Brian Lee O'Malley : Scott Pilgrim (Oni Press)

Pentru aparitia hipsterului in spatziul romanesc, ii consider principali vinovati pe cei de la Omul cu Sobolani. La un nivel mai proto, ce-i drept. Pentru proliferarea hipsterului in spatziul american, unul din vinovatzi este acest O'Malley si banda lui desenata.

Scott Pilgrim e o banda desenata (indie (si canadiana, deci double indie)) in 6 volume care reprezenta, acu vreo 10 ani, biblia hipsterului american (in forma lui de atunci, proaspat evoluata din generatzia emo si fara componenta glam-cocalareasca aparuta mai recent). Abia am apucat sa crap paginile cartzii ca mi-au si sarit in ochi fularele, bretoanele vopsite, paltoanele, cafelele si chiar cateva personaje care seamana cu Justin Bieber inainte sa se tunda. O sa ziceti ca Justin Bieber nu e hipster, ca e altceva, dar mai asteptatzi un pic si vorbim peste catziva ani.

Lucrarea e deosebit de semnificativa, lucru dovedit si de faptu ca au ecranizat-o astia acu ceva ani, tocmai in regia englezului Edgar Wright, altfel om deosebit de serios (Shaun of the Dead, Hot Fuzz, Worlds End). A aparut si prin top 10urile decadei 2000 in materie de BD, are o gramada de recenzii pozitive, asa ca m-am simtzit obligat sa o citesc si eu inainte sa vad filmu.

Scott Pilgrim e un tanar de 25 de ani (give or take) care locuieste in aceeasi garsoniera (si chiar in acelasi pat!) cu un amic gay cu care isi impartaseste gandurile si speculatziile romantice. Cei 2 mai merg la agatzat pe la poarta liceelor, Scott dupa fete, amicul sau dupa baietzei. Amandoi imbracatzi frumos, boemi, cu fulare si avand drept atu esentzial faptul ca asculta indie rock. De fapt Scott chiar canta intr-o trupa din asta, ceea ce ii pluseaza popularitatea, insa si-a facut un obicei din a da papucii fetelor dupa ce se satura de ele, asa ca e bantuit de tot felu de adolescente nebune care ii bat in geam cu noaptea in cap.

Plotul de ansamblu e ca Scott se indragosteste de o hipsteritza bantuita la randul ei de spectrele celor 7 fosti amantzi carora le-a dat papucii. Ca sa intre in gratziile fetei, Scott trebuie sa se bata cu cei 7 fosti amantzi chiar cu riscul ca intr-o buna zi sa le ingroashe randurile si chiar cu riscul ca gagica de fapt sa nu merite efortul, caci de la o vreme incepe sa dea semne ca e un pic nebuna. Din pacate asta e plotul TUTUROR celor 6 volume. Ceea ce difera de la un volum la altul e povestea ex-loverului cu care Scott Pilgrim tre sa se bata, plus unele evenimente marginale cauzate de personajele secundare (=colegii de trupa, familia, colegul de garsoniera gay).

Printre chestiile amuzante (care mai apar si prin film) se numara faptul ca 4 dintre cei 7 evil ex-boyfriends sunt de fapt o lesbiana (din perioada bi-curious a eroinei), o pereche de gemeni japonezi (dintr-o altfel de perioada bi-curios) si un producator indie rock. O alta calitate, care e mai mult un amuzament tehnic, e ca personajele asiatice si bataile din poveste sunt desenate in stil manga, un marunt element de experiment din partea autorului, care in rest deseneaza toate personajele la fel, fie ca-s fete, fie ca-s baietzi, abia ii deosebesti dupa frizura. Tentativa asta de estetica "manga tribute" e o chestie care a cam scapat filmului. I-au scapat si o serie de subploturi care solidifica personajele, precum si finalul, care ofera niste invatzaturi importante despre relatziile dintre baietzi si fete.

