit cu stilul grafic din primele cateva pagini. Evident, nu poate fi vorba de un roman in adevaratul sens al cuvantului (gen Sandman) - cartea e catalogata drept "roman grafic" din simplul motiv ca e cea mai groasa carte a lui DeForge. In realitate a inceput tot ca o serie de stripuri de 2 pagini avand unele personaje comune, dar cineva de la editura Drawn and Quarterly i-a sugerat autorului ca a venit momentul sa aiba si o carte groasa.

- plusuri: exponent de viitor al scolii bizarro, umor ok, atat in poveste cat si in grafica psihedelica a lui DeForge

- minusuri: grafica urata ca dracu, pe alocuri incomprehensibila, iar cand nu e funny e doar urata; romanul grafic devine monoton si simplist de la o vreme, autorul e mai simpatic in povestile scurte si in stripuri

- recomandare: hipsterilor, colectzionarilor de BD underground