Bentley Little - Indignities of the Flesh (Subterranean)

Bentley Little e autorul pe care il citesc cel mai repede. Merge ca uns, dar se consuma repede, nu ramai cu multe de pe urma lui. Ma asteptam la ceva mai ingenios, mai ales ca am aflat de el prin intermediul excelentei povesti The Washingtonians (ecranizata ca episod al serialului Masters of Horror), despre lunga traditzie a canibalismului in randul presedintzilor americani. Asta mi-a sugerat ca ar fi un autor horror care se joaca cu umor negru si metafore subtile insa volumul de fatza, foarte anticipat de public, mi-a aratat un autor mediocru, cu cateva idei bune/hazlii dar un stil extrem de sec, fraze minimale, reduse la strictul necesar, mai exact lipsit de orice fel de stil.

Autorul beneficiaza si de un lobby puternic din partea lui Stephen King, iar mai nou si din partea editurii Cemetery Dance (care tot de sfera de influentza a lui King apartzine). Cel mai tare ma oftic cand dau de catre un autor din asta de relativ succes, care scrie mai prost decat autorii nostri obscuri.

Toate povestirile din acest volum sunt scurte (20 pag. formatate la 2 randuri) si, cum ziceam, merg ca unse pentru suferinzii de deficit de atentzie, dar asta in primul rand datorita lipsei oricarei provocari in stilul autorului. Majoritatea prozelor sunt schitze si anecdote horror, eventual bune de ecranizat in scurt metraje.

Sunt totusi cateva bucatzi hazlii, in genul The Washingtonians, cam primele 4-5 din lista de mai jos (totusi doar primele 3 s-ar califica drept proze bune si asta mai degraba datorita ideilor decat scriiturii). Ceea ce e cam putzin avand in vedere ca volumul asta trebuia sa adune proza scurta din ultimii 10 ani ai autorului.

• The Brushing: Un psihopat inarmat cu o periutza de dintzi rapeste femei si le spala pe dintzi cu fortza. Brilianta;
• Vallet Parking: Un sofer se confrunta cu o conspiratzie a valetzilor care nu te lasa sa-tzi parchezi singur masina;
• Documented Miracles: Un vrajitor care practica chirurgia psihica scoate din pacientzi bucatzi de cancer, viermi ori insecte ce simbolizeaza diferite boli. E singura povestire cu adevarat horror din volum;
• Gingerbread: O bunica isi invatza nepoata sa faca omuletzi de turta dulce si sa le dea viatza;
• Even the Dead: Un circar care detzine un zombie ajunge in pragul falimentului si e nevoit sa-si lichideze afacerea si sa isi vanda zombie-ul;
• The Pinata: Un copil e bantuit de o pinata (o figurina plina din bomboane, facuta din hartie creponata);
• Loony Tune: Un desenator rapeste cadavrul lui Disney iar mafia animatorilor americani porneste pe urmele sale;
• The Black Ladies: Un copil are cosmaruri cu femei in negru care coboara din pod sa il gadile;
• Rodeo Clown: Un clown dubios care distreaza lumea la spectacolele de rodeo ii pune gand rau unui cowboy;
• Happy Birthday, Dear Tama: Asta e o versiune americana la anecdotele alea cu Alinutza cea Sadica.

Pe scurt: nu voi cumpara degraba un nou volum Bentley Little decat daca ma trezesc intr-un aeroport/gara fara nici o carte la mine. Am ras la cateva povestiri cu poanta, si una singura a fost un horror convingator, dar nu e suficient sa ma tzina aproape. Ma intreb totusi in ce masura e in stare omul asta sa scrie romane (are destul de multe).

- plusuri: cateva povestiri cu poanta, un pic de haz pe ici pe colo
- minusuri: stil absent, lipsa de ambitzie, umor de anecdota, dar nesofisticat literar
- recomandare: de citit pe buda, in tren, in autobuz