La inceput m-am mirat, dar acu nu ma mai mir, ca a fost posibil ca toate cele 6 volume sa fie ingramadite intr-un singur film - chiar nu inteleg de ce a durat aproape 10 ani publicarea acestei povesti care se putea rezuma in 2-3 episoade Gilmore Girls. Cartzile trebe citite in viteza mare, una dupa alta, ca-s prost serializate si daca trec cateva zile fara sa dai o geana prin ele uitzi cu totu personajele si intrigile marunte de sub plotul principal. Si nu e ok sa le uitzi, ca intrigile astea marunte sunt mai faine decat plotul principal.

Probabil toata valva din jurul lui Scott Pilgrim se datoreaza faptului ca hipsterii conduc lumea in zilele noastre. Evreii au abandonat-o, francmasonii isi pregatesc plecarea pe Marte, Imperiul Britanic nu mai e ce era, asa ca planeta a ramas in mana lor. Am ocolit multa vreme cartea asta, dar pana la urma am cedat tentatiei cand am remarcat-o prin 2010 in topurile BD de final de deceniu, alaturi de titluri mult mai serioase si mai cool (Y the Last Man). Spre deosebire de celelalte titluri din top care s-au dovedit BUNE, Scott Pilgrim e doar IMPORTANTA. Chiar daca pacatuieste la multe categorii - grafica alb negru retardata, hartie de ziar, format mass market (chiar si in editia speciala!), poveste destul de stupida - are atu-ul si functia esentiala de a fi o oglinda a epocii si, probabil in 20-30 de ani cand hipsterii vor fi fost impinsi la loc in underground si inlocuitzi cu o noua moda, Scott Pilgrim va ramane documentul istoric al acestei generatii. Are foarte mare dreptate Joss Whedon pe spatele cartzii: This is the chronicle of our times.

P.S.1. A, inca o chestie - lucrarea seamana foarte mult cu seria Hate a lui Peter Bagge pe care am recenzat-o aici. Aia era o reflectare partial autobiografica a anilor 90 si a scenei grunge din Seattle care avea numeroase similitudini cu generatzia asta; Scott Pilgrim face acelasi lucru pentru anii mai recenti si pentru scena indie, iar asemanarile sunt interesant de analizat. Calitativ insa, Scott Pilgrim e sub seria lui Bagge, atat la scenariu cat si la grafica.

P.S.2. Inca o chestie care ma enerveaza: cand eram eu tanar, daca te jucai pe calculator erai considerat autist si inadaptat social. Acu e fix pe dos, treaba reflectata si in povestea lui Pilgrim, care e structurata intentionat (si filmul surprinde asta corect) ca un joc video. Mai nasol e ca toata lumea se joaca acum jocuri tampite - tot felu de tetrisuri si angry birdsuri, lumea nu mai are attention spanu necesar unui Grim Fandango, ori daca il are, il risipeste pe World of Warcraft si alte forme de social networking mascat in jocuri.

P.S.3. La ceva vreme dupa ce am scris articolul asta (mult mai demult decat il public), Scott Pilgrim a inceput sa fie reeditata in editzii hardcover color. Daca tzinetzi neaparat sa cititzi chestia asta si nu v-a ajuns filmul, mergetzi pe varianta hc, ca asta paperback e mizerabila, de aia i-am si dat-o la un preten.

P.S.4. Hipsterii din cartea asta sunt umpic diferitzi de cei din zilele noastre. Cum ziceam, cartea a inceput sa fie publicata prin 2000, cand hipsterismul era un geekism self-aware, mai meta si mai validat social. Lucrurile s-au schimbat destul de mult de atunci (componenta geek e pe cale sa fie substituita cu una cocalareasca).

- plusuri: this is the chronicle of our times; umor, cam gay, dar ok

- minusuri: valori de productie slabe pt o carte cu astfel de reputatie; personaje si dialoguri stereotip enervante pt cineva din afara culturii hipster si a jocurilor video

- recomandare: hipsterilor; pt restul, filmul e suficient, chiar daca rateaza unele din momentele de varf ale cartzii