Jeff Conner (antologator): Classics Mutilated (IDW)

Poate ati remarcat noul gen literar numit mashup, in care ideea diriguitoare e sa iei romane sau personaje din literatura mainstream clasica si sa le extinzi/remixezi cu personaje de factura pulp (de obicei horror), urmarind un contrast cat mai puternic si hazliu intre sobrietatea mainstream si decadentza pulp fiction.

Desi experimente din astea intertextuale s-au mai facut si inainte, ele s-au legitimat ca gen literar abia recent, la publicarea best-sellerului Pride and Prejudice and Zombies, de Jane Austen, la care Seth Grahame Smith a completat cu dialoguri si capitole care sa schimbe sensul textului original, transformandu-l intr-o mostra interesanta de romantism retro-horror. Intrarea operei lui Austen in domeniul public a facut posibil trucul asta dpdv legal, iar acum editurile stau incordate sa sara la gatul fiecare roman clasic care iese de sub incidentza copyrightului. Au urmat Sense and Sensibility and Sea Monsters (dupa aceeasi Jane Austen),  Jane Slayre (Charlotte Bronte), Huckleberry Finn and Zombie Jim, Alice in Zombieland, iar cea mai recenta isprava si probabil capodopera absoluta a genului este opusul steampunk Android Karenina al lui Tolstoi.

Principala provocare in mashup e sa nu se observe linia de demarcare intre textul original si textul adaugit. Din pacate majoritatea titlurilor sus mentionate nu se ridica la inaltimea acestei provocari.

Classics Mutilated se doreste a fi antologia de proza scurta definitorie pentru genul mashup. E editata de IDW (editura de benzi desenate) ceea ce explica prezentza a catorva autori BD in cuprins. Din fericire doar vreo 3, restul sunt scriitori profesionisti. Zic din fericire pt ca, cu exceptia lui Neil Gaiman, totzi autorii BD de la care am citit literatura "normala" au dovedit unele limitari (de regula ei se pricep sa scrie doar dialoguri).

In fine, sa vedem cuprinsul, in ordinea preferintelor, de la bune la nasoale:

Povestile tari (4-5 stele):

Dread Island, de Joe Lansdale.

Asta e un capitol apocrif din aventurile lui Huckleberry Finn, tzinut ascuns de mainile lacome ale lui Mark Twain care l-a escrocat pe Huck de drepturile de autor dupa ce i-a publicat jurnalul personal. Huck Finn si amicul sau Nigger Jim afla ca Tom Sawyer s-a pierdut cu pluta pe Mississippi si, ducandu-se in cautarea lui, nimeresc  pe un ostrov populat de niste dihori care au intrat in posesia Necronomiconului.

Lansdale nu putea sa lipseasca din cartea asta, el a scris mashupuri cu mult inainte sa se inventeze cuvantul mashup. Asta e nuvela-vedeta a volumului - pe langa ca e cea mai lunga, a fost publicata si separat intr-un volumas-placheta deluxe in tiraj foarte limitat. Sursele remixate sunt evident Mark Twain si Lovecraft, dar si una mai putin evidenta, Fabulele Unchiului Remus, o foarte populara (la ei) culegere de fabule africane culese de la sclavii de pe plantatzii prin secolul 19.

Quoth the Rock Star, de Rio Youers.

Poveste ultrapsihedelica si greu de citit, care descrie un acid trip al lui Jim Morrison in timpul unui concert la Baltimore. In timpul tripului, sufletul sau ia chipul unei shoparle si intra intr-un conflict violent cu un corb ce poarta sufletul lui E.A.Poe.
De Youers nu mai citisem nimic, e un autor englez foarte tanar si recent debutat, dar la cum suna povestea asta, o sa mai auzitzi de el aici.

Little Women in Black, de Rick Hautala.

Recent raposatul Hautala e un autor de horror light, de atmosfera, pe care l-am citit mai demult si nu mi-a prea placut, dar nuvela asta ii iese bine, ce-i drept si pentru ca foloseste foarte mult din materialul original, romanul Little Women al feministei de inceput de secol 20 L.M. Alcott.

Romanul original era despre 4 surori si mama lor care traiesc singure intr-o casa si trancanesc toata ziua despre viatza, in timp ce il asteapta pe capul familiei sa se intoarca din razboi. In versiunea lui Hautala, tatal fetelor se intoarce totusi din razboi, insa servitoarea negresa incepe sa banuiasca ca nu e chiar el, ci o creatura care i-a posedat trupul abandonat pe campul de lupta. Meritul lui Hautala e ca reuseste sa imprime o atmosfera gotica autentica unei proze destul de vesele la origini.

Death Stopped for Miss Dickinson, de Kathryn Kristine Rusch.

Poveste foarte lirica, in care sora proaspetei raposate Emily Dickinson ii rasfoieste acesteia poeziile nepublicate si realizeaza ca Emily avusese o aventura romantica cu moartea. Din cate am intzeles povestea porneste de la un vers al poetesei (Because I could not stop for Death, He kindly stopped for me) remixat cu filmul Meet Joe Black. Ca si in cazul de mai sus, povestea merge pe gotic subtil, fara orori si fara umor. 
Rusch e o consacrata autoare de SF pe la ei, la noi prea putzin si e pacat, are un scris rafinat.

From Hell's Heart, de Nancy Collins.

Atatea elemente sunt remixate in aceasta poveste ca nici nu cred ca le-am sesizat pe toate. Niste traficantzi de blanuri intind capcani prin tundra nord-americana (Jack London?) si descopera o oratanie moarta care il musca pe unul si il face sa se transforme la randul lui in oratanie (The Thing?). Doar ca oratania nu e extraterestru, ci e un Wendigo (un fel de zombie din legendele amerindiene) care era fugarit de capitanul Ahab (Moby Dick) care s-a intors din Iad si bantuie lumea ca sa vaneze spirite rele cu harponul sau fermecat (The Rime of the Ancient Mariner?). E una din putzinele proze horror 100% din volum, de la o autoare consacrata a genului (cu romane vampiresti, evident). 

The Happiest Hell on Earth, de John Skipp si Cody Goodfellow.

Materialele remixate aici sunt Insula Doctorului Moreau, Ferma Animalelor, animatiile Disney, plus ceva metatext pe seama genului mashup.

E despre Walt Disney care ajunge pe Insula Doctorului Moreau, unde conduce o revolta a mutantzilor, il detroneaza pe Moreau si se erijeaza in rolul de lider. Pana la urma se transforma el insusi in tiran si incepe sa-i exploateze pe mutantzi, obligandu-i sa lucreze in Disneyland si in desenele sale animate, care de fapt erau filme adevarate cu animale inteligente mutante. La un moment dat insa experimentele genetice ale doctorului Moreau intra in domeniul public si lumea incepe sa fie populata de personaje din asa-zisele desene animate.

Ar fi fost geniala daca era roman, asa pare cam inghesuita in dimensiuni de nuvela. Numele lui Disney nu e pomenit nicaieri din motive legale, dar e foarte clar ca despre el e vorba. Skipp si Goodfellow sunt reprezentantzi de seama ai genului bizarro, un fel de horror psihedelico-absurd de moda recenta, ai carui pionieri cica ar fi Bunuel si filmul Erasershead al lui Lynch. Despre bizarro am mai discutat si cu alte ocazii.

Povestile asa si-asa (3 stele)

Frankenbilly, de John Shirley.

Cica Billy the Kid a fost resuscitat de Dr. Frankenstein si de atunci haladuieste prin lume cu un paratraznet conectat la creier. La un momendat ajunge la Hollywood sa se angajeze figurant in filmul Jesse James meets Frankenstein's Daughter, dar nimereste din greseala pe platourile de la Billy the Kid versus Dracula (ambele filme exista, pe bune!).

Shirley e un membru al cercului cyberpunk original, mai cunoscut insa pentru cariera horror (am scris despre el aici). Ca si Lansdale de care ziceam mai sus, e texan si foloseste multe regionalisme, de aceea asta e una din povestile hazlii ale volumului.

The Green Menace, de Thomas Tessier.

La sfarsitul carierei, senatorul McCarthy (ala care a condamnat comunismul in SUA) se retrage la o pensiune la tzara sa isi reevalueze cariera politica, dupa ce tocmai fusese transformat din erou natzional reformator in mascarici paranoic, alcoolic si abuzator de putere (you know the type, il avem si noi la conducerea tzarii). Intr-o buna zi, pensiunea e invadata de niste broaste. Ceilaltzi colocatari incep sa-si faca bagajele, insa senatorul decide sa arunce sa arunce in aer pensiunea (again, you know the type, il avem si noi la conducerea tzarii) ca sa get rid of the green menace (parodiere a ticului verbal pe care individul il avea referitor la comunisti, get rid of the red menace).

Vicious, de Mark Morris.

Pe cand Sex Pistols erau in turneu prin Louisiana, Sid Vicious e rapit de o vrajitoare voodoo si blestemat sa fie dependent de droguri.

Povestea e simplista, nu se prea incadreaza la mashup dar e scrisa cu vână si jargon punk, din punctul de vedere al lui Sid Vicious, care chiar avea sa moara de supradoza la scurt timp dupa evenimentele din poveste. Pe Morris nu l-am mai citit, cica e un englezoi destul de consacrat pe plan local, mai putzin in afara UK.

Pokky Man, de Marc Laidlaw.

Materialele mixate sunt documentarul Grizzly Man al lui Werner Herzog si desenele animate Pokemon.
Un ecologist obsedat se duce in jungla, unde descopera un trib de pokemoni si decide sa traiasca printre ei, pana cand un pokemon mai al dracului il omoara. Ar fi putut sa fie incredibil de funny daca povestea n-ar fi spusa ca un sir de fragmente de interviuri dintr-un documentar facut de un anume Vernor Hertzig. E funny si chestia asta, dar ar fi fost si mai funny daca avea o structura narativa clasica, asa pare o poanta fusharita. Laidlaw e unul din pionierii cercului cyberpunk original, actualmente scenarist de jocuri video (seria Halflife, de exemplu).

Annedroid of Green Gables, de Lezly Robin.

Materialul original e Anne of the Green Gables, un ciclu de romane din genul orphan lit (gen Oliver Twist, Cuore etc.) avand in centru o orfana adoptata de niste fermieri sa fie folosita pe post de sluga. In timp, eroina le cucereste inimile si creste femeie mare si ambitzioasa (au fost la noi si ceva desene animate cu ea).
In povestea asta fetitza adoptata e un android steampunk primit cu scepticism in familie, dar pana la urma cucereste simpatia tuturor cand reuseste sa repare un ceas folosind o rotitza din propria inima. Desi e SF, proza reuseste sa conserve caldura si sentimentalismul genului orphan lit, in schimb e complet lipsita de haz. De autoare n-am auzit.

Povestile nasoale (1-2 stele)

The Fairest of Them All de Sean Taylor.

Piticii Albai ca Zapada gasesc in mina o oglinda fermecata care e de fapt poarta spre Tara Minunilor a lui Alice. Doar ca Alice e acum regina autoritara a tinutului respectiv, care isi terorizeaza poporul cu ajutorul monstrului Jabberwock, care cica e de fapt un urmas al zeilor lovecraftieni.

Mixul e destul de coerent, datorita elementului comun din povestile originale (oglinda), dar scriitura e saraca, alcatuita aproape numai din dialoguri, care tradeaza faptul ca autorul vine din zona benzilor desenate.

Twilight of the Gods, de Chris Ryall.

Materialele remixate sunt mitologia vikinga si ciclul Twilight.

E un conflict romantic cu liceeni, dar in loc de vampiri si varcolaci, ii avem pe zeul escroc Loki, prins intre farmecele unei valkiritze si a unei jotunitze. Desi premisele sunt in principiu funny si cateva scene cu liceeni dandu-si tarcoale readuc in amintire tonul din Beverly Hills, scriitura e slaba.
Ryall e tot unul din autorii de banda desenata contractatzi pentru aceasta antologie si diferentza se simte cam suparator. Aproape toata povestea e dialog sau monolog, cu slang hipsteresc si mistouri lipsite de haz. In plus e clar ca autorul e familiarizat cu mitologia norvegiana cel mult din benzile desenate Marvel (Thor, mai exact), deci ideile pe care incearca sa le mixeze sunt un pic second hand si nu se prea leaga.

----------------------------------------------------------------------

La proportia de 6 povesti tari, 5 asa s-asa, 2 slabe antologia e de recomandat, dar avertizez asupra catorva probleme:

• Varianta ebook are 2 povesti in plus de care n-am reusit sa fac rost. Una e scrisa de Mike Resnick (despre Einstein) si una de Tom Piccirilli (cu ceva asasin de dive hollywoodiene). E o metoda cam nesimtzita de a ma obliga sa iau ebookul, mai ales ca varianta pe hartie a volumului e foarte aratoasa: coperta lucioasa in relief, ilustratzii la fiecare povestire, hartie groasa.
• Succesul genului mashup s-a datorat utilizarii extensive de material ORIGINAL copiat din literatura clasica si lipit cu material nou care sa-i schimbe semnificatiile. Ori in prezentul volum foarte putzini autori apeleaza la aceasta tehnica. Majoritatea se limiteaza la a utiliza personaje din literatura clasica, nu si continut efectiv. Unii merg ceva mai departe, incluzand si replici celebre sau incercand sa imite stilul autorilor originali. Mai sunt unii care nici macar nu folosesc surse literare clasice, ci numai personalitatzi reale (Sid Vicious, Jim Morrison), deci volumul se abate destul de mult de la definitzia standard a mashupului.
• Mashupul e un gen bazat pe umor, pe hazul asocierilor fortzate facute sa para naturale. Si totusi cam jumatate din autorii prezentzi aici prefera abordari sobre sau tragice.
• Mashupul e un gen nascut din horror (e numit si monster lit), ori aici horrorul apare doar sporadic si cel mai adesea e temperat, incadrabil cel mult in gotic. Ca si in cazul umorului, mai putzin de jumatate din proze au scene horror explicite, restul mergand fie spre SF, fie spre un fantasy mai trippy.

Dintre autori, revelatzia volumului a fost Rio Youers, si am mai devenit curios de Thomas Tessier si cuplul Skipp/Goodfellow de la care mai citisem cate o poveste simpatica si cu alte ocazii. Dezamagirile au fost ex-cyberpunkerii Marc Laidlaw si John Shirley, care au contribuit cu povesti haioase dar care nu depasesc stadiul de anecdote. Restul au fost conform asteptarilor.

- plusuri: volum aratos (desi e paperback), proza experimentala adesea reusita si bazata pe asocieri ingenioase

- minusuri: orice experiment poate fi hit or miss, si aici apar cateva rateuri nasoale; reteta mashup mai mult e incalcata decat respectata, ceea ce face ca volumul sa nu fie nici atat de amuzant, nici atat de horror pe cat te-ai astepta cunoscand regulile genului; faptul ca au rezervat 2 proze ale unor autori importantzi pt varianta kindle e cel mai nasol lucru ever

- recomandare: nimic prea profund, dar e relaxant si starneste (de fapt chiar necesita) un pic de studiu pe marginea materialelor originale referite si remixate aici; exista riscul ca cei care stau mai prost cu cultura generala sa nu inteleaga mai nimic din acest volum (cred ca nici una din proze nu poate fi citita ca standalone, ignorand referintzele